ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1690/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1690/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 septembrie
2003 pe rolul Judecătoriei Găiești sub nr. 1624, reclamanții T.N. și T.E. au
chemat în judecată pe pârâta Schela Petrom Găiești solicitând instanței ca prin
hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
-
obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri
civile aferente perioadei 3 octombrie 2002 și până la pronunțarea hotărârii;
- obligarea pârâtei la plata unor
despăgubiri periodice în sumă de 2.000.000 lei lunar, de la data pronunțării și
la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 24 septembrie 2003
reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul că solicită instanței să oblige
pe pârâtă la plata unei rente anuale de 30.000.000 lei începând cu data de 3
octombrie 2002 și în continuare, până la eliberarea terenului, cu cheltuieli de
judecată.
Judecătoria Găiești, prin sentința
civilă nr. 1044 din 15 octombrie 2003 a admis excepția lipsei competenței
teritoriale de soluționare a cauzei și își declină competența în favoarea
Judecătoriei Topoloveni reținând că în cauză își au aplicare prevederile art.
13 C. proc. civ. care stabilesc că cererile privitoare la bunurile nemișcătoare
se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află nemișcătorul.
Cauza a fost înregistrată la data de
13 noiembrie 2003 sub nr. 1431 la Judecătoria Topoloveni care prin sentința
civilă nr. 738 din 8 decembrie 2003 și-a declinat la rândul său competența în
favoarea Judecătoriei Găiești.
În temeiul art. 21 C. proc. civ. a
dispus suspendarea judecății și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție
instanța a reținut că în mod greșit s-a apreciat că obiectul cauzei este
referitor la un imobil ce privește niște pretenții bănești și în consecință, în
cauză nu-și găsesc aplicarea prevederile art. 13 C. proc. civ.
Față de faptul că reclamanții au
optat pentru competența unei instanțe, Judecătoria Găiești, iar pârâta nu a
solicitat până la prima zi de înfățișare declinarea competenței, acest lucru nu
mai poate fi făcut ulterior.
Cu privire la conflictul negativ de
competență urmează a reține că obiectul acțiunii formulată de către reclamanți
nu se încadrează în prevederile art. 13 C. proc. civ. care instituie o
competență excepțională în materia cererilor privitoare la bunuri imobiliare.
Această competență excepțională se
aplică doar acțiunilor reale imobiliare; în cazul în speță este vorba de o
acțiune personală.
În cazul în speță deci competența
revine instanței de la domiciliul pârâtei Judecătoria Găiești, astfel cum de
altfel au investit instanța inițial reclamanți care oricum nu mai puteau reveni
asupra alegerii făcute decât în ipoteza existenței unei competențe speciale
teritoriale ceea ce în cazul în speță nu este posibil pentru considerentele
arătate anterior.
Astfel fiind urmează a stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găiești căreia îi
va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare
a acțiunii formulate de reclamanții T.N. și T.E. în favoarea Judecătoriei Găiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.