CtEDO 30.03.2006 Auto

CICEK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
30.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CICEK v. TURKEY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamanții, al căror nume apar în apendice, sunt resortisanți turci. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl H. Kaplan, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Până în 1994, reclamanții locuiau în Hamzabey, un sat Baharlar, în districtul Lice, în provincia Diyarbakır, unde dețin proprietatea. Este de remarcat că Selam Çiçek și Ramazan Atalay nu au prezentat formularele lor de autoritate. În mai 1994, după incidentele care au avut loc în districtul Lice, forțele de securitate au sosit în Hamzabey și au evacuat forțat reclamanții din satul lor. La 25 martie 1996, primarul satului Baharlar, dl Sait Polat, a depus cereri, în numele reclamanților, cu birourile Primului Ministru, Ministerul Internului, Guvernatorul districtului Lice și Guvernatorul statului de urgență, solicitând permisiunea de a se întoarce în satul lor. La 10 februarie 2000, primarul satului Baharlar a depus cereri, în numele reclamanților, cu birourile Primului Ministru, Ministerul Internului, Guvernatorul districtului Lice, Guvernatorul statului de urgență și Ministerul lucrărilor publice și de decontare (Bayındırlık ve İskan Bakanlığı) solicitand permisiunea de a se întoarce în satul lor. De asemenea, el solicită Ministerului să ofere ajutor pentru infrastructura satului. El a remarcat că locuitorii Hamzabey sunt dispuși să se întoarcă în satul lor. La 3 octombrie 2001, primarul satului Baharlar a depus o cerere, în numele reclamanților, cu biroul guvernatorului Diyarbakır solicit permisiunea de a se întoarce în satul lor. La 23 iulie 2002, trei locuitori ai satului Hamzabey au depus o cerere, în numele celorlalți locuitori, cu biroul Guvernatorului Diyarbakır ce a solicitat permisiunea de a se întoarce în satul lor și o soluție la problemele infrastructurii satului. Trebuie remarcat că nu au primit nici un răspuns la cererile lor. La o dată neespecificată, dl Nurettin Dilek, dl Sebbetullah Seydaoğlu și dl Hașimi, au depus cereri, în numele reclamanților, cu birourile prim-ministrului, vicepreședintele ministrului, ministrul internului, ministrul lucrărilor publice și al decontarii, Guvernatorul regional de urgență și guvernatorul din Diyarbakır. Investițiile efectuate de autoritățile au indicat că reclamanții și-au părăsit satele din propria lor voință. Forțele de securitate nu au obligat reclamanții să părăsească satul. Înregistrările oficiale au indicat că nu există obstacole care împiedică să se întoarcă în casele și bunurile lor din satele lor. Persoanele care și-au părăsit satele ca urmare a terorismului au început deja să se întoarcă și să își regăsească activitatea în satele lor. În prezent, nu există niciun obstacol care împiedică să se întoarcă în casele și bunurile lor din satele lor. La 14 iulie 2004, Legea privind compensarea pierderilor care rezultă din cauza terorismului și a luptei împotriva terorismului a fost adoptată de Marea Adunare Națională și a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 („Legea compensației”). În această privință, Comisia de evaluare a prejudiciilor și de compensare au fost înființate în șaptezeci și șase provincii. Persoanele care au suferit daune ca urmare a terorismului sau a măsurilor luate de autoritățile pentru combaterea terorismului ar putea depune o cerere cu comisia de compensare relevantă care solicită compensare. Numărul de persoane aplicate acestor comisii a atins deja aproximativ 170.000 de persoane. Încă 800 de persoane, ale căror cereri erau pe calea Curții, au aplicat, de asemenea, comisioanelor de compensare. Mulți săteni au primit deja compensații pentru daunele pe care le-au suferit. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în decizia Curții a lui İçyer v. Turcia (n. 18888/02, §§ 44-54, 12 ianuarie 2006) și în hotărârea lui Doğan și alții c. Turcia (n. 88038811/02, 8813/02 și 8815-8819/02, § 31-35, CEDO 2004-VI).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă