ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1946/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 568 din 14 martie 2001, Tribunalul Bistrița Năsăud a admis acțiunea reclamantei SC M.E. SA Bistrița și obligat-o pe pârâta, SC S.I. SA Galați, la plata sumelor de 123.186.710 lei, reprezentând contravaloare marfă, precum și 13.796.113 lei, reprezentând penalități de întârziere, plus 10.463.970 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 835 din 4 septembrie 2001 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința și a înlăturat obligarea acesteia de la plata sumei de 123.186.710 lei, reprezentând contravaloare marfă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie numai cu privire la soluționarea capetelor de cerere referitoare la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată. Recurenta a susținut, în esență, că sancțiunea penală nu operează pentru facturile nr. 01855815/2000, 01855816/2000, 02024236/2000, întrucât au fost emise anterior contractului încheiat, iar cu privire la cheltuieli de judecată, arată că nu datorează și suma de 2.500.000 lei, reprezentând onorariu avocat pentru instanța de apel. Recursul nu este fondat. În mod corect instanțele au calculat penalitățile de întârziere și pentru facturile în litigiu, întrucât, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de fond și intitulate „Confirmare” și „Comandă”, părțile au prevăzut clauza penală (pct. 5), stipulând, în mod expres, la pct. 6, că aceste înscrisuri reprezintă „contract, conform art. 35 C. com.”.

Aceste înscrisuri au fost confirmate și semnate de către recurenta-pârâtă odată cu ridicarea mărfurilor solicitate. De altfel, în întâmpinarea depusă la instanța de fond, pârâta-recurentă nu contestă existența clauzei penale, ci doar faptul că nu s-a stabilit data scadenței, împrejurare infirmată de probele dosarului. Nici ultima critică nu este fondată, instanța a acordat intimatei cheltuielile de judecată, astfel cum au fost justificate de aceasta și în raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Așa fiind, față de considerentele expuse, Curtea apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316 C. proc. civ., combinat cu art. 296 C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC S.I. SA Galați, împotriva deciziei nr. 835 din 4 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 martie 2003.