ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4226/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la Tribunalul Galați la data de 26 septembrie 2000 sub nr. 8321/2000,

reclamanta SC S. SA București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria

Comunei Nicorești, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să

dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 14.375.617 lei, reprezentând

contravaloare prestații și 14.375.617 lei cu titlu de penalități de întârziere,

cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor deduse

judecății, reclamanta invocă faptul că pârâta a beneficiat de serviciile prestate,

însă, aceasta din urmă a înțeles a nu le achita în totalitate, rămânând astfel

un rest în valoare de 9.136.397 lei.

Reclamanta mai arată că pârâta a

refuzat să achite și debitul, în sumă de 14.375.617 lei, pentru care reclamanta

a calculat și penalități de întârziere de 0,15% pe zi, conform art. 10 alin. ultim

din contractul nr. 73/1997, în sumă de 14.375.617 lei.

Reclamanta, la termenul de judecată

de la 4 decembrie 2000, înțelege a-și majora pretențiile privind capătul de

cerere privitor la penalități la suma de 16.914.166 lei, conform calculului pe care

îl anexează.

Prin sentința nr. 356 din 13

februarie 2001, secția comercială a Tribunalului Galați, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA și a obligat pârâta, Primăria comunei

Nicorești, la plata către reclamantă a sumei de 9.136.397 lei, reprezentând

contravaloare prestații și 11.664.468 lei penalități de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță reține culpa pârâtei, care nu și-a respectat obligația contractuală,

în sensul că nu a achitat în totalitate lucrările executate de reclamantă,

rămânând un rest de 9.136.397 lei.

Prima instanță mai reține că

apărarea pârâtei nu poate fi primită, deoarece aceasta a semnat fără obiecțiuni

procesele-verbale de recepție, privind lucrările executate.

În ce privește contravaloarea pompei

HEBE, în sumă de 5.239.220 lei, prima instanță reține că pârâta nu poate fi

obligată să plătească pompa ce nu a funcționat, de această dată culpa fiind a

reclamantei.

De asemenea, prima instanță

consideră că, față de clauza penală stipulată în contract, reclamanta este

îndreptățită a pretinde penalități de întârziere de 0,15% pe zi din suma

datorată.

În consecință, prima instanță reține

că pârâta, nerespectând dispozițiile legale și obligațiile contractuale,

datorează reclamantei suma de 9.136.397 lei, reprezentând rest neachitat ca

urmare a lucrărilor executate și suma de 11.664.468 lei cu titlu de penalități

de întârziere.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a declarat apel pârâta, Primăria comunei Nicorești, invocând netemeinicia și

nelegalitatea acesteia, întrucât instanța de fond nu a dat o interpretare

corectă probelor administrate.

Apelanta-pârâtă consideră că

reclamanta a încălcat prevederile art. 3 din contractul nr. 73/1997, deoarece,

în calitatea sa de antreprenor, avea obligația să răspundă timp de un an de

buna funcționare a pompei.

Apelanta-pârâtă apreciază că

lucrările executate s-au efectuat cu nerespectarea prevederilor art. 87 din

Legea nr. 69/1991, privind administrația locală, în sensul că procesele verbale

nu sunt înregistrate la primărie, nu poartă ștampila acesteia și recepția

finală a lucrărilor nu s-a făcut cu întocmirea unei comisii stabilite prin

decizia primarului sau hotărâre a Consiliului Local Nicorești.

Apelul pârâtei, Primăria Comunei

Nicorești, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 699 din 18 octombrie

2001, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Curții

de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel reține, privitor la suma de 5.235.220 lei, reprezentând contravaloarea

unei pompe HEBE, că, în mod corect, prima instanță a primit apărarea pârâtei,

Primăria Comunei Nicorești, în sensul de a nu fi obligată la plată, deoarece

utilajul s-a dovedit a fi neutilizabil.

Instanța de apel mai reține că, în

baza contractului de antrepriză încheiat, neplata prețului în termenele

contractuale conferă antreprenorului dreptul de a percepe penalități de 0,15%

din suma datorată, pe zi de întârziere.

De asemenea, instanța de apel reține

că procesele-verbale au fost semnate fără obiecțiuni, ceea ce confirmă

acceptarea lucrărilor executate de însăși apelanta-pârâtă.

Împotriva hotărârii pronunțate de

către instanța de apel, a declarat recurs pârâtul, Consiliul Local al Comunei

Nicorești, fără a-și încadra motivele de recurs în vreunul dintre punctele 1 - 10

din art. 304 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea recursului și

casarea deciziei atacate.

Recurentul arată, în esență, că

instanța de apel a interpretat greșit actele existente la dosar, cu specială

referire la clauzele contractuale.

Mai arată recurenta că reclamanta a

instalat o pompă, ce s-a dovedit a fi defectă, iar, conform obligațiilor

contractuale, aceasta din urmă a înlocuit-o cu o alta, pe care a considerat-o a

fi nouă, dar care nu avea certificat de garanție.

Nici această pompă nu a funcționat

și, pe cale de consecință, reclamanta, în baza art. 3 din contract, avea

obligația de a răspunde timp de un an pentru buna funcționare a forajului.

Recurentul susține în continuare că, semnarea procesului-verbal de recepție

fără obiecțiuni nu înseamnă acceptarea îndeplinirii obiectivului stabilit în

ansamblul său, din moment ce reclamanta avea obligația de a răspunde timp de un

an de buna funcționare a întregului foraj, inclusiv a pompei, componentă a

sistemului de forare.

Recurentul apreciază că procesul-verbal

semnat nu este un proces-verbal de recepție, ci un proces-verbal prin care se

justifică materialele folosite de antreprenor, recepția efectuându-se de către

Comisia de recepție, stabilită prin ședința Consiliului local, cu obligația

tuturor membrilor comisiei de a semna procesul-verbal.

Recursul pârâtului, Consiliul Local

al Comunei Nicorești, este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Astfel, din actele dosarului, se

constată că recursul formulat în prezenta cauză nu este motivat în drept, însă,

instanța de recurs consideră că acesta va fi încadrat în motivele prevăzute de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., constând în încălcarea pct. 3 din anexa nr. 3 la

contractul în litigiu.

Instanța de recurs, în baza

întregului material probator administrat, constată că pârâtul, Consiliul Local

al Comunei Nicorești, considerând nefuncțională pompa, obiect al prezentei cauze,

avea posibilitatea ca, în termen de cel mult un an de la data constatării

situației de fapt, sus-evocată, să atragă răspunderea reclamantei

antreprenoare, pârâtul neprocedând astfel.

Mai mult, procesele-verbale, aflate

la dosarul de fond, sunt evident de recepție a lucrării și nu pentru

materialele utilizate de către reclamantă, cum greșit susține recurentul.

Recurentul a semnat procesele-verbale,

despre care s-a făcut mai sus vorbire, fără vreo obiecțiune, fapt ce atestă

indubitabil acceptarea de către însuși recurentul-pârât a lucrărilor executate.

În consecință, față de

considerentele ce preced, instanța de recurs va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârât.

Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul

Local al Comunei Nicorești, împotriva deciziei nr. 669 din 18 octombrie 2001 a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2003.