ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3724/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 28 din 12 martie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secția penală, în baza art. 335 alin. (2) și (3) C. proc. pen., s-a reunit cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1399/2000 al Tribunalului Vâlcea, cu cauza penală vizând dosarul penal nr. 7661/2002 al Tribunalului Sibiu. A fost desființată sentința penală nr. 195 din 9 octombrie 2002, rămasă definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosarul nr. 7661/2002 și s-a anulat mandatul de executare a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, mandat având nr. 245 din 24 octombrie 2002 emis de același tribunal. S-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., comisă de inculpatul D.I.C., la 20 august 2002, intră în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C., la o pedeapsă de 11 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 414 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, rest care a fost contopit cu pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de un an închisoare, în total, să execute 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului, i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive și i s-a prelungit durata arestării preventive, la zi.

A fost obligat inculpatul D.I.C. să plătească părților civile M.D.V., suma de 7.400.000 lei despăgubiri civile și 5.000.000 lei daune morale; A.G., suma de 5.550.000 lei despăgubiri civile și 25.000.000 lei daune morale; E.I., să-i restituie 3 lănțișoare din aur de 14 K, în greutate de 18 grame, sau contravaloarea acestora de 6.660.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile; V.F., suma de 2.500.000 lei, despăgubiri civile; P.M., suma de 1.500.000 lei; C.M., suma de 6.000.000 lei, iar către Spitalul Județean Vâlcea, suma de 5.600.000 lei, cu același titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare. A mai fost obligat inculpatul să plătească către stat 7.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se includ și onorariile de avocat din oficiu în sumă de 1.050.000 lei, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și dovezile de la dosar, a reținut, ca situație de fapt că, în perioada 20 iulie - 15 august 2002, în mod repetat, pe străzile din municipiul Râmnicu Vâlcea, inculpatul recidivist, D.I.C., a urmărit 7 femei ce purtau la gât bijuterii din aur, le-a atacat și, prin surprindere și violență, le-a deposedat de aceste bijuterii. Prejudiciul cauzat celor 7 victime constă în 100 grame de bijuterii din aur, în valoare de 38.000.000 lei, din care s-au recuperat 14,5 grame aur. Inculpatul și-a început activitatea infracțională încă din perioada minorității, când prin sentința penală nr. 2136 din 2 decembrie 1998 a Judecătoriei Deva, a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru art. 208 și art. 209, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

De asemenea, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința penală nr. 170 din 7 februarie 2001, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, fiind arestat la 31 ianuarie 1999 și liberat condiționat la 27 decembrie 2001, când mai avea un rest de executat de 414 zile. Inculpatul a locuit inițial cu părinții săi în municipiul Râmnicu Vâlcea „până în momentul în care s-au mutat în comuna Șiria, Județul Arad, însă în vara anului 2002 a revenit în municipiul Râmnicu Vâlcea, și pentru a-și procura mijloacele necesare existenței, s-a hotărât să tâlhărească în serie femei ce purtau la gât lănțișoare din aur de o constituție fragilă sau vârstă înaintată, bijuterii pe care, apoi, le valorifica la prețuri derizorii.

La data de 29 ianuarie 2003, față de faptul că inculpatul a învederat instanței că, în ziua de 20 august 2002, a comis o infracțiune de tâlhărie pe raza municipiului Sibiu, a constatat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., și a reunit cauza penală nr. 1399/2002, ce face obiectul prezentului dosar, cu dosarul penal nr. 7661/2002 al Tribunalului Sibiu, pe considerent că ultimul act material comis în municipiul Sibiu intră în conținutul infracțiunii de tâlhărie în formă agravată. În dosarul penal nr. 7661/2002 al Tribunalului Sibiu, s-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în formă agravantă constând în aceea că, în ziua de 20 august 2002, în jurul orelor 19,00, a sustras prin violență, de la gâtul părții vătămate C.D.S., care se afla pe str. Semaforului, din Sibiu, un lanț din aur în greutate de 40 grame.

Prin sentința penală nr. 195 din 9 octombrie 2002, inculpatul a fost condamnat de către Tribunalul Sibiu la o pedeapsă de 7 ani închisoare, la care s-a mai adăugat un spor de 6 luni, în total trebuind să execute 7 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție. Apreciind că, în cauză se impune reunirea cauzelor, această sentință a Tribunalului Sibiu a fost desființată, și, pe cale de consecință, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei de 7 ani și 6 luni emis de tribunal, urmare a faptului că sentința menționată a acestui tribunal a rămas definitivă prin neapelare.

Reținând că inculpatul D.I.C., prin întrebuințarea de violență cu intenție directă într-un interval de 26 de zile a comis, în mod repetat, în locuri publice, opt acte materiale de sustragere de la gâtul părților vătămate lănțișoare din aur, prin violență, a comis infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă și continuată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., vizând starea de recidivă postcondamnatorie, primul termen, constituindu-l pedeapsa de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 170 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, din care s-a liberat condiționat când mai avea un rest de 414 zile.

S-a arătat că, la individualizarea și aplicarea pedepsei, au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., inclusiv faptul că într-o perioadă scurtă de numai 26 zile, inculpatul a comis un număr de opt acte materiale de sustragere, prin violență, precum și datele personale ale acestuia care este recidivist, apreciindu-se că o pedeapsă de 11 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Constatând că inculpatul s-a liberat condiționat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, când mai avea un rest de executat de 414 zile și că în termenul de încercare a comis infracțiunea de față, de tâlhărie, în formă agravantă și continuată, s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința de față, astfel că s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor, sporul apreciind că este justificat în limita de un an închisoare, în total, deci, să execute 12 ani închisoare. Instanța a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv, prelungindu-se perioada arestării, cu 30 de zile.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile privind contravaloarea bunurilor sustrase prin violență, precum și la daune morale, justificate cu actele și dovezile de la dosar, cu declarațiile inculpatului care a arătat că înțelege să despăgubească pe părțile civile cu sumele solicitate, astfel că, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile în cuantumul indicat în considerente. Apelul declarat de inculpatul D.I.C. a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 108/ A din 22 aprilie 2003. Împotriva acestei din urmă sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, pentru netemeinicie, constând în faptul că a realizat o greșită individualizare a pedepsei, cu consecința stabilirii și aplicării unei pedepse în cuantum prea mare.

Recursul nu este fondat. Analiza criticii formulate prin recurs, în raport de activitatea inculpatului rezultată din probele dosarului, arată, contrar celor spuse de inculpat că, dimpotrivă, prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ținând seama, de toate criteriile rezultate din dispozițiile art. 72 C. pen. Instanța a ținut seama că inculpatul, într-o perioadă relativ scurtă de timp, a comis un număr de opt acte de sustragere, prin violență, că este recidivist și că în activitatea sa infracțională există o anume continuitate, încă din perioada minoratului, stăruința infracțională arătată, făcând necesară, pedeapsa aplicată. În raport cu cele arătate, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și va trebui respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, conform art. 88 C. pen., timpul arestării preventive, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.C. împotriva deciziei penale nr. 108 A din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 20 august 2002, la 12 septembrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2003.