ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5366/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 277 din 6 decembrie 2002, Judecătoria Tg. Secuiesc a condamnat pe inculpatul S.B. la 10 milioane lei amendă pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 alin. (1) din același cod, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de un an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 92 din 30 martie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, pe care instanța a considerat-o grațiată integral și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002. S-a reținut că, la 9 iunie 2002, inculpatul a provocat distrugeri autoturismului părții vătămate V.F., paguba fiind evaluată la 2.033.662 lei.

Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr. 99/A din 16 aprilie 2003, admițând în parte apelul declarat de procuror, a constatat că dispoziția referitoare la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, se referă la pedepsele aplicate anterior pentru fapte concurente, astfel că a descontopit pedeapsa rezultantă de un an și 4 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în integralitatea lor, constatând că toate sunt grațiate integral și condiționat. Prin decizia penală nr. 437 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov a respins, ca inadmisibil recursul declarat de inculpat, pe motiv că acesta nu a exercitat calea de atac a apelului, iar în apelul procurorului nu i s-a agravat situația.

Împotriva menționatelor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., susținând că acestea contravin dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, care exceptează de la grațiere pe cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse, publicat în M.Of. nr. 726 din 04 octombrie 2002, prevederile art. 1 și art. 2 din acest act de clemență nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă sau celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Din fișa de cazier judiciar și dosarul penal nr. 1452/2000 al Judecătoriei Tg. Secuiesc, anexate recursului în anulare, rezultă că, prin sentința penală nr. 92 din 30 martie 2001, menținută prin decizia penală nr. 403/R din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel Brașov, inculpatul S.B. a fost condamnat, printre alții, la trei pedepse de câte un an închisoare și la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, respectiv de un an și 4 luni închisoare pentru infracțiunile de vătămare corporală, furt, distrugere, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată în stare de ebrietate și sustragerea de la recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute de art. 181 alin. (1), art. 208 alin. (1), art. 217 alin. (1) C. pen., art. 37 alin. (1) și art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, republicat, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni închisoare.

Totodată s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni, care se împlinea la 12 februarie 2005. Inculpatul a comis noua infracțiune, dedusă în prezent judecății, la 4 iunie 2002, deci înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate, dată de la care a devenit recidivist postcondamnatoriu, cum corect a reținut și instanța de judecată. Este adevărat că faptei pentru care inculpatul a fost condamnat anterior nu au fost comise în stare de recidivă, însă, de la 9 iunie 2002, el este recidivist, având acest statut la 4 octombrie 2002, data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, statut care constituie o piedică în aplicarea actului de clemență și în raport cu infracțiunile ce constituie primul termen al recidiviei.

Vocația la clemență se examinează în raport cu toate infracțiunile săvârșite căci starea de recidivă, odată dobândită, devine un atribut al inculpatului, un indice al periculozității sale, ceea ce justifică exceptarea lui. Calitatea de recidivist în momentul când se aplică actul de clemență, face ca toate infracțiunile să apară ca emanând de la o persoană recidivistă și, pentru acest motiv, să fie excluse de la aplicarea lui. Așadar, reținând statutul de recidivist al inculpatului, dobândit la 9 iunie 2002, instanțele de judecată trebuia să constate că acesta este exceptat de la aplicarea actului de grațiere în raport cu toate infracțiunile săvârșite și ă dispună executarea pedepsei anterioare rezultante de un an și 4 luni închisoare, alături de cea de 10.000.000 lei amendă penală stabilită în cauză.

În consecință, recursul în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 543/2002, dispoziții care vor fi înlăturate. În baza art. 83 C. pen., se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepselor de un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.; un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.: 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.; un an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 republicat și un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din același act normativ, aplicate prin sentința penală nr. 92 din 30 martie 2001 a Judecătoriei Tg.

Secuiesc, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10.000.000 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 214 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 277 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, se va menține. Se va atrage atenția inculpatului asupra art. 63 1 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 277 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, deciziei penale nr. 99/A din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Covasna și deciziei penale nr. 437 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul S.B. Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 543/2002, dispoziții pe care le înlătură.

În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepselor de: - un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.; - un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.; - 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.; - un an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966; - un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, aplicate prin sentința penală nr. 92 din 30 martie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Menține condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 milioane lei amendă penală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 277 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Tg. Secuiesc. Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 noiembrie 2003.