ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1050, pronunțată la data de 18 septembrie 2003 în dosarul nr. 6050/2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, a admis contestația formulată de reclamantul F.L. și a anulat hotărârea nr. 1474 din 18 iulie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Maramureș, care a fost obligată să-i recunoască acestuia, calitatea de refugiat pentru perioada 21 mai 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 august 2003. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul a fost născut în perioada refugiului părinților săi, îndeplinind astfel condițiile pentru a beneficia de drepturile acordate prin O.G.

nr. 105/1999. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Maramureș, susținând, în esență, că prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, nu enumeră copiii născuți în refugiul părinților lor, ca beneficiari ai drepturilor compensatorii. Recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 21 mai 1942, în localitatea Roșia Montană, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice: Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii ,copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1050 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2004.