ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 219/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Reclamantul B.M.M. a chemat în judecată pe pârâta Regia

Națională a Pădurilor R., Direcția Silvică Bacău,

pentru ca, în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001 să fie obligată

să-i restituie, în natură, imobilul situat în municipiul Bacău.

După un prim ciclu procesual,

prin sentința nr. 884 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul

Bacău, secția civilă, a fost respinsă acțiunea, ca

nefondată, reținându-se că în rolul fiscal figurează alt

proprietar decât autoarea reclamantului.

Apelul declarat de reclamant a fost

admis, prin decizia nr. 138 din 2 decembrie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost schimbată,

în tot, sentința tribunalului, în sensul că a fost admisă

contestația, a fost dispusă restituirea în natură către

contestator a imobilului situat în municipiul Bacău, și a fost

obligată intimata să-i plătească acestuia suma de 10.112

lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Schimbând soluția tribunalului,

curtea de apel a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului

de proprietate al autoarei sale B.M. asupra imobilului în litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii și

susținând, în esență, că nu a fost făcută dovada

dreptului de proprietate al autoarei contestatorului asupra imobilului, care a

fost în proprietatea unei alte persoane, M.B.

Recursul este nefondat.

Conform art. 24 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 în absența unor probe contrare, existența și, după

caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea

recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus

măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această

măsură.

La dosarul tribunalului se află

anexa la decretul de naționalizare, în care este menționat numele

autoarei contestatorului, B.M. de la care a fost preluat imobilul ce

formează obiectul litigiului, iar la același dosar este atașat

procesul verbal din 10 iulie 1953 de preluare a imobilului proprietatea

autoarei contestatorului, al cărei nume este menționat.

Aceste probe se coroborează

și cu certificatul din 27 noiembrie 1998 al Ministerului de Interne –

Arhivele Naționale ale României, conform căruia a fost naționalizat

prin Decretul nr. 92/1950 imobilul situat în Bacău, fosta stradă K.M.,

de la proprietara B.M.

În raport de aceste înscrisuri

doveditoare, sunt lipsite de relevanță mențiunile din rolurile

fiscale la care se referă recurenta, care nu fac dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului.

Așa fiind, se constată

că prin soluția pronunțată, curtea de apel a făcut o

corectă aplicare a legii, și anume a prevederilor art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

În consecință, recursul

urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

La cererea intimatului contestator,

recurenta pârâtă urmează a fi obligată la plata sumei de 5.000

lei, reprezentând cheltuieli de judecată reduse, în temeiul art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., raportat la valoarea pricinii și munca îndeplinită

de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția

Silvică Bacău, împotriva deciziei nr. 138 din 2 decembrie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurenta-pârâtă

să-i plătească reclamantului B.M.M. suma de 5.000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.