ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2137/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2137/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului
civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timișoara, în
dosarul nr. 792/2003 a fost investită cu judecarea recursurilor declarate de
reclamantul M.I. și de pârâții M. împotriva deciziei nr. 1404/2002 a
Tribunalului Timiș, prin care admițându-se apelul pârâților M.N. și M.
împotriva sentinței civile nr. 2771/2002 a Judecătoriei Timișoara, a schimbat-o
în parte, în sensul că s-a respins acțiunea principală formulată de reclamant,
în prestație tabulară, privind terenul în suprafață de 2000 mp.
La termenul din 7 martie 2003,
Curtea de Apel Timișoara a pus în discuție cererea de intervenție accesorie
formulată în interesul reclamantului de S.P. și M., cerere pe care a admis-o în
principiu, după care, prin dispozitivul încheierii a suspendat judecarea cauzei
în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea cererii de anulare a
Ordinului prefectului, formulată de reclamantul M.I., înregistrată la
Judecătoria Timișoara sub nr. 17398/2002. Măsura luată nu a fost motivată.
Împotriva acestei încheieri au
declarat recursul de față pârâții M.N. și M.M., care au invocat încălcarea
drepturilor constituționale prevăzute în art. 48 din Constituție, în condițiile
în care și celelalte dosare în care părțile se judecă, sunt, de asemenea,
suspendate de instanțele timișene.
Primăria Moșnița Nouă, prin
întâmpinare, a învederat că se impune reluarea judecății recursului de către
Curtea de Apel Timișoara, dosarul conținând suficiente probe care demonstrează
calitatea de proprietar a reclamantului M.I.
Acesta din urmă, precum și
interveniții S.P. și M. au formulat întâmpinare, în care s-au referit la fondul
pricinii, însoțită fiind întâmpinarea de copiile unor înscrisuri.
Recursul este fondat, urmând a fi
admis, cu consecința înlăturării măsurii suspendării și a trimiterii cauzei la
Curtea de Apel Timișoara pentru reluarea judecății, pentru următoarele
considerente.
Potrivit art. 6 alin. (1) din
Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,
drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.
Importanța soluționării cauzelor
într-un termen rezonabil este demonstrată și de consacrarea constituțională a
acestui principiu. Astfel, art. 21 alin. (3) din Constituția României,
revizuită prevede că părțile au dreptul la un proces echitabil și la
soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
În plan procesual civil, legea
prevede în mod limitativ, în art. 242 și art. 243 C. proc. civ., cazurile în
care suspendarea judecării unei pricini este obligatorie, iar în art. 244
consacră două cazuri de suspendare facultativă a judecății.
Interpretând textul prin prisma
prevederilor constituționale și convenționale evocate, se impune concluzia că
măsura suspendării, de natură a menține incertitudinea raporturilor juridice
civile deduse judecății, nu se poate face decât în cazuri temeinic justificate,
care să fie menționate în motivarea încheierii.
Încheierea de ședință, ca și
hotărârea judecătorească, trebuie să cuprindă, potrivit dispozițiilor art. 261 alin.
(1) pct. 5 C. proc. civ., „motivele de fapt și de drept care au format
convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile
părților”.
În speță, fără nici o motivare
convingătoare în fapt, Curtea de Apel Timișoara a întrerupt cursul judecății,
deși dosarul la care a făcut trimitere era la rândul său suspendat, astfel cum
rezultă din copia încheierii depuse la dosarul din recurs.
Ca atare, constatându-se că prin
pronunțarea, nemotivată a încheierii de suspendare s-au încălcat dispozițiile
legale enunțate, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. în baza căruia recursul se va admite, dosarul urmând a fi retrimis
instanței, pentru reluarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții M.N.
și M. M. împotriva încheierii din 7 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara
pronunțată în dosarul nr. 792/2003, pe care o casează și trimite dosarul spre
reluarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.