ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3724/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 28 din 12 martie

2003 a Tribunalului Vâlcea, secția penală, în baza art. 335 alin. (2) și (3) C.

proc. pen., s-a reunit cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1399/2000 al

Tribunalului Vâlcea, cu cauza penală vizând dosarul penal nr. 7661/2002 al

Tribunalului Sibiu.

A fost desființată sentința penală

nr. 195 din 9 octombrie 2002, rămasă definitivă prin neapelare, pronunțată de

Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosarul nr. 7661/2002 și s-a anulat

mandatul de executare a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, mandat având

nr. 245 din 24 octombrie 2002 emis de același tribunal.

S-a constatat că infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., comisă de inculpatul D.I.C., la 20 august 2002, intră în conținutul

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul D.I.C., la o pedeapsă de 11 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 414 zile, rămas

neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

170 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, rest care a fost

contopit cu pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care s-a aplicat un

spor de un an închisoare, în total, să execute 12 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive și

i s-a prelungit durata arestării preventive, la zi.

A fost obligat inculpatul D.I.C. să

plătească părților civile M.D.V., suma de 7.400.000 lei despăgubiri civile și

5.000.000 lei daune morale; A.G., suma de 5.550.000 lei despăgubiri civile și

25.000.000 lei daune morale; E.I., să-i restituie 3 lănțișoare din aur de 14 K,

în greutate de 18 grame, sau contravaloarea acestora de 6.660.000 lei, cu titlu

de despăgubiri civile; V.F., suma de 2.500.000 lei, despăgubiri civile; P.M.,

suma de 1.500.000 lei; C.M., suma de 6.000.000 lei, iar către Spitalul Județean

Vâlcea, suma de 5.600.000 lei, cu același titlu de despăgubiri civile,

reprezentând cheltuieli de spitalizare.

A mai fost obligat inculpatul să

plătească către stat 7.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se

includ și onorariile de avocat din oficiu în sumă de 1.050.000 lei, ce se

avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și dovezile de la dosar, a reținut,

ca situație de fapt că, în perioada 20 iulie - 15 august 2002, în mod repetat,

pe străzile din municipiul Râmnicu Vâlcea, inculpatul recidivist, D.I.C., a

urmărit 7 femei ce purtau la gât bijuterii din aur, le-a atacat și, prin

surprindere și violență, le-a deposedat de aceste bijuterii.

Prejudiciul cauzat celor 7 victime

constă în 100 grame de bijuterii din aur, în valoare de 38.000.000 lei, din

care s-au recuperat 14,5 grame aur.

Inculpatul și-a început activitatea

infracțională încă din perioada minorității, când prin sentința penală nr. 2136

din 2 decembrie 1998 a Judecătoriei Deva, a fost condamnat la o pedeapsă de un

an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru art.

208 și art. 209, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

De asemenea, Judecătoria Râmnicu

Vâlcea, prin sentința penală nr. 170 din 7 februarie 2001, l-a condamnat pe

inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție

pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, fiind arestat la 31 ianuarie

1999 și liberat condiționat la 27 decembrie 2001, când mai avea un rest de

executat de 414 zile.

Inculpatul a locuit inițial cu

părinții săi în municipiul Râmnicu Vâlcea „până în momentul în care s-au mutat

în comuna Șiria, Județul Arad, însă în vara anului 2002 a revenit în municipiul

Râmnicu Vâlcea, și pentru a-și procura mijloacele necesare existenței, s-a

hotărât să tâlhărească în serie femei ce purtau la gât lănțișoare din aur de o

constituție fragilă sau vârstă înaintată, bijuterii pe care, apoi, le

valorifica la prețuri derizorii.

La data de 29 ianuarie 2003, față de

faptul că inculpatul a învederat instanței că, în ziua de 20 august 2002, a

comis o infracțiune de tâlhărie pe raza municipiului Sibiu, a constatat că, în

speță, sunt incidente dispozițiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., și a

reunit cauza penală nr. 1399/2002, ce face obiectul prezentului dosar, cu

dosarul penal nr. 7661/2002 al Tribunalului Sibiu, pe considerent că ultimul

act material comis în municipiul Sibiu intră în conținutul infracțiunii de

tâlhărie în formă agravată.

