ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4226/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Galați la data de 26 septembrie 2000 sub nr. 8321/2000, reclamanta SC S. SA București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Nicorești, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 14.375.617 lei, reprezentând contravaloare prestații și 14.375.617 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta invocă faptul că pârâta a beneficiat de serviciile prestate, însă, aceasta din urmă a înțeles a nu le achita în totalitate, rămânând astfel un rest în valoare de 9.136.397 lei.

Reclamanta mai arată că pârâta a refuzat să achite și debitul, în sumă de 14.375.617 lei, pentru care reclamanta a calculat și penalități de întârziere de 0,15% pe zi, conform art. 10 alin. ultim din contractul nr. 73/1997, în sumă de 14.375.617 lei. Reclamanta, la termenul de judecată de la 4 decembrie 2000, înțelege a-și majora pretențiile privind capătul de cerere privitor la penalități la suma de 16.914.166 lei, conform calculului pe care îl anexează. Prin sentința nr. 356 din 13 februarie 2001, secția comercială a Tribunalului Galați, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA și a obligat pârâta, Primăria comunei Nicorești, la plata către reclamantă a sumei de 9.136.397 lei, reprezentând contravaloare prestații și 11.664.468 lei penalități de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține culpa pârâtei, care nu și-a respectat obligația contractuală, în sensul că nu a achitat în totalitate lucrările executate de reclamantă, rămânând un rest de 9.136.397 lei. Prima instanță mai reține că apărarea pârâtei nu poate fi primită, deoarece aceasta a semnat fără obiecțiuni procesele-verbale de recepție, privind lucrările executate. În ce privește contravaloarea pompei HEBE, în sumă de 5.239.220 lei, prima instanță reține că pârâta nu poate fi obligată să plătească pompa ce nu a funcționat, de această dată culpa fiind a reclamantei. De asemenea, prima instanță consideră că, față de clauza penală stipulată în contract, reclamanta este îndreptățită a pretinde penalități de întârziere de 0,15% pe zi din suma datorată.

În consecință, prima instanță reține că pârâta, nerespectând dispozițiile legale și obligațiile contractuale, datorează reclamantei suma de 9.136.397 lei, reprezentând rest neachitat ca urmare a lucrărilor executate și suma de 11.664.468 lei cu titlu de penalități de întârziere. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta, Primăria comunei Nicorești, invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia, întrucât instanța de fond nu a dat o interpretare corectă probelor administrate. Apelanta-pârâtă consideră că reclamanta a încălcat prevederile art. 3 din contractul nr. 73/1997, deoarece, în calitatea sa de antreprenor, avea obligația să răspundă timp de un an de buna funcționare a pompei.

Apelanta-pârâtă apreciază că lucrările executate s-au efectuat cu nerespectarea prevederilor art. 87 din Legea nr. 69/1991, privind administrația locală, în sensul că procesele verbale nu sunt înregistrate la primărie, nu poartă ștampila acesteia și recepția finală a lucrărilor nu s-a făcut cu întocmirea unei comisii stabilite prin decizia primarului sau hotărâre a Consiliului Local Nicorești. Apelul pârâtei, Primăria Comunei Nicorești, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 699 din 18 octombrie 2001, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Galați. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține, privitor la suma de 5.235.220 lei, reprezentând contravaloarea unei pompe HEBE, că, în mod corect, prima instanță a primit apărarea pârâtei, Primăria Comunei Nicorești, în sensul de a nu fi obligată la plată, deoarece utilajul s-a dovedit a fi neutilizabil.

Instanța de apel mai reține că, în baza contractului de antrepriză încheiat, neplata prețului în termenele contractuale conferă antreprenorului dreptul de a percepe penalități de 0,15% din suma datorată, pe zi de întârziere. De asemenea, instanța de apel reține că procesele-verbale au fost semnate fără obiecțiuni, ceea ce confirmă acceptarea lucrărilor executate de însăși apelanta-pârâtă. Împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de apel, a declarat recurs pârâtul, Consiliul Local al Comunei Nicorești, fără a-și încadra motivele de recurs în vreunul dintre punctele 1 - 10 din art. 304 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate. Recurentul arată, în esență, că instanța de apel a interpretat greșit actele existente la dosar, cu specială referire la clauzele contractuale.

Mai arată recurenta că reclamanta a instalat o pompă, ce s-a dovedit a fi defectă, iar, conform obligațiilor contractuale, aceasta din urmă a înlocuit-o cu o alta, pe care a considerat-o a fi nouă, dar care nu avea certificat de garanție. Nici această pompă nu a funcționat și, pe cale de consecință, reclamanta, în baza art. 3 din contract, avea obligația de a răspunde timp de un an pentru buna funcționare a forajului. Recurentul susține în continuare că, semnarea procesului-verbal de recepție fără obiecțiuni nu înseamnă acceptarea îndeplinirii obiectivului stabilit în ansamblul său, din moment ce reclamanta avea obligația de a răspunde timp de un an de buna funcționare a întregului foraj, inclusiv a pompei, componentă a sistemului de forare.

Recurentul apreciază că procesul-verbal semnat nu este un proces-verbal de recepție, ci un proces-verbal prin care se justifică materialele folosite de antreprenor, recepția efectuându-se de către Comisia de recepție, stabilită prin ședința Consiliului local, cu obligația tuturor membrilor comisiei de a semna procesul-verbal. Recursul pârâtului, Consiliul Local al Comunei Nicorești, este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Astfel, din actele dosarului, se constată că recursul formulat în prezenta cauză nu este motivat în drept, însă, instanța de recurs consideră că acesta va fi încadrat în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în încălcarea pct. 3 din anexa nr. 3 la contractul în litigiu.

Instanța de recurs, în baza întregului material probator administrat, constată că pârâtul, Consiliul Local al Comunei Nicorești, considerând nefuncțională pompa, obiect al prezentei cauze, avea posibilitatea ca, în termen de cel mult un an de la data constatării situației de fapt, sus-evocată, să atragă răspunderea reclamantei antreprenoare, pârâtul neprocedând astfel. Mai mult, procesele-verbale, aflate la dosarul de fond, sunt evident de recepție a lucrării și nu pentru materialele utilizate de către reclamantă, cum greșit susține recurentul. Recurentul a semnat procesele-verbale, despre care s-a făcut mai sus vorbire, fără vreo obiecțiune, fapt ce atestă indubitabil acceptarea de către însuși recurentul-pârât a lucrărilor executate.

În consecință, față de considerentele ce preced, instanța de recurs va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât. Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Comunei Nicorești, împotriva deciziei nr. 669 din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.