ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4771/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284 din 21

martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

următorii inculpați:

B.L.R. la 7 ani închisoare, în baza

art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 28 august 2002, la zi.

G.V. la 7 ani și 6 luni închisoare,

în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 731 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei

Buftea, rămasă definitivă prin neapelare, la 8 mai 2002, pe care a cumulat-o cu

pedeapsa aplicată în speță, astfel că, în final, inculpatul a fost condamnat la

9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 30 august 2002, la zi.

S-a luat act că partea vătămată G.C.

nu s-a constituit parte civilă în cauză și în temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 250.000 lei.

A fost obligat fiecare inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de 18 august

2002, partea vătămată G.C. se deplasa cu autoturismul, al SC I. SA, pe șoseaua

de centură dinspre Otopeni, spre comuna Tunari și ajungând în dreptul unui

depozit de fier vechi, a văzut-o pe C.C.A., care i-a spus că întreține

raporturi sexuale orale, în schimbul sumei de 70.000 lei și care era însoțită

de cei doi inculpați.

După ce partea vătămată și-a

exprimat acordul, C.C.A. a urcat în mașină. Cei doi s-au deplasat în spatele

depozitului de fier vechi, iar după câteva secunde de la coborâre, partea

vătămată a fost lovită, cu pumnul, în obraz, de inculpatul B.L.R., care îi

luase cheile de la bordul autoturismului, sustrăgându-i, din buzunarul bluzei,

suma de 2.300.000 lei.

Partea vătămată a căzut, iar în

momentul în care a încercat să se ridice, inculpatul B.L.R. a ținut-o de gât,

solicitându-i ajutor inculpatului G.V., care a ținut-o la pământ, pe partea

vătămată.

După ce au verificat conținutul

portofelului pe care i l-au sustras, din buzunarul pantalonilor, în care nu se

aflau bani, inculpatul B.L.R. l-a aruncat, împreună cu cheile autoturismului,

fugind amândoi în pădure.

Împotriva acestei sentințe,

inculpații au declarat apel, invocând ca motiv greșita individualizare a

pedepselor aplicate.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 346 din 25 iunie 2003, a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților, a computat prevenția de la 30 august 2002, la zi și i-a

obligat la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte

300.000 lei, reprezentând onorarii pentru avocatul din oficiu, care se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, inculpații B.L.R. și G.V., reiterând, prin apărătorul lor,

motivele din apel, referitor la reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile sunt nefondate.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că

instanțele, la dozarea pedepselor au avut în vedere, pe lângă pericolul social

al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar și datele

referitoare la persoana inculpaților, aspecte care se regăsesc în cuantumul

pedepselor aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepselor, încât, recursurile, bazate pe reiterarea acelorași critici, apar ca

nefondate și vor fi respinse, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de

către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.L.R. și G.V. împotriva deciziei penale nr. 346 din 25

iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 28 august 2002 la 24 octombrie

2003 pentru B.L.R. și de la 30 august 2002 la 24 octombrie 2003 pentru G.V.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.