În dosarul penal nr. 7661/2002 al

Tribunalului Sibiu, s-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în

stare de arest, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în formă agravantă

constând în aceea că, în ziua de 20 august 2002, în jurul orelor 19,00, a

sustras prin violență, de la gâtul părții vătămate C.D.S., care se afla pe str.

Semaforului, din Sibiu, un lanț din aur în greutate de 40 grame.

Prin sentința penală nr. 195 din 9

octombrie 2002, inculpatul a fost condamnat de către Tribunalul Sibiu la o

pedeapsă de 7 ani închisoare, la care s-a mai adăugat un spor de 6 luni, în

total trebuind să execute 7 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

Apreciind că, în cauză se impune

reunirea cauzelor, această sentință a Tribunalului Sibiu a fost desființată,

și, pe cale de consecință, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei de 7 ani

și 6 luni emis de tribunal, urmare a faptului că sentința menționată a acestui

tribunal a rămas definitivă prin neapelare.

Reținând că inculpatul D.I.C., prin

întrebuințarea de violență cu intenție directă într-un interval de 26 de zile a

comis, în mod repetat, în locuri publice, opt acte materiale de sustragere de

la gâtul părților vătămate lănțișoare din aur, prin violență, a comis

infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă și continuată, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit.

a) C. pen., vizând starea de recidivă postcondamnatorie, primul termen,

constituindu-l pedeapsa de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin

sentința penală nr. 170 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, din

care s-a liberat condiționat când mai avea un rest de 414 zile.

S-a arătat că, la individualizarea

și aplicarea pedepsei, au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în

art. 72 C. pen., inclusiv faptul că într-o perioadă scurtă de numai 26 zile,

inculpatul a comis un număr de opt acte materiale de sustragere, prin violență,

precum și datele personale ale acestuia care este recidivist, apreciindu-se că

o pedeapsă de 11 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Constatând că inculpatul s-a liberat

condiționat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

170 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, când mai avea un rest

de executat de 414 zile și că în termenul de încercare a comis infracțiunea de

față, de tâlhărie, în formă agravantă și continuată, s-a dispus revocarea liberării

condiționate pentru restul rămas neexecutat, rest care a fost contopit cu

pedeapsa aplicată prin sentința de față, astfel că s-a dispus să execute

pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor,

sporul apreciind că este justificat în limita de un an închisoare, în total,

deci, să execute 12 ani închisoare.

Instanța a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv,

prelungindu-se perioada arestării, cu 30 de zile.

Latura civilă a cauzei a fost

soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., cum și de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri

civile privind contravaloarea bunurilor sustrase prin violență, precum și la

daune morale, justificate cu actele și dovezile de la dosar, cu declarațiile

inculpatului care a arătat că înțelege să despăgubească pe părțile civile cu

sumele solicitate, astfel că, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile

în cuantumul indicat în considerente.

Apelul declarat de inculpatul D.I.C.

a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Pitești, secția penală,

prin decizia nr. 108/ A din 22 aprilie 2003.

Împotriva acestei din urmă sentințe,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, pentru

netemeinicie, constând în faptul că a realizat o greșită individualizare a

pedepsei, cu consecința stabilirii și aplicării unei pedepse în cuantum prea

mare.

Recursul nu este fondat.

Analiza criticii formulate prin

recurs, în raport de activitatea inculpatului rezultată din probele dosarului,

arată, contrar celor spuse de inculpat că, dimpotrivă, prima instanță a făcut o

corectă individualizare a pedepsei, ținând seama, de toate criteriile rezultate

din dispozițiile art. 72 C. pen.

Instanța a ținut seama că

inculpatul, într-o perioadă relativ scurtă de timp, a comis un număr de opt

acte de sustragere, prin violență, că este recidivist și că în activitatea sa

infracțională există o anume continuitate, încă din perioada minoratului,

stăruința infracțională arătată, făcând necesară, pedeapsa aplicată.

În raport cu cele arătate, recursul

declarat de inculpat apare ca nefondat și va trebui respins, ca atare, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, conform art. 88 C. pen., timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru

apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.I.C. împotriva deciziei penale nr. 108 A din 22

aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 20 august 2002, la 12 septembrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2003.