ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6025/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 230 din 13

august 2003, Tribunalul Ialomița a respins, ca nefondată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, formulată de condamnatul

S.N. deținut în Penitenciarul Slobozia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că motivele invocate de petiționar, respectiv starea precară a

familiei și a locuinței sale, nu sunt dovedite.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 566/ A din 24 septembrie 2003, a respins, ca nefondat,

apelul prin care condamnatul reitera motivele invocate în cererea inițială,

susținând că prima instanță nu a ținut seama de situația materială a familiei

sale.

Împotriva menționatelor hotărâri

condamnatul S.N. a declarat recurs, susținând că în cauză nu s-au respectat

prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă,

când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată ar avea

consecințe grave pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea la care

lucrează.

Din actele dosarului rezultă că

petiționarul se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, împrejurările invocate de acesta în

susținerea cererii de întrerupere a executării pedepsei nefiind dovedită prin

ancheta socială efectuată în cauză, situație în care soluțiile adoptate de cele

două instanțe sunt juste și nu se impune casarea lor.

Pentru motivele expuse, urmează ca

recursul declarat de condamnatul S.N. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 566 din 24 septembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat, să

plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 decembrie 2003.