ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2198/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 5 martie 2002, reclamanta G.L. a chemat în judecată pârâții S.N., S.D., D.R., D.E., B.I., B.N., H.D., B.P., B.N. și B.C., pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să-i oblige pe pârâți, în solidar, la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlul de daune, pe perioada ultimilor 5 ani, reprezentând contravaloarea fânului și degradarea terenului. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 1947 din 15 decembrie 2000 a Judecătoriei Câmpeni a admis acțiunea introdusă de aceștia și a fost obligată să le tolereze trecerea peste terenul său, cu piciorul, cu carul, cu animalele și mijloacele auto conform traseului marcat în raportul de expertiză.

Prin sentința civilă nr. 1228 din 9 octombrie 2002, Judecătoria Câmpeni a respins acțiunea reclamantei și a obligat-o pe aceasta la cheltuieli de judecată către pârâți. Pentru a hotărî astfel a reținut că, în cauză, există autoritate de lucru judecat, în raport cu acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr. 1232/2000 a aceleiași Judecătorii, coexistând tripla identitate de obiect, cauză, părți prevăzută de dispozițiile art. 1201 C. civ., care reglementează excepția evocată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta G.L., deși calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 282 C. proc. civ., este recursul. Ulterior, reclamanta a exercitat calea de atac legală a recursului și a depus motivele de recurs la 15 noiembrie 2002. Prin decizia nr. 1503 din 3decembrie 2002, Tribunalul Alba, secția civilă, a constatat nul recursul, apreciind că motivele de recurs nu au fost depuse înăuntrul termenului legal de 15 zile, de fapt de dispozițiile art. 301 C. proc.

civ., ci peste acesta, deci cu depășirea lui, întrucât dovada de comunicare poartă data de 29 octombrie 2002, iar motivele au fost depuse la 15 noiembrie 2002. Împotriva acestei decizii, aceeași parte a mai exercitat aceeași cale de atac, iar prin decizia nr. 637 din 12 martie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta G.L., cu motivarea că este inadmisibil un recurs la recurs. Din nou, reclamanta G.L. a promovat aceeași cale de atac a recursului și împotriva deciziei nr. 637 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, nemotivat însă. Și acest recurs este inadmisibil întrucât a fost exercitat cu încălcarea principiului unicității dreptului de a exercita o cale de atac.

Este de precizat că în doctrină s-au conturat în decursul timpului o serie de reguli generale privitoare la instituirea și exercitarea căilor legale de atac. În conținutul acestor reguli se înscrie și aceea a unicității dreptului de a exercita o cale de atac. Aceasta înseamnă că dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu unic și se epuizează o dată cu exercitarea lui, așa încât partea care promovează calea de atac are exercițiul acestui drept o singură dată. Rațiunea legiuitorului subzistă în dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Recursul, astfel cum a fost configurat în concepția legiuitorului și cum a fost modificat prin O.U. nr. 138/2000, a fost reglementat ca o cale extraordinară de atac, de reformare, în exercitarea controlului judiciar, condițiile de examinare fiind restrictive și delimitate de art. 304 C. proc. civ. Caracterul irevocabil al deciziei nr. 637 din 12 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, determină imposibilitatea exercitării unui alt recurs, deoarece hotărârea atacată, grație caracterului irevocabil, consfințit în puterea legii, nu este susceptibilă a mai fi atacată printr-un alt recurs la recurs. Cum reclamantul a exercitat a treia oară aceeași cale de atac a recursului, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil întrucât, în cazul contrar, al acceptării unei pluralități în exercitarea aceleiași căi de atac s-ar încălca principii ce țin de legalitatea și unicitatea exercitării căilor de atac.

În consecință un al treilea recurs la recurs este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta G.L. împotriva deciziei nr. 637 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.