ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 436/2004

Asupra

contestației în anulare  de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată la 14 februarie 2003, S.C. A. S.A. a solicitat ca în

contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT –

UNITATEA TERITORIALĂ 360 cu sediul în Curtea de Argeș, să se dispună anularea

deciziei civile nr.462/30 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție pronunțată

în dosarul nr.564/2001.

În

motivare, contestatoarea a arătat că la instanța de recurs s-a folosit de

înscrisuri noi, respectiv corespondența comercială dintre părți, concretizată

în adresele nr.522/20 ianuarie 2000 emisă de Administrația Națională a

rezervelor de Stat și adresa S.C. U. S.A. (în prezent  S.C. C. S.A.). Că aceste

înscrisuri erau esențiale în rezolvarea problemei privind interpretarea

contractului încheiat între părți.

S-a

susținut că instanțele au încălcat dispozițiile imperative ale  art. 970 alin.

(2) C. civ., că interpretarea clauzelor contractuale s-a făcutcontrar regulilor

prevăzute de art. 1 C.com., raportat la  art. 977 – 985 C. civ.

Contestatoarea

a precizat că înscrisurile depuse în recurs fac dovada că la 30 noiembrie 1999

întreaga cantitate de ulei împrumutat a fost restituită și deci art.12 din

contract nu este incident. Că instanțele nu au interpretat clauzele prevăzute

la art.4 și 12 din contract în mod sistematic (art. 982 C. civ.) și s-a

denaturat intenția comună a părților contractante (art. 977 C. civ.).

S-a

susținut că penalitățile nu sunt datorate deoarece debitorul   și-a îndeplinit

obliația de  regrupare a produselor  conform articolului din contract, în

termenul de grație prevăzut în favoarea debitorului.

În

drept contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) C.proc. civ.

Prin

întâmpinare, intimata ANRS – Unitatea Teritorială nr.360 cu sediul în Curtea de

Argeș, a solicitat respingerea contestației întrucât criticile invocate în

recurs au fost altele decât cele prezentate în contestație și care au fost

examinate de instanță.

Din

examinarea actelor dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin

sentința civilă nr.2549/21 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția

comercială – s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Teritorială

nr.360 cu sediul în Curtea de Argeș și pârâta S.C. U. S.A., a fost obligată la

plata sumei de 3.198.462.000 lei penalități de întârziere, hotărâre confirmată

de Curtea de Apel București, secția comercială prin decizia civilă nr.3189/9

noiembrie 2000 prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială – prin decizia nr.462/30 ianuarie 2003 a

respins recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. (fostă C. S.A.) împotriva

deciziei instanței de apel.

Examinând

contestația de față Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C.proc. civ.

Susținerea

contestatoarei că instanța de recurs nu a examinat înscrisurile noi depuse ,

care erau esențiale în rezolvarea problemei privind interpretarea contractului

încheiat între părți, care s-a făcut contrar regulilor prevăzute de art. 977 –

985 C. civ., se referă la examinarea în fond a litigiului dedus judecății.

Potrivit

art. 318 alin. (1) C.proc. civ., text de lege invocat de contestatoare,

„hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare”.

Față de aceste prevederi legale

rezultă că se are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspecte

formale ale judecății recursului, nu greșeli de judecată, respectiv de

reaprecierea probelor administrate.

În

raport de motivele invocate de contestatoare, privind neexaminarea de instanța

de recurs a înscrisurilor, interpretarea clauzelor contractuale sau acordarea

de penalități de întârziere printr-o interpretare necorespunzătoare a clauzelor

contractuale, Curtea  constată că în speță nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1) C.proc. civ.

Pe de

altă parte, criticile invocate la instanța de recurs nu se regăsesc în motivele

contestației în anulare, ele s-au referit numai la forța majoră ca o cauză

exoneratoare de răspundere pentru recurenta pârâtă.

Pentru

toate aceste considerente, urmează a se respinge contestația în anulare

formulată de S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

contestația în anularea deciziei nr.462 din 30 ianuarie 2003 a Curții Supreme

de Justiție, secția comercială, formulată de  S.C. A. S.A.

I

revocabilă

.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  4 februarie 2004.