ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4197/2007

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 831 din 11 aprilie 2006,

Tribunalul Timiș a respins cererea formulată de reclamanta K.M. în

contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin

cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței anularea

dispoziției nr. 243 din 27 ianuarie 2006, emisă de primar, prin care i s-a

respins solicitarea de restituire în natură a terenului ce face obiectul

notificării.

A mai reținut tribunalul, că terenul în litigiu a fost

preluat de către stat în baza Legii nr. 58/1974, iar potrivit art. 1.4.C din

H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001, preluările de terenuri făcute în baza Legii nr. 58/1974 nu

cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin

decizia civilă nr. 942/A din 4 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara.

Curtea de apel a reținut că imobilul situat în

Timișoara, inițial înscris în C.F. 796 Moșnița Nouă sub nr. top 179, compus din

teren și casă, a fost proprietatea mamei reclamantei. În anul 1978, reclamanta

a dobândit de la mama sa casa, prin contract de întreținere, iar terenul a

trecut în proprietatea statului în baza dispozițiilor Legii nr. 58/1974.

În anul 1980, parcela cu nr. top 179 s-a dezmembrat în

nr. top. 179/1, reclamanta fiind titulara dreptului de proprietate asupra casei

și a dreptului de folosință asupra terenului și nr. top 179/2, în care Statul

Român figurează ca proprietar pentru 925 mp teren.

Acest din urmă teren face obiectul cererii

reclamantei.

Terenurile preluate în baza Legii nr. 58/1974 nu intră

sub incidența Legii nr. 10/2001.

Situația juridică a acestor terenuri a fost

soluționată de legiuitor în favoarea dobânditorilor construcțiilor,

recunoscându-se acestora dreptul de a obține titluri de proprietate pentru

terenul aferent construcțiilor cumpărate.

De altfel, a mai reținut instanța de apel, reclamanta

a dobândit titlul de proprietate asupra terenului aferent parcelei 179/1 în

baza art. 23 și art. 36 din Legea nr. 18/1991, dreptul său fiind intabulat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat

recurs reclamanta.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., recurenta a arătat, în esență, că decizia este nelegală, deoarece

dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt aplicabile, iar instanțele nu au analizat

și apreciat probele administrate în cauză.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce

se vor arăta în continuare.

Așa cum în mod corect au reținut ambele instanțe, în

baza înscrisurilor de carte funciară, imobilul compus din casă și o suprafață

de 400 stj. teren a constituit proprietatea mamei reclamantei. Reclamanta a

dobândit dreptul de proprietatea asupra casei prin contract de vânzare

cumpărare cu clauză de întreținere, iar Statul Român, în urma aceleiași

operațiuni juridice și conform Legii nr. 58/1974, dreptul de proprietate asupra

terenului.

Regimul juridic al terenurilor aferente

construcțiilor, trecute în proprietatea statului în condițiile art. 30 din

Legea nr. 58/1974 este reglementat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, care,

prin art. 36 alin. (3) prevede că actualii titulari ai dreptului de folosință

asupra terenului aferent construcției devin proprietarii acestuia.

Prin urmare, prin actul normativ invocat, legiuitorul

a înțeles să tranșeze în favoarea cumpărătorului construcției problema

dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției înstrăinate.

Că este așa și că voința legiuitorului a fost aceea de

a nu include în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 terenurile devenite

proprietate de stat prin aplicarea Legii nr. 58/1974, o dovedesc și Normele

metodologice adoptate prin H.G. nr. 250/2007, care fac referire doar la singura

situație de excepție în care fostul proprietar al terenului îl poate redobândi

în temeiul Legii nr. 10/2001, demolarea imobilului preluat de la dobânditor.

În cauză nu s-a pretins că imobilul construcție a fost

preluat de la reclamantă și demolat, iar recurenta-reclamantă a formulat

cererea de restituire în calitate de dobânditoare a construcției.

De altfel, asupra părții din terenul inițial intrat în

proprietatea statului, evidențiată sub nr. top. 179/1, reclamanta, ca

dobânditoare a construcției a și beneficiat de dispozițiile art. 36 din Legea

nr. 18/1991, devenind proprietara suprafeței de teren de 514 mp.

Față de aceste considerente, recursul declarat de

reclamantă se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta K.M. împotriva

deciziei nr. 942A din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.