ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2137/2004

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 792/2003 a fost investită cu judecarea recursurilor declarate de reclamantul M.I. și de pârâții M. împotriva deciziei nr. 1404/2002 a Tribunalului Timiș, prin care admițându-se apelul pârâților M.N. și M. împotriva sentinței civile nr. 2771/2002 a Judecătoriei Timișoara, a schimbat-o în parte, în sensul că s-a respins acțiunea principală formulată de reclamant, în prestație tabulară, privind terenul în suprafață de 2000 mp. La termenul din 7 martie 2003, Curtea de Apel Timișoara a pus în discuție cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de S.P.

și M., cerere pe care a admis-o în principiu, după care, prin dispozitivul încheierii a suspendat judecarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea cererii de anulare a Ordinului prefectului, formulată de reclamantul M.I., înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 17398/2002. Măsura luată nu a fost motivată. Împotriva acestei încheieri au declarat recursul de față pârâții M.N. și M.M., care au invocat încălcarea drepturilor constituționale prevăzute în art. 48 din Constituție, în condițiile în care și celelalte dosare în care părțile se judecă, sunt, de asemenea, suspendate de instanțele timișene. Primăria Moșnița Nouă, prin întâmpinare, a învederat că se impune reluarea judecății recursului de către Curtea de Apel Timișoara, dosarul conținând suficiente probe care demonstrează calitatea de proprietar a reclamantului M.I.

Acesta din urmă, precum și interveniții S.P. și M. au formulat întâmpinare, în care s-au referit la fondul pricinii, însoțită fiind întâmpinarea de copiile unor înscrisuri. Recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința înlăturării măsurii suspendării și a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Timișoara pentru reluarea judecății, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 6 alin. (1) din Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Importanța soluționării cauzelor într-un termen rezonabil este demonstrată și de consacrarea constituțională a acestui principiu. Astfel, art. 21 alin. (3) din Constituția României, revizuită prevede că părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În plan procesual civil, legea prevede în mod limitativ, în art. 242 și art. 243 C. proc. civ., cazurile în care suspendarea judecării unei pricini este obligatorie, iar în art. 244 consacră două cazuri de suspendare facultativă a judecății. Interpretând textul prin prisma prevederilor constituționale și convenționale evocate, se impune concluzia că măsura suspendării, de natură a menține incertitudinea raporturilor juridice civile deduse judecății, nu se poate face decât în cazuri temeinic justificate, care să fie menționate în motivarea încheierii.

Încheierea de ședință, ca și hotărârea judecătorească, trebuie să cuprindă, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. În speță, fără nici o motivare convingătoare în fapt, Curtea de Apel Timișoara a întrerupt cursul judecății, deși dosarul la care a făcut trimitere era la rândul său suspendat, astfel cum rezultă din copia încheierii depuse la dosarul din recurs. Ca atare, constatându-se că prin pronunțarea, nemotivată a încheierii de suspendare s-au încălcat dispozițiile legale enunțate, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în baza căruia recursul se va admite, dosarul urmând a fi retrimis instanței, pentru reluarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții M.N. și M. M. împotriva încheierii din 7 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. 792/2003, pe care o casează și trimite dosarul spre reluarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.