ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5291/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă din 09 iulie

1999 reclamanții C.I. și C.E. au chemat în judecată pe pârâții G.N. și G.G. cerând

să fie obligați să le plătească despăgubiri civile în sumă de 40 milioane le

reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin neglijența pârâților constând

în incendierea gospodăriei proprietatea reclamanților, care a avut drept

consecință distrugerea mai multor bunuri.

Acțiunea astfel formulată și

ulterior precizată a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 2126 din 27

septembrie 2000 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, pârâții fiind obligați în

solidar la plata către reclamanți a sumei de 31.588.000 lei cu titlu de daune

și a sumei de 3.680.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Părțile au declarat apel.

Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a

pronunțat decizia civilă nr. 582 din 2 martie 2001, prin care a respins apelul

declarat de pârâții G., a admis apelul declarat de reclamanți și, păstrând

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, a schimbat această hotărâre în

parte în sensul că a obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de

59.209.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost obligați pârâții să

plătească reclamanților un milion lei cheltuieli de judecată în apel.

Recursul declarat de către pârâții G.

a fost admis prin decizia civilă nr. 1944/R din 02 decembrie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, decizia instanței de apel fiind casată

în întregime, iar cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel,

stabilindu-se competența rejudecării apelului ca aparținând Curții de Apel

Pitești ca urmare a modificării, în timpul procesului, a Codului de procedură

civilă prin O.U.G. nr. 58/2003.

Rejudecând apelul ca instanță de

trimitere după casare, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a pronunțat

decizia civilă nr. 852/A din 29 aprilie 2004, prin care a respins apelul

declarat de reclamanții C., a admis apelul declarat de pârâții G. și a schimbat

în tot sentința civilă nr. 2126 din 27 septembrie 2000 pronunțată de

Judecătoria Drăgășani în sensul că a respins ca nefondată acțiunea civilă

introdusă de reclamanții C.I. și C.E. împotriva pârâților G.N. și G.G.

Concomitent, reclamanții au fost

obligați să plătească pârâților suma de 7.267.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei de mai sus au

declarat recurs reclamanții C.I. și C.E. solicitând, pentru motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 11 C. proc. civ., casarea deciziei atacate

și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată pe parcursul

procesului.

Prin concluziile scrise depuse la

data de 26 mai 2005, reclamanții Călugăru au detaliat motivarea în fapt și în

drept a recursului și, ca excepție de ordine publică, au invocat cazul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., constând în

incompatibilitatea judecătorilor care au soluționat apelul după casare dată de

împrejurarea că au făcut parte din completul care a dispus casarea.

Examinând cauza instanța de recurs

constată cele ce succed.

În timpul rejudecării apelului

părțile nu au cerut recuzarea completului de judecată, astfel că, în mod firesc

nu există nici o soluție de respingere a unei asemenea cereri.

În aceste condiții, motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. este de ordine publică, putând

fi invocat înaintea instanței de recurs ca excepție de ordine publică, potrivit

art. 162 C. proc. civ.

Cercetând cu prioritate, în temeiul

art. 137 C. proc. civ., excepția de procedură astfel ridicată, Înalta Curte

constată că este întemeiată.

Din examinarea deciziei civile nr. 1944/R

din 2 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, ca

instanță de recurs comparativ cu decizia civilă nr. 852/A din 20 aprilie 2004

(atacată prin recursul de față) pronunțată de aceeași curte de apel ca instanță

de apel învestită prin prima decizie drept instanță de trimitere după casare,

rezultă în mod evident că doi judecători au făcut parte din amândouă completele

de judecată.

Așadar, nu este cazul în speță

potrivit căruia judecătorii care au casat o hotărâre ca instanță de recurs au

judecat fondul pricinii tot ca instanță de recurs, ci de faptul că doi dintre

membrii completului care au judecat recursul, dispunând casarea cu trimitere la

instanța de apel, au judecat și apelul ca instanță de trimitere.

Indiferent de împrejurarea că una și

aceeași curte de apel a avut competența, dată de modificările aduse Codului de

procedură civilă, de a judeca una și aceeași pricină atât ca instanță de

recurs, cât și ca instanță de trimitere a rejudecării apelului, sunt incidente

dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul care

a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași

pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.

Cu alte cuvinte, în cazul concret

judecătorii care au pronunțat decizia de casare dată în recurs au devenit

incompatibili a soluționa apelul, astfel încât hotărârea obiect al recursului

de față a fost dată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit

dispozițiilor legale, ceea ce constituie cazul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 1 C. proc. civ.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) și (3) coroborate cu art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel Pitești.

Față de soluția dată recursului în

raport de motivul de recurs arătat, nu se impune cercetarea celorlalte motive

de recurs dezvoltate prin însuși recursul și detaliate prin concluziile scrise,

care urmează a fi examinate ca susțineri de fond de către instanța de

trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.I. și C.E.

împotriva deciziei nr. 852/A din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2005.