ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6431/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : 1. Obiectul acțiunii , înregistrate la 14 decembrie 2000, constă în nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2819 din 2 iulie 1998 încheiat între B.C., ca vânzător și B.I., fiul ei – cumpărător, pentru o casă, curte și garaj (teren trecute la Stat, conform Legii nr. 50/74), cu prețul de 8 milioane lei. Motivele acțiunii, introduse de sora cumpărătorului și fiica vânzătoarei, privesc prețul fictiv și cauza ilicită, constând în scopul înlăturării reclamantei de la succesiunea mamei, iar temeiul de drept, art. 948 C. civ. Prin sentința civilă nr. 16774/2001 a fost admisă acțiunea, pe temeiul și cu motivele invocate, iar, prin decizia civilă nr. 1306/R s-a respins apelul declarat de intervenienta B.A.(soția cumpărătorului).

În recurs, prin decizia civilă nr. 150 din 30 ianuarie 2003, s-au modificat, în parte, cele două hotărâri și a fost respinsă acțiunea întrucât îmbunătățirile aduse de soții B.I. și A. au sporit valoarea imobilului, fac verosimil prețul achitat de 8 milioane lei și relevă că acesta nu este un preț neserios. S-a mai reținut că, după decesul vânzătoarei, bunul nu a fost inclus în masa succesorală, ulterior, prin sentința nr. 12913 din 28 septembrie 2000, fiind atribuit intervenientei B.A., ca efect a partajului judiciar în contradictoriu cu soțul ei B.I. Contra deciziei din recurs Procurorul General a declarat recurs în anulare, esențiala nelegalitate și vădita netemeinicie, cerută de art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., constând în : - existența unui preț neserios, mai mult de 64 de ori față de cel real, - prețul este fictiv și, deci, nu s-a plătit, iar - contractul de vânzare-cumpărare are o cauză falsă, care s-a și realizat – îndepărtarea reclamantei de la succesiunea mamei privind acest imobil. 2. Recursul în anulare este fondat. Conform art. 948 C. civ.: „Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită”. Dispozițiile speciale din art. 1303 C. civ. prevăd că „Prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți”, ceea ce presupune că el trebuie să fie real, să fie achitat și să reprezinte valoarea adevărată a bunului vândut, la data vânzării, adică să nu fie fictiv sau derizoriu, căci atrage nulitatea contractului.

În speță, probele amplu examinate în apel, relevă, neechivoc, inexistența prețului, astfel că acesta este fictiv consemnat în actul a cărui nulitate se cere, încălcându-se norma imperativă („trebuie...”) din art. 1303 C. civ. Da, actul juridic în discuție, are o cauză ilicită, ceea ce-i atrage nulitatea absolută, nefiind îndeplinită condiția cauzei licite prevăzută, cumulativ, în art. 948 alin. (1) pct. 4 C. civ. Cumpărătorul, fiul vânzătoarei, se prezintă în contract ca „necăsătorit”, iar, ulterior, prin partajul judiciar, soluționat definitiv prin sentința civilă nr. 12913 din 28 septembrie 2000, imobilul este atribuit soției sale B.A.

Totuși în calitate de comoștenitor alături de sora sa C.A., pârâtul „cumpărător” B.I., înregistrează, la 17 iulie 2000, sub nr. 13103/2000, acțiunea având ca obiect nulitatea absolută a contractului în discuție, în care afirmă expres că „prețul de 8 milioane nu s-a achitat”, că, prin acest act s-a urmărit și realizat ca sora sa să fie „dezmoștenită” și că, deci, „prin acel contract mama a exclus, a înlăturat de la succesiune pe sora C.A., născută B. (dosar 21821/2000). Aceste afirmații neechivoce ale „cumpărătorului” se coroborează, cum s-a arătat, cu celelalte probe, astfel că, în mod evident, contractul are o cauză ilicită și prețul este fictiv, ceea ce atrage nulitatea lui. Drept consecință, se va admite recursul în anulare, decizia instanței de recurs va fi casată și recursul intervenientei se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 150 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și respinge recursul declarat de intervenienta B.A. împotriva deciziei civile nr. 1306/A din 4 octombrie 2002 a Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2004.