ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1087/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 150 din 15

iunie 2001, Judecătoria Tg. Secuiesc, în baza art. 208 alin. (1) raportat la

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 42 C. pen., art. 37 lit. a) și art. 39 C. pen., a condamnat pe inculpatul

G.G. la 3 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) și (3) C.

pen., art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 9

luni închisoare, de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin

sentința penală nr. 10 din 18 ianuarie 2001, respectiv nr. 106 din 24 aprilie

2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, rămase definitive, cu pedeapsa aplicată în

cauză și a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare.

A dedus timpul executat în detenție

de la 17 mai 2001 până la data pronunțării sentinței, menținând în continuare

starea de arest a inculpatului.

A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen.

A revocat mandatul de executare a

pedepsei închisorii nr. 140 din 9 mai 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc și a

dispus emiterea unui nou mandat de executare.

A constatat că prejudiciul cauzat

părții vătămate S.C. T.I. S.R.L. Brețcu, reprezentat prin P.A., în calitate de

administrator, în valoare de 582.000 lei, a fost recuperat în cursul urmăririi

penale.

A obligat inculpatul la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, că în noaptea de 2 februarie 2001,

inculpatul, împreună cu alți făptuitori, a sustras de pe câmp 100 kg paie și,

ulterior, prin escaladare, au pătruns în curtea S.C. T.I. S.R.L., parte vătămată,

de unde au sustras făină concentrat (97 kg).

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, criticând-o sub două aspecte:

1) faptei inculpatului G.G. i s-a

dat o greșită încadrare juridică prin reținerea stării de recidivă

postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

2) Contopirea pedepselor pentru

infracțiuni concurente este contrară legii.

Curtea, verificând actele dosarului,

constată următoarele:

În cauză, la data pronunțării

sentinței recurate, instanța de judecată a procedat corect reținând starea de

recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 10 din 18 ianuarie 2001 a Judecătoriei Tg.

Secuiesc, definitivă prin neapelare la 29 ianuarie 2001, întrucât infracțiunea

ce a format obiectul cauzei a fost comisă în data de 2 februarie 2001.

Față de această situație, în mod

corect s-a procedat la încadrarea juridică a faptei inculpatului întrucât,

potrivit prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă când, după

rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai

mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție,

înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în

stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este

închisoarea mai mare de un an.

Cum, însă, ulterior, prin decizia

penală nr. 1678 din 28 martie 2002 a fost admis recursul în anulare, casându-se

sentința penală nr. 10 din 18 ianuarie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc,

schimbând încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 181

în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. și a trimis cauza la procuror pentru efectuarea urmăririi

penale, în cauză nu mai există primul termen al recidivei postcondamnatorii

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în condițiile în care respectiva sentință

a fost desființată printr-o cale extraordinară de atac.

Cu privire la al doilea motiv de

recurs în anulare formulat, se constată, de asemenea, că, în condițiile în care

sentința penală nr. 10 din 18 ianuarie 2001 a fost desființată, nu mai există

condamnarea de 9 luni închisoare pentru fapta din 25 ianuarie 2000, așa încât

nu se mai pot aplica dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni față

de această faptă.

Urmează a anula mandatul de

executare emis în baza sentinței penale atacate și a dispune emiterea unui nou

mandat.

În conformitate cu art. 414

1

cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul în

anulare va fi admis în sensul celor reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 150 din 15 iunie 2001

a Judecătoriei Tg. Secuiesc, privind pe intimatul inculpat G.G.

Casează

sentința penală nr. 150 din 15 iunie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc cu

privire la reținerea greșită a stării de recidivă și a contopirii pedepselor

conform art. 36 C. pen.

Înlătură

aplicarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., la infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g),

i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și menține pedeapsa aplicată de 3

ani închisoare.

Înlătură

contopirea pedepselor dispusă conform art. 36 C. pen., cu pedepsele de 9 luni

închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentințele penale nr.

10/2001 și 106/2001 ale Judecătoriei Tg. Secuiesc.

Anulează

mandatul de executare emis în baza sentinței penale atacate și dispune emiterea

unui nou mandat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

4 martie 2003.