ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 436/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la 14 februarie 2003, S.C. A. S.A. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT – UNITATEA TERITORIALĂ 360 cu sediul în Curtea de Argeș, să se dispună anularea deciziei civile nr.462/30 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție pronunțată în dosarul nr.564/2001. În motivare, contestatoarea a arătat că la instanța de recurs s-a folosit de înscrisuri noi, respectiv corespondența comercială dintre părți, concretizată în adresele nr.522/20 ianuarie 2000 emisă de Administrația Națională a rezervelor de Stat și adresa S.C. U. S.A.

(în prezent S.C. C. S.A.). Că aceste înscrisuri erau esențiale în rezolvarea problemei privind interpretarea contractului încheiat între părți. S-a susținut că instanțele au încălcat dispozițiile imperative ale art. 970 alin. (2) C. civ., că interpretarea clauzelor contractuale s-a făcutcontrar regulilor prevăzute de art. 1 C.com., raportat la art. 977 – 985 C. civ. Contestatoarea a precizat că înscrisurile depuse în recurs fac dovada că la 30 noiembrie 1999 întreaga cantitate de ulei împrumutat a fost restituită și deci art.12 din contract nu este incident. Că instanțele nu au interpretat clauzele prevăzute la art.4 și 12 din contract în mod sistematic (art. 982 C. civ.) și s-a denaturat intenția comună a părților contractante (art. 977 C. civ.).

S-a susținut că penalitățile nu sunt datorate deoarece debitorul și-a îndeplinit obliația de regrupare a produselor conform articolului din contract, în termenul de grație prevăzut în favoarea debitorului. În drept contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) C.proc. civ. Prin întâmpinare, intimata ANRS – Unitatea Teritorială nr.360 cu sediul în Curtea de Argeș, a solicitat respingerea contestației întrucât criticile invocate în recurs au fost altele decât cele prezentate în contestație și care au fost examinate de instanță. Din examinarea actelor dosarului, Curtea reține următoarele: Prin sentința civilă nr.2549/21 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția comercială – s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Teritorială nr.360 cu sediul în Curtea de Argeș și pârâta S.C.

U. S.A., a fost obligată la plata sumei de 3.198.462.000 lei penalități de întârziere, hotărâre confirmată de Curtea de Apel București, secția comercială prin decizia civilă nr.3189/9 noiembrie 2000 prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială – prin decizia nr.462/30 ianuarie 2003 a respins recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. (fostă C. S.A.) împotriva deciziei instanței de apel. Examinând contestația de față Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C.proc. civ.

Susținerea contestatoarei că instanța de recurs nu a examinat înscrisurile noi depuse , care erau esențiale în rezolvarea problemei privind interpretarea contractului încheiat între părți, care s-a făcut contrar regulilor prevăzute de art. 977 – 985 C. civ., se referă la examinarea în fond a litigiului dedus judecății. Potrivit art. 318 alin. (1) C.proc. civ., text de lege invocat de contestatoare, „hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. Față de aceste prevederi legale rezultă că se are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecății recursului, nu greșeli de judecată, respectiv de reaprecierea probelor administrate.

În raport de motivele invocate de contestatoare, privind neexaminarea de instanța de recurs a înscrisurilor, interpretarea clauzelor contractuale sau acordarea de penalități de întârziere printr-o interpretare necorespunzătoare a clauzelor contractuale, Curtea constată că în speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1) C.proc. civ. Pe de altă parte, criticile invocate la instanța de recurs nu se regăsesc în motivele contestației în anulare, ele s-au referit numai la forța majoră ca o cauză exoneratoare de răspundere pentru recurenta pârâtă. Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge contestația în anulare formulată de S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anularea deciziei nr.462 din 30 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, formulată de S.C. A. S.A. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.