ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5366/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 277 din 6

decembrie 2002, Judecătoria Tg. Secuiesc a condamnat pe inculpatul S.B. la 10

milioane lei amendă pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) din

același cod, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei rezultante de un an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 92 din 30 martie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, pe care instanța a

considerat-o grațiată integral și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543

din 4 octombrie 2002.

S-a reținut că, la 9 iunie 2002,

inculpatul a provocat distrugeri autoturismului părții vătămate V.F., paguba

fiind evaluată la 2.033.662 lei.

Tribunalul Covasna, prin decizia

penală nr. 99/A din 16 aprilie 2003, admițând în parte apelul declarat de

procuror, a constatat că dispoziția referitoare la aplicarea art. 1 din Legea

nr. 543/2002, se referă la pedepsele aplicate anterior pentru fapte concurente,

astfel că a descontopit pedeapsa rezultantă de un an și 4 luni închisoare în

pedepsele componente, pe care le-a repus în integralitatea lor, constatând că

toate sunt grațiate integral și condiționat.

Prin decizia penală nr. 437 din 4

iunie 2003 a Curții de Apel Brașov a respins, ca inadmisibil recursul declarat

de inculpat, pe motiv că acesta nu a exercitat calea de atac a apelului, iar în

apelul procurorului nu i s-a agravat situația.

Împotriva menționatelor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., susținând că acestea

contravin dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, care

exceptează de la grațiere pe cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în

stare de recidivă.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse, publicat în M.Of. nr. 726 din 04

octombrie 2002, prevederile art. 1 și art. 2 din acest act de clemență nu se

aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă sau

celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Din fișa de cazier judiciar și

dosarul penal nr. 1452/2000 al Judecătoriei Tg. Secuiesc, anexate recursului în

anulare, rezultă că, prin sentința penală nr. 92 din 30 martie 2001, menținută

prin decizia penală nr. 403/R din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel Brașov,

inculpatul S.B. a fost condamnat, printre alții, la trei pedepse de câte un an

închisoare și la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, respectiv de un an și 4

luni închisoare pentru infracțiunile de vătămare corporală, furt, distrugere,

conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată

în stare de ebrietate și sustragerea de la recoltare a probelor biologice în

vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute de art. 181 alin. (1), art. 208 alin.

(1), art. 217 alin. (1) C. pen., art. 37 alin. (1) și art. 37 alin. (3) din

Decretul nr. 328/1966, republicat, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni

închisoare. Totodată s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei

pedepse pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni, care se împlinea

la 12 februarie 2005.

Inculpatul a comis noua infracțiune,

dedusă în prezent judecății, la 4 iunie 2002, deci înăuntrul termenului de

încercare al suspendării condiționate, dată de la care a devenit recidivist

postcondamnatoriu, cum corect a reținut și instanța de judecată.

Este adevărat că faptei pentru care

inculpatul a fost condamnat anterior nu au fost comise în stare de recidivă,

însă, de la 9 iunie 2002, el este recidivist, având acest statut la 4 octombrie

2002, data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, statut care constituie o

piedică în aplicarea actului de clemență și în raport cu infracțiunile ce

constituie primul termen al recidiviei.

Vocația la clemență se examinează în

raport cu toate infracțiunile săvârșite căci starea de recidivă, odată

dobândită, devine un atribut al inculpatului, un indice al periculozității

sale, ceea ce justifică exceptarea lui.

Calitatea de recidivist în momentul

când se aplică actul de clemență, face ca toate infracțiunile să apară ca

emanând de la o persoană recidivistă și, pentru acest motiv, să fie excluse de

la aplicarea lui.

Așadar, reținând statutul de

recidivist al inculpatului, dobândit la 9 iunie 2002, instanțele de judecată

trebuia să constate că acesta este exceptat de la aplicarea actului de grațiere

în raport cu toate infracțiunile săvârșite și ă dispună executarea pedepsei

anterioare rezultante de un an și 4 luni închisoare, alături de cea de

10.000.000 lei amendă penală stabilită în cauză.

În consecință, recursul în anulare

fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate numai cu

privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr.

543/2002, dispoziții care vor fi înlăturate.

În baza art. 83 C. pen., se va

revoca suspendarea condiționată a executării pedepselor de un an închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.; un an închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.: 6 luni închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.; un an și 4 luni închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966

republicat și un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin.

(3) din același act normativ, aplicate prin sentința penală nr. 92 din 30

martie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, în condițiile art. 71 și art. 64 C.

pen.

Condamnarea inculpatului la pedeapsa

de 10.000.000 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 214 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin

sentința penală nr. 277 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, se va

menține.

Se va atrage atenția inculpatului

asupra art. 63

1

C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr. 277 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, deciziei penale nr.

99/A din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Covasna și deciziei penale nr. 437 din

4 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul S.B.

Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita

aplicare a dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 543/2002, dispoziții pe

care le înlătură.

În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a

executării pedepselor de:

- un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 181

alin. (1) C. pen.;

- un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208

alin. (1) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

217 alin. (1) C. pen.;

- un an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966;

- un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 37

alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, aplicate prin sentința penală nr. 92 din

30 martie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de un an și 4 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C.

pen.

Menține condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 milioane

lei amendă penală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr.

277 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Tg. Secuiesc.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 63

1

C.

pen.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

20 noiembrie 2003.