ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1458/2004

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 141 din 26 iunie

2001, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins contestația formulată de debitoarea SC E.M. SRL Bacău, împotriva

cererii de declarare a procedurii falimentului introdusă de creditoarea SC A.A.

SA București, cu trimiterea cauzei Tribunalului Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, pentru continuarea procedurii reorganizării judiciare

și a falimentului, reținând, în fundamentarea soluției, că debitoarea datorează

creditoarei suma de 672.391.521 lei, care reprezintă o creanță certă, lichidă

și exigibilă și, deci, că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 29 din

Legea nr. 64/1995, întrucât probele dosarului confirmă că debitoarea a încetat

plățile.

Recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sus menționatei decizii, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 1253 din 28 februarie 2003 și, ca urmare, s-a

casat decizia nr. 141 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, precum și decizia nr. 63 din 3 aprilie 2001 a

aceleiași instanțe, respingându-se recursul declarat de creditoarea SC A.A. SRL

împotriva sentinței nr. 46 din 18 ianuarie 2001 a Tribunalului Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța supremă

a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 64/1995, ca să justifice introducerea de către creditoarea SC A.A.

SA București a cererii privind începerea procedurii falimentului împotriva

debitoarei SC E.M. SRL Bacău, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că aceasta

se află în încetare de plăți.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

formulat, în temeiul art. 317 alin (1) pct. 1 C. proc. civ., contestație în

anulare creditoarea SC A.A. SA București, susținând, în esență, că, decizia

atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative privind

citarea părților, pentru ziua când s-a soluționat pricina.

Astfel, arată contestatoarea, în

cauză, nu a fost citat, pentru termenul când s-a soluționat recursul în anulare,

lichidatorul debitoarei SC E.M. SRL Bacău, situație care este confirmată și de

încheierea din 17 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, în care, deși s-a menționat că, la această dată, a lipsit

lichidatorul debitoarei SC E.M. SRL Bacău, totuși, nu s-a dispus citarea

acestuia pentru termenul următor, de la 28 februarie 2003, când a fost

soluționat recursul în anulare.

În consecință, contestatoarea a

solicitat admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea

recursului în anulare.

Contestația în anulare, formulată în

cauză este întemeiată.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare (...)

când procedura de chemare a părții nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor

legii.

Din examinarea hotărârii atacate, în

raport cu susținerile formulate în contestație, se constată că, într-adevăr, la

soluționarea pricinii nu a fost citat în cauză R.T. numit în calitate de

lichidator al debitoarei SC E.M. SRL Bacău, prin încheierea din 1 noiembrie

2001 a Tribunalului Bacău (dos. nr. 1810/2002 al Curții Supreme de Justiție)

deși, prin încheierea anterioară din 17 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, (dosar nr. 1810/2002) s-a menționat

lipsa lichidatorului debitoarei.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 64/1995,

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, „în cazul

admiterii unui plan de lichidare sau al începerii procedurii falimentului,

atribuțiile administratorului încetează în momentul stabilirii atribuțiilor

lichidatorului de către judecătorul sindic”, iar în conformitate cu prevederile

art. 40

1

alin. (1) din aceeași lege „deschiderea procedurii ridică

debitorului dreptul de administrare (...)”.

Cum instanța supremă a procedat la

soluționarea recursului în anulare numai în contradictoriu cu reprezentantul

Procurorului General, creditoarea SC A.A. SA și debitoarea SC E.M. SRL Bacău,

care trebuia reprezentată conform textelor legale precitate de lichidator (care

nu a fost citat în cauză), înseamnă că a pronunțat o hotărâre fără ca procedura

de chemare a părții să fie îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Așa fiind, urmează a se admite

contestația în anulare, a se anula hotărârea atacată și a se fixa termen pentru

soluționarea recursului în anulare la data de 3 iunie 2004, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de creditoarea SC A.A. SA București împotriva deciziei nr. 1253 din

28 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, pe care o

anulează.

Stabilește termen, la 3 iunie 2004,

pentru soluționarea recursului în anulare, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 22 aprilie 2004.