ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3850/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea restrânsă reclamanții P.D.I., P.T.C., P.C. și P.M. au solicitat, în contradictoriu cu SC R. SA și cu Agenția Domeniilor Statului restituirea în natură a imobilelor cramă, magazie și teren aferent astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică efectuată în cauză. Prin sentința civilă nr. 78 din 26 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a admis acțiunea și s-a dispus restituirea în natură a imobilelor cramă, magazie-depozit și teren aferent în suprafață de 2754 mp situat pe raza satului Popești, comuna Costești județul Vrancea. S-a luat act că reclamanții renunță la judecata capătului de cerere privind plata despăgubirilor.

Instanța de fond a reținut că unitățile deținătoare nu au un titlu de proprietate pentru imobil. Prin decizia civilă nr. 86 din 3 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele SC R. SA Cotești prin lichidator SC C. SRL Focșani și Agenția Domeniului Statului împotriva sentinței civile nr. 78 din 6 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Vrancea. Curtea a reținut că reclamanții au calitate de persoane îndreptățite să revendice imobilele, iar unitatea deținătoare a bunului revendicat nu a opus un titlu de proprietate. S-a mai reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 9 și art. 20 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC R. SA Cotești prin lichidator SC C. SRL Focșani.

În motivarea recursului, se arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 9 și art. 20 din Legea nr. 10/2001, în sensul că unitatea deținătoare care poate fi obligată la restituire trebuie să aibă calitate de persoană juridică de drept public sau să exercite în numele statului dreptul de proprietate. Cea de-a doua critică se referă la faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. În acest sens se arată că recurenta este o societate comercială cu capital privat, fiind privatizată în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 33 din 8 septembrie 2000. Aceste critici au fost întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Ultimul motiv de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate în cauză respectiv H.G. nr. 194/1991 privind înființarea SC R. SA Cotești, care atestă preluarea întregului patrimoniu al fostului IAS. În susținerea motivelor de recurs, recurenta a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 33/2000 certificat de atestare a dreptului de proprietate nr. 0781/1995, H.G. nr. 194/1991. În cauză a declarat recurs și pârâta Agenția Domeniilor Statului. Recurenta susține că nu poate restitui în natură bunurile revendicate deoarece nu este proprietara acestora, situație în care nu are calitate procesuală pasivă.

În drept recurenta a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reclamantul P.C.D.I. a formulat întâmpinare, atât în nume personal cât și ca mandatar al fratelui său P.C.T.C. Din adresa nr. 123470/2005 emisă de MAI, Inspectoratul Național pentru evidența persoanelor rezultă că P.T.C. este decedat din 28 decembrie 2002. La dosar s-a depus certificatul de moștenitor nr. 34/2005 din care rezultă că unicul moștenitor al decedatului P.T.C. este P.D.I., în calitate de frate. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Domeniilor Statului este fondat. Astfel, această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a deținut imobilul ce formează obiectul contestației, nu are calitate de acționar la SC R. SA și nici nu a fost notificată.

Recursul declarat de SC R. SA Cotești este nefondat. Prima critică urmează a fi respinsă, instanța făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 9 și art. 20 din Legea nr. 10/2001. Astfel, în sensul Legii nr. 10/2001, unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, prefectură sau orice altă instituție publică) dar și entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste); Așadar, condiția impusă de legea specială unității ce are obligația de a primi și soluționa notificarea nu este doar aceea de a fi persoană juridică de drept public, așa cum susține recurenta.

Este necesar ca ea să dețină bunul solicitat și să aibă obligația de a stabili măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001. Pentru a determina obligația legală de restituire, este necesar a se analiza dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea 10/2001 (22, după republicarea legii) sau ale art. 27 din lege (art. 29, după republicare). În sistemul Legii nr. 10/2001, unitatea obligată să răspundă unei notificări și natura măsurilor reparatorii care se cuvin, se determină în funcție și de faptul dacă aceasta este privatizată, distingându-se două situații. Atunci când entitatea deținătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar când bunul se află în patrimoniul unei societăți la care statul este acționar, devin aplicabile dispozițiile art. 20 din același act normativ.

În cauză, este de necontestat faptul că imobilul solicitat se află în deținerea SC R. SA Prin actele aflate la dosar nu rezultă faptul că persoana juridică deținătoare este unitate integral privatizată. Din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 33 din 8 septembrie 2000, rezultă că Ministerul Agriculturii și Alimentației a înstrăinat SC R. SA doar 99,95% din valoarea capitalului social, iar societatea recurentă nu a făcut dovada că restul acțiunilor ar fi capital privat. În aceste condiții, neexistând dovezi că SC R. SA este societate integral privatizată, aplicabile sunt dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001. De altfel, chiar Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, implicat în privatizarea societății deținătoare, atunci când a fost notificat de reclamantul P.D.I., a comunicat acestuia că sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Din adresa nr. 560 din 8 noiembrie 2000 a D.G.A.I.A. Vrancea, rezultă că, la privatizare SC R. SA, s-a ținut cont de construcțiile care urmau să le fie revendicate de foștii proprietari. Faptul că valoarea bunului nu a fost evidențiată în patrimoniul societății, având destinația stabilită de ministerul implicat în privatizare de a servi la despăgubirea foștilor proprietari, este de natură a atrage obligațiile societății deținătoare în condițiile stabilite de art. 9 și art. 20 (art. 22 după republicare) din Legea nr. 10/2001. Recurenta a mai invocat și prevederile art.46 din Legea nr. 10/2001. Această dispoziție legală nu este aplicabilă în cauză deoarece se referă la acte juridice făcute în cadrul procesului de privatizare care au ca obiect active și nu acțiuni, cum este cazul pentru recurenta SC R. SA, care a cumpărat un nr. de acțiuni, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 33/2000 (fila 5 dosar recurs).

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului. Se va casa în parte decizia civilă nr. 86 din 3 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați și sentința civilă nr. 78 din 26 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei. Se va respinge recursul declarat de pârâta recurenta SC R. SA Cotești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului. Casează, în parte, decizia civilă nr. 86 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel Galați și sentința civilă nr. 78 din 26 martie 2003 a Tribunalului Vrancea. Respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului. Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei. Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA Cotești împotriva deciziei civile nr. 86 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.