ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 331/2004

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 875 din 18

septembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală a respins, ca

inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul D.G.G.

împotriva sentinței penale nr. 2128/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București,

rămasă definitivă la 4 iunie 2002.

Condamnatul,

prin contestația la executare, a cerut ca suma confiscată prin hotărârea

menționată, respectiv  7.327.000 lei să-i fie remisă tatălui său, acesta fiind,

de fapt, proprietarul ei.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut că motivul invocat nu se regăsește în

nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Împotriva

sentinței, condamnatul contestator a declarat apel, motivul invocat fiind

nelegalitatea și netemeinicia acesteia pe considerentul că nu se impunea

confiscarea sumei de 7.327.000 lei care era a tatălui său.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 631 din 23

octombrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator.

Nemulțumit

și de hotărârea pronunțată în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat

recurs, nemotivat în scris.

Recursul

declarat nu este fondat.

Potrivit

art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii

penale se poate face în cazurile limitativ exemplificate la lit. a), b), c) și

d).

În

cauză, condamnatul contestator a invocat nelegalitatea uneia dintre

dispozițiile unei hotărâri penale definitive, și anume confiscarea unei sume de

bani provenită din săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de Legea nr.143/2000,

motiv care nu se încadrează în nici unul din cazurile proprii contestației la

executare, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.

Ca

atare, recursul declarat de contestator nefiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen.

Conform

art.192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul contestator D.G.G. împotriva deciziei penale nr. 631 A din 23

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.