ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1179/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 10 iulie 2003, reclamanta, A.D.S. București a chemat în judecată pârâta, SC V.P. SA, pentru ca, în temeiul principiului îmbogățirii fără just temei, să fie obligată la plata sumei de 2.761.123.059 lei, reprezentând contravaloarea folosinței suprafeței de 1474 ha. teren agricol în anul 2000, teren proprietatea statului, și actualizarea cu indicii de inflație până la momentul plății. Tribunalul Vrancea, prin sentința nr. 670 din 2 iunie 2004 a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă și a respins acțiunea. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că există autoritate de lucru judecat întrucât, între aceleași părți, în aceeași calitate și cu privire la același obiect s-a pronunțat sentința nr. 1134 din 23 iulie 2002 a Tribunalului Vrancea (dosar nr. 1511/2002) definitivă și irevocabilă.

Prin acea hotărâre, instanța a admis acțiunea în constatare, formulată de SC V.P. SA, în contradictoriu cu A.D.S. și a constatat că reclamanta nu datorează pârâtei redevența pentru anul 2000 pentru suprafața de 1474 ha. teren agricol. Hotărârea instanței s-a întemeiat pe lipsa raporturilor contractuale de concesiune dintre părți, în lipsa consimțământului valabil a SC V.P. SA. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 146 din 24 septembrie 2004. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că, fiind stabilit printr-o hotărâre judecătorească, cu autoritate de lucru judecat, că, SC V.P.

SA nu are nici un fel de datorie către A.D.S., din exploatarea terenului agricol în suprafață de 1474 ha., nu poate fi primită nici cererea cu titlu de daune prin îmbogățirea fără justă cauză. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit s-a respins cererea și s-a reținut autoritate de lucru judecat, întrucât acțiunea SC V.P. SA a avut ca obiect constatarea nedatorării redevenței, determinat de nulitatea contractului de concesiune, ori, în acțiunea de față, obiectul l-a constituit contravaloarea exploatării terenului, a folosinței ce nu a fost negată de intimată; - nelegal, cu încălcarea art. 295 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de efectuare a unei expertize contabile pentru stabilirea daunelor solicitate. Recursul este întemeiat. Prin hotărârea instanței de fond, confirmată în apel, s-a respins cererea reclamantei pe temeiul art. 1201 C. civ., autoritate de lucru judecat. Potrivit dispoziției legale menționate, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate. În speță nu se poate reține identitate de obiect și cauză. În acțiunea anterioară, sentința Tribunalului Vrancea nr. 1134 din 23 iulie 2002, acțiunea a avut ca obiect constatarea nedatorării redevenței, determinat de lipsa contractului de concesiune.

Instanța a reținut că, contractul de concesiune din 20 aprilie 2000 privind suprafața de 1474 ha. teren arabil, nu a fost legal încheiat, față de lipsa de consimțământ a unei părți, SC V.P. SA, astfel că s-a constatat că în lipsa contractului nu se datorează redevența aferentă unui contract valabil încheiat. Prin acțiunea de față, acțiune în realizare, s-a solicitat, față de folosința necontestată de către SC V.P. SA a suprafeței de 1474 ha., contravaloarea folosinței, deci nu redevența, ce s-ar fi cuvenit în temeiul unui contract de concesiune, dacă acesta ar fi fost valabil încheiat. Ca urmare, nu se poate reține că obiectul litigiului este identic cu cel din acțiunea anterioară. Cea de a doua acțiune, nu are ca temei contractul de concesiune, plata redevenței, ci este o acțiune în daune, prin lipsa de folosință a terenului.

Așa fiind, criticile recurentei sunt întemeiate, recursul urmând să fie admis iar hotărârea atacată să fie casată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului și dispunerea de probatorii, expertiza contabilă pentru stabilirea contravalorii folosinței terenului în anul 2000, cu aplicarea ratei inflației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva deciziei nr. 146 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.