ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2229/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Câmpulung la 14 noiembrie 1997 reclamantul S.M. a chemat în

judecată  pârâții Comuna Iacobeni și C.R. pentru ca, prin sentința ce instanța

va pronunța să recunoască un drept de trecere permanent cu piciorul, atelaje și

mijloace auto pe terenul proprietatea pârâtului.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că

este proprietarul unui teren în comuna Iacobeni, cu privire la care i s-a

reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 eliberându-i-se

titlul de proprietate nr. 271/1994.

A mai susținut reclamantul că în urmă cu

aproximativ 17 ani a amenajat un drum de acces la cel public, pentru gospodăria

sa și-a vecinilor, dar în anul 1997, terenul pe care fusese amenajată calea de

acces a fost  inclus în terenul retrocedat, în temeiul Legii nr. 18/1991,

moștenitorului fostului proprietar, care, la rându-i l-a donat fiicei sale,

soția pârâtului C. R.

În drept au fost invocate prevederile art. 616

din C. civ.

La cererea de chemare în judecată a

reclamantului, pârâtul C.R. a opus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii,

întrucât chiar reclamantul și-a îngrădit accesul prin construirea unui garaj,

iar pe  cale reconvențională a solicitat obligarea reclamantului să-i

recunoască dreptul de proprietate asupra parcelei 327 și să-și ridice gardul cu

predarea  posesiei imobilului.

Prin sentința civilă nr. 1229 din 25 iunie 1998,

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acțiunea, a obligat pe pârâtul C.R.I.

să recunoască reclamantului un drept de trecere permanent,  cu piciorul,

atelajele și mijloacele auto, pe drumul de acces colorat cu roșu în planșa

anexă I și II a raportului de expertiză, identic cu partea din parcela nr. 327/2

din C.F. 1623  Iacobeni,  provenită din comasarea și nedivizarea parcelelor nr.

61 clădire, nr. 329, nr. 330, nr. 331, nr. 327, toate descrise în C.F. 557

Iacobeni, intabulată pentru Statul Român și a respins cererea reconvențională

formulată de pârâtul-reclamant cu obligarea acestuia la 1.000.000 lei,

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că pe terenul ce aparține pârâtului, există un drum de acces la calea

publică pentru gospodăria reclamantului - preexistent intrării acestui teren în

proprietatea pârâtului - dar că acest teren poate fi folosit numai cu piciorul,

fiind impropriu accesului intrărilor auto. Din probele administrate rezultă că

pârâtul nu-i mai permite reclamantului accesul pe drumul amenajat  așa încât

acesta  nu mai are acces cu mijloacele auto la propria-i gospodărie.

Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel

pârâtul C.R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 1279 din 5 aprilie 2000,

Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis apelul, a desființat sentința civilă

nr.1229/25 iunie 1998 și a respins acțiunea reclamantului obligându-l la

826.500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

apel a reținut în considerentele deciziei că, din procesul verbal întocmit la

14 octombrie 1999, ca urmare a administrării probei cercetării la fața locului,

rezultă că reclamantul folosește din anul 1985 ca drum de trecere parcela nr. 327/2

care a fost atribuită prin ordinul prefectului județului Dolj, care a donat-o

pârâtului, iar vechiul drum de trecere parcela nr. 325 nu a fost utilizată.

Mai mult, din înscrisurile comunicate de

Primăria Iacobeni, instanța a reținut că reclamantul și-a îngrădit propria-i

cale de acces prin construirea fără autorizație a unui garaj și a amenajat o

nouă cale de acces pe proprietatea lui  V.D., așa încât reclamantul poate

beneficia de accesul la calea publică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul S.M., acesta criticând soluția instanței de apel prin prisma

motivelor circumscrise art. 307 pct. 7 și 11 din C. proc. civ.

Astfel s-a susținut de către recurent că există

vădite contradicții între considerentele deciziei  și că probele administrate

au fost apreciate eronat.

Prin decizia nr. 1073 pronunțată la 27 aprilie

2001, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a respins recursul  păstrând

motivarea instanței de apel.

Împotriva deciziilor nr. 1279 din 5

aprilie 2000 a Tribunalului Suceava, secția  civilă  și  nr. 1073 de la 27

aprilie 2001 a Curții de Apel  Suceava, secția civilă, a declarat în

conformitate cu prevederile art. 330 pct. 2 teza a II-a din C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59 din 27 aprilie 2001, recurs în

anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, solicitând în temeiul art. 314 din C. proc. civ. admiterea recursului

în anulare, casarea hotărârilor menționate cu consecința menținerii sentinței

civile nr. 1229 din 25 iunie 1998 a  Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc , ca

legală și temeinică.

La termenul din 26 februarie 2003,  Curtea a pus

în discuție cererea înregistrată sub nr. 498 din 18 februarie 2003, emisă de

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, prin care,

în temeiul art. 330

4

din C. proc. civ. Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție  își retrage recursul în

anulare declarat împotriva deciziilor nr. 1279 din 5 aprilie 2000 a

Tribunalului Suceava, secția  civilă și nr. 1073 din 27 aprilie 2001 a Curții

de Apel Suceava, secția civilă.

Curtea constată incidente în cauză dispozițiile

art. 330

4

din C. proc. civ. și apreciază că cererea de retragere a

recursului în anulare este motivată întrucât, după declararea acestuia,

situația de fapt s-a schimbat, în sensul că reclamantul  S.M. a înstrăinat

drepturile sale cu privire la imobilul în litigiu, astfel încât persoanele

interesate nu se mai află în conflict, în legătură cu aplicarea dispozițiilor

legale care reglementează dreptul de trecere, în temeiul art. 616 din C. civ.

Având în vedere și  împrejurarea că nici una din

părțile din proces nu solicită continuarea judecății, Curtea va lua act de

retragerea recursului în anulare, care îndeplinește toate condițiile de fond și

de formă prevăzute de art. 330

4

din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea recursului în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă  de

Justiție împotriva deciziei nr. 1073 din 27 aprilie 2001 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă, și a deciziei civile nr.1279 din 5 aprilie 2000 a Tribunalului

Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  28 mai  2003.