ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5954/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 189 din 14

iunie 2004, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată acțiunea civilă pentru

restituirea în natură a suprafeței de 6000 mp vie, formulată de reclamantul B.T.

în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA prin lichidator SC C. SA, Primăria

comunei Cotești și Prefectura județului Vrancea, Comisia de aplicare a Legii

nr. 1/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul B.T. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

pentru următoarele motive:

- instanța de fond nu a dat dovadă

de rol activ și nu a dispus efectuarea unei expertize pentru a fi stabilită

starea de întreținere a viei, potențialul agro–biologic al acesteia, calea de

acces spre via respectivă;

- instanța nu s-a pronunțat asupra

posibilității despăgubirii, prin echivalent.

Prin întâmpinarea depusă de SC R. SA

și prin lichidator SC C. SA Focșani a solicitat respingerea apelului ca

nefondat întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și

legală.

Prin decizia civilă nr. 1223/A din 23

septembrie 2004 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantul.

Instanța de apel a reținut că în mod

corect instanța de fond s-a pronunțat în sensul neaplicării în speță a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 având în vedere art. 8 alin. (1) din această

lege.

Față de această prevedere expresă,

critica privitoare la rolul activ al instanței de fond în administrarea unor

probe a fost considerată neîntemeiată.

De asemenea, instanța de apel a

reținut că este nejustificată și solicitarea analizării posibilității

despăgubirii prin echivalent câtă vreme prin acțiunea fondată a precizat că

dorește restituirea în natură a suprafeței de 0,6 ha vie nobilă sau obligarea

SC R. SA Cotești la contravaloarea producției de vin de care a fost privat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul B.T. invocând prevederile art. 304 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că terenul cultivat cu viță de vie, care face obiectul cererii de

retrocedarea, se află în posesia SC R. SA Cotești și, în opinia recurentului nu

putea beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991 republicată, întrucât aceasta

vizează terenurile libere, cooperativizate. De asemenea, susține că nici

prevederile Legii nr. 1/2000 nu se aplică, deoarece terenul revendicat se află

în posesia societății menționate și nu este liber.

Concluzionează că instanțele au

interpretat greșit legea, deoarece în cauză poate fi aplicate dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Criticile recurentului pot fi

încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece se

susține că instanța nu a aplicat normele de drept substanțial potrivite.

Recursul nu este fondat.

Hotărârile pronunțate de instanțe

sunt legale, în cauză nesubzistând cazurile de casare invocate de recurent.

Recurentul–reclamant și-a întemeiat

cererea de retrocedare a suprafeței de 600 mp teren cultivat cu viță de vie pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Art. 8 din Legea nr. 10/2001

delimitează sfera de aplicare a legii de cea a unora dintre actele normative cu

caracter reparator, declarând, în termeni categorici că nu intră sub incidența

noii legi „terenurile a căror regim este reglementat” prin Legea nr. 18/1991 și

prin Legea nr. 1/2000.

Recurentul susține în mod nelegal că

terenul cultivat cu viță de vie nu face parte din categoria terenurilor la care

se referă cele două acte normative.

Din punct de vedere economic,

terenurile pot avea diferite destinații, însă în ceea ce privește destinația

economică generală, pot fi terenurile cu destinație agricolă sau neagricolă și

terenuri cu destinație forestieră.

Potrivit prevederilor art. 2 din

Legea fondului funciar nr. 18/1991 terenurile sunt clasificate, printre altele

și în terenuri cu destinație agricolă în funcție de destinație.

Terenurile plantate cu viță de vie

sunt terenurile destinate producției agricole vegetale.

Legea fondului funciar nr. 18/1991

și Legea nr. 1/2000 prevăd categoriile de persoane care au vocație să li se

reconstituie dreptul de proprietate (să li se restituie sau să li se

stabilească dreptul în acțiune) privind terenurile agricole.

În consecință, în mod corect

instanța de fond a respins acțiunea, menținându-se hotărârea prin respingerea

apelului declarat de reclamant și în temeiul art. 312 alin. (1) va fi respins

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul B.T. împotriva deciziei nr. 1223/A din 23 septembrie

2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.