ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3850/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea restrânsă reclamanții P.D.I.,

P.T.C., P.C. și P.M. au solicitat, în contradictoriu cu SC R. SA și cu Agenția

Domeniilor Statului restituirea în natură a imobilelor cramă, magazie și teren

aferent astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică efectuată în

cauză.

Prin sentința civilă nr. 78 din 26

martie 2003 pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a admis acțiunea și s-a dispus

restituirea în natură a imobilelor cramă, magazie-depozit și teren aferent în

suprafață de 2754 mp situat pe raza satului Popești, comuna Costești județul

Vrancea.

S-a luat act că reclamanții renunță

la judecata capătului de cerere privind plata despăgubirilor.

Instanța de fond a reținut că

unitățile deținătoare nu au un titlu de proprietate pentru imobil.

Prin decizia civilă nr. 86 din 3

iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-au respins ca nefondate

apelurile declarate de pârâtele SC R. SA Cotești prin lichidator SC C. SRL

Focșani și Agenția Domeniului Statului împotriva sentinței civile nr. 78 din 6

martie 2003 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

Curtea a reținut că reclamanții au

calitate de persoane îndreptățite să revendice imobilele, iar unitatea

deținătoare a bunului revendicat nu a opus un titlu de proprietate.

S-a mai reținut că instanța de fond

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 9 și art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs pârâta SC R. SA Cotești prin lichidator SC C. SRL Focșani.

În motivarea recursului, se arată că

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 9 și art. 20

din Legea nr. 10/2001, în sensul că unitatea deținătoare care poate fi obligată

la restituire trebuie să aibă calitate de persoană juridică de drept public sau

să exercite în numele statului dreptul de proprietate.

Cea de-a doua critică se referă la

faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor

legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent.

În acest sens se arată că recurenta

este o societate comercială cu capital privat, fiind privatizată în baza

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 33 din 8 septembrie 2000.

Aceste critici au fost întemeiate pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ultimul motiv de recurs se întemeiază

pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în sensul că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate în cauză respectiv H.G. nr. 194/1991

privind înființarea SC R. SA Cotești, care atestă preluarea întregului

patrimoniu al fostului IAS.

În susținerea motivelor de recurs,

recurenta a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 33/2000

certificat de atestare a dreptului de proprietate nr. 0781/1995, H.G. nr. 194/1991.

În cauză a declarat recurs și pârâta

Agenția Domeniilor Statului.

Recurenta susține că nu poate

restitui în natură bunurile revendicate deoarece nu este proprietara acestora,

situație în care nu are calitate procesuală pasivă.

În drept recurenta a întemeiat recursul

pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamantul P.C.D.I. a formulat

întâmpinare, atât în nume personal cât și ca mandatar al fratelui său P.C.T.C.

Din adresa nr. 123470/2005 emisă de

MAI, Inspectoratul Național pentru evidența persoanelor rezultă că P.T.C. este

decedat din 28 decembrie 2002.

La dosar s-a depus certificatul de

moștenitor nr. 34/2005 din care rezultă că unicul moștenitor al decedatului P.T.C.

este P.D.I., în calitate de frate.

Recursul declarat de

recurenta-pârâtă Agenția Domeniilor Statului este fondat.

Astfel, această pârâtă nu are

calitate procesuală pasivă, deoarece nu a deținut imobilul ce formează obiectul

contestației, nu are calitate de acționar la SC R. SA și nici nu a fost notificată.

Recursul declarat de SC R. SA

Cotești este nefondat.

Prima critică urmează a fi respinsă,

instanța făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 9 și art. 20 din Legea

nr. 10/2001.

Astfel, în sensul Legii nr. 10/2001,

unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită,

în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un

bun ce face obiectul legii (minister, primărie, prefectură sau orice altă

instituție publică) dar și entitatea cu personalitate juridică care are

înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat

bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și

societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste);

Așadar, condiția impusă de legea

specială unității ce are obligația de a primi și soluționa notificarea nu este

doar aceea de a fi persoană juridică de drept public, așa cum susține

recurenta.

Este necesar ca ea să dețină bunul

solicitat și să aibă obligația de a stabili măsuri reparatorii, conform Legii

nr. 10/2001.

Pentru a determina obligația legală

de restituire, este necesar a se analiza dacă în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 20 din Legea 10/2001 (22, după republicarea legii) sau ale

art. 27 din lege (art. 29, după republicare).

În sistemul Legii nr. 10/2001,

unitatea obligată să răspundă unei notificări și natura măsurilor reparatorii

care se cuvin, se determină în funcție și de faptul dacă aceasta este

privatizată, distingându-se două situații. Atunci când entitatea deținătoare a

bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din

Legea nr. 10/2001, iar când bunul se află în patrimoniul unei societăți la care

statul este acționar, devin aplicabile dispozițiile art. 20 din același act

normativ.

În cauză, este de necontestat faptul

că imobilul solicitat se află în deținerea SC R. SA

Prin actele aflate la dosar nu

rezultă faptul că persoana juridică deținătoare este unitate integral

privatizată.

Din contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni nr. 33 din 8 septembrie 2000, rezultă că Ministerul Agriculturii și

Alimentației a înstrăinat SC R. SA doar 99,95% din valoarea capitalului social,

iar societatea recurentă nu a făcut dovada că restul acțiunilor ar fi capital

privat.

În aceste condiții, neexistând

dovezi că SC R. SA este societate integral privatizată, aplicabile sunt

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.

De altfel, chiar Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, implicat în privatizarea societății

deținătoare, atunci când a fost notificat de reclamantul P.D.I., a comunicat

acestuia că sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Din adresa nr. 560 din 8 noiembrie

2000 a D.G.A.I.A. Vrancea, rezultă că, la privatizare SC R. SA, s-a ținut cont

de construcțiile care urmau să le fie revendicate de foștii proprietari.

Faptul că valoarea bunului nu a fost

evidențiată în patrimoniul societății, având destinația stabilită de ministerul

implicat în privatizare de a servi la despăgubirea foștilor proprietari, este

de natură a atrage obligațiile societății deținătoare în condițiile stabilite

de art. 9 și art. 20 (art. 22 după republicare) din Legea nr. 10/2001.

Recurenta a mai invocat și

prevederile art.46 din Legea nr. 10/2001.

Această dispoziție legală nu este

aplicabilă în cauză deoarece se referă la acte juridice făcute în cadrul

procesului de privatizare care au ca obiect active și nu acțiuni, cum este

cazul pentru recurenta SC R. SA, care a cumpărat un nr. de acțiuni, așa cum

rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 33/2000 (fila 5

dosar recurs).

Pentru considerentele expuse, în

baza art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta Agenția

Domeniilor Statului.

Se va casa în parte decizia civilă

nr. 86 din 3 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați și sentința civilă

nr. 78 din 26 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați în sensul respingerii

acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor

Statului.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței și deciziei.

Se va respinge recursul declarat de

pârâta recurenta SC R. SA Cotești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Agenția Domeniilor Statului.

Casează, în parte, decizia civilă

nr. 86 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel Galați și sentința civilă nr. 78 din 26

martie 2003 a Tribunalului Vrancea.

Respinge acțiunea formulată de

reclamanți în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței și deciziei.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC R. SA Cotești împotriva deciziei civile nr. 86 din 3 iunie 2003 a Curții de

Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2006.