ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1458/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 141 din 26 iunie 2001, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins contestația formulată de debitoarea SC E.M. SRL Bacău, împotriva cererii de declarare a procedurii falimentului introdusă de creditoarea SC A.A. SA București, cu trimiterea cauzei Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pentru continuarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, reținând, în fundamentarea soluției, că debitoarea datorează creditoarei suma de 672.391.521 lei, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă și, deci, că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 64/1995, întrucât probele dosarului confirmă că debitoarea a încetat plățile.

Recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sus menționatei decizii, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1253 din 28 februarie 2003 și, ca urmare, s-a casat decizia nr. 141 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, precum și decizia nr. 63 din 3 aprilie 2001 a aceleiași instanțe, respingându-se recursul declarat de creditoarea SC A.A. SRL împotriva sentinței nr. 46 din 18 ianuarie 2001 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1995, ca să justifice introducerea de către creditoarea SC A.A.

SA București a cererii privind începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC E.M. SRL Bacău, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că aceasta se află în încetare de plăți. Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat, în temeiul art. 317 alin (1) pct. 1 C. proc. civ., contestație în anulare creditoarea SC A.A. SA București, susținând, în esență, că, decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative privind citarea părților, pentru ziua când s-a soluționat pricina. Astfel, arată contestatoarea, în cauză, nu a fost citat, pentru termenul când s-a soluționat recursul în anulare, lichidatorul debitoarei SC E.M. SRL Bacău, situație care este confirmată și de încheierea din 17 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, în care, deși s-a menționat că, la această dată, a lipsit lichidatorul debitoarei SC E.M.

SRL Bacău, totuși, nu s-a dispus citarea acestuia pentru termenul următor, de la 28 februarie 2003, când a fost soluționat recursul în anulare. În consecință, contestatoarea a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului în anulare. Contestația în anulare, formulată în cauză este întemeiată. Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare (...) când procedura de chemare a părții nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii. Din examinarea hotărârii atacate, în raport cu susținerile formulate în contestație, se constată că, într-adevăr, la soluționarea pricinii nu a fost citat în cauză R.T.

numit în calitate de lichidator al debitoarei SC E.M. SRL Bacău, prin încheierea din 1 noiembrie 2001 a Tribunalului Bacău (dos. nr. 1810/2002 al Curții Supreme de Justiție) deși, prin încheierea anterioară din 17 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, (dosar nr. 1810/2002) s-a menționat lipsa lichidatorului debitoarei. Potrivit art. 22 din Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, „în cazul admiterii unui plan de lichidare sau al începerii procedurii falimentului, atribuțiile administratorului încetează în momentul stabilirii atribuțiilor lichidatorului de către judecătorul sindic”, iar în conformitate cu prevederile art. 40 1 alin. (1) din aceeași lege „deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare (...)”.

Cum instanța supremă a procedat la soluționarea recursului în anulare numai în contradictoriu cu reprezentantul Procurorului General, creditoarea SC A.A. SA și debitoarea SC E.M. SRL Bacău, care trebuia reprezentată conform textelor legale precitate de lichidator (care nu a fost citat în cauză), înseamnă că a pronunțat o hotărâre fără ca procedura de chemare a părții să fie îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Așa fiind, urmează a se admite contestația în anulare, a se anula hotărârea atacată și a se fixa termen pentru soluționarea recursului în anulare la data de 3 iunie 2004, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de creditoarea SC A.A. SA București împotriva deciziei nr. 1253 din 28 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, pe care o anulează. Stabilește termen, la 3 iunie 2004, pentru soluționarea recursului în anulare, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2004.