ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 331/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 875 din 18 septembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul D.G.G. împotriva sentinței penale nr. 2128/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă la 4 iunie 2002. Condamnatul, prin contestația la executare, a cerut ca suma confiscată prin hotărârea menționată, respectiv 7.327.000 lei să-i fie remisă tatălui său, acesta fiind, de fapt, proprietarul ei. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că motivul invocat nu se regăsește în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc.

pen. Împotriva sentinței, condamnatul contestator a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea și netemeinicia acesteia pe considerentul că nu se impunea confiscarea sumei de 7.327.000 lei care era a tatălui său. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 631 din 23 octombrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, nemotivat în scris. Recursul declarat nu este fondat. Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc.

pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în cazurile limitativ exemplificate la lit. a), b), c) și d). În cauză, condamnatul contestator a invocat nelegalitatea uneia dintre dispozițiile unei hotărâri penale definitive, și anume confiscarea unei sume de bani provenită din săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de Legea nr.143/2000, motiv care nu se încadrează în nici unul din cazurile proprii contestației la executare, hotărârea recurată fiind legală și temeinică. Ca atare, recursul declarat de contestator nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen. Conform art.192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator D.G.G. împotriva deciziei penale nr. 631 A din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.