ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2448/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Avrig sub nr. 237/787/2012 reclamanta R.N.P.R. prin D.S. Sibiu a chemat în judecată pe pârâta comuna Cîrțișoara, prin primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea parțială absolută a încheierii de C.F. din 2002 și pe cale de consecință să se dispună radierea din C.F. Oprea-Cârțișoara, a dreptului de proprietate al pârâtei. Prin sentința civilă nr. 421 din 20 iunie 2012 a Judecătoriei Avrig, cauza a fost declinată la Tribunalul Sibiu, competent material să soluționeze cauza în raport de valoarea obiectului acțiunii. La Tribunalul Sibiu reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită și întabularea dreptului de proprietate al Statului Român în administrarea R.N.P.R., prin D.S.

Sibiu. A arătat că potrivit art. 6 din Constituția din anul 1948 pădurile au cevenit proprietate de stat și că dreptul de proprietate al Statului a fost evidențiat în amenajamente silvice în baza primului C. silv. așa cum și în prezent este evidențiat în amenajamente silvice în baza Legii nr. 46/2008. Mai arată că întreg fondul forestier al Statului este administrat de R.N.P. prin unitățile teritoriale. La fila 39 a dosarului Judecătoriei Avrig există actul prin care R.N.P. și-a însușit acțiunea formulată de D.S. Sibiu și a împuternicit-o să o reprezinte. Prin sentința nr. 789 din 14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de R.N.P.R.

prin D.S. Sibiu, în contradictoriu cu comuna Cârțișoara prin primar și în consecință constatată nulitatea parțială a încheierii din 2002 de reconstituire a C.F. Oprea - Cârțișoara cu privire la toate numerele topografice. A fost respins capătul de cerere referitor la întabularea dreptului de proprietate al Statului Român, în administrarea R.N.P.R. asupra numerelor topografice. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 2.712 lei cheltuieli de judecată parțiale. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin încheierea de C.F. din 2002 emisă de Judecătoria Sibiu, s-a dispus reconstituirea C.F. Oprea Cârțișoara pentru imobile, cu proprietar „comuna Oprea Cârtișoara - de la localizare". S-a constatat că reconstituirea cărții funciare s-a făcut eronat fără a respecta dreptul de proprietate înscris anterior în cartea funciară.

în plus nu au fost întrunite nici condițiile de refacere a cărții funciare reținute ca temei al încheierii, respectiv prevederile Legii nr. 163/1946, motiv pentru care s-a dispus anularea în parte a încheierii atacate cu privire la toate numerele topografice. Foaia de proprietate trebuie reconstituită din nou pe baza înscrierilor anterioare din cartea funciară, iar singura dovadă o constituie registrul cadastral cu conținutul arătat mai sus. S-a mai reținut că reclamanta a mai solicitat prin acțiunea sa și întabularea dreptului de proprietate al Statului Român în administrarea R.N.P.R., prin D.S. Sibiu, însă fără a depune un act juridic care să dovedească dobândirea dreptului respectiv de la cel înscris în cartea funciară sau o hotărâre judecătorească care să constate dobândirea dreptului.

în cauza de față reclamanta nu a formulat un capăt de cerere în constatarea dreptului său de proprietate, ci a solicitat doar întabularea dreptului Statului, cerere respinsă câtă vreme în cartea funciară au figurat alte persoane sau instituții. Comuna Cârțișoara este legal reprezentată în cauză, în raport de data introducerii acțiunii, prin primar și nu prin Consiliul Local. În baza art. 274 C. proc. civ. urmare a admiterii în parte a acțiunii pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 2.712 lei cheltuieli de judecată parțiale. Nu au fost luate în calcul cheltuielile reprezentând taxa de timbru datorată pentru capătul de cerere respins. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Comuna Cârțișoara, solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii ca inadmisibilă și nefondată a acțiunii formulate cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr.66 din 10 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta Comuna Cîrțișoara, prin primar, a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulată de reclamanta R.N.P.R., prin D.S. Sibiu în contradictoriu cu pârâta Comuna Cîrțișoara, prin primar. A fost obligată intimata - reclamantă să plătească apelantei suma de 4,15 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că acțiunea a fost promovată de reclamanta R.N.A.R. pentru constatarea nulității absolute parțiale a unor încheieri de întabulare. Nulitatea absolută este acea nulitate care intervine în cazul încălcării, la încheierea actului juridic a unei dispoziții legale care ocrotește un interes general, obștesc.

Ea poate fi invocată de orice persoană interesată, și chiar din oficiu de instanță. Conotația „persoană interesată" nu înseamnă o persoană total străină de act, care ar acționa din interesul pur și general al respectării legii, ci o persoană care invocă un interes ocrotit din punct de vedere juridic în strânsă legătură cu cauza nulității. Romsilva a considerat că, dacă nu se rectifică încheierile de carte funciară, pârâta Comuna Cârțișoara rămâne proprietară asupra pădurii, în mod nelfegal, ca urmare a reconstituirii foii funciare. Reclamanta a susținut că interesul său în cauză rezidă din greșita reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei asupra unor imobile păduri din fondul forestier, pe care îl administrează.

Ori, din chiar perspectiva reclamantei, proprietatea aparține Statului român, și dreptul lor de administrare este unul legal, ipotetic, în condițiile în care nu au constatat un drept de administrare printr-o decizie dată în acest sens de proprietarul pretins a fi Statul Român. Din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat că în registrul cadastral în baza căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate figurează alți proprietari decât Statul Român, astfel că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu prin reconstituirea dreptului de proprietate prin încheierea din 2002. Și în apel, intimata reclamantă a justificat interesul său în promovarea acțiunii, prin calitatea sa de administrator al pădurilor proprietatea publică a statului, și reconstituirea corectă a dreptului de proprietate.

În condițiile în care Statul nu este proprietar asupra acestor păduri, reclamanta nu poate fi administrator, deci .nu are un interes lezat prin actul atacat. Nu au fost analizate celelalte motive din apelul pârâtei, în condițiile în care instanța de apel a constatat că reclamanta nu are interes în promovarea acțiunii de față. În temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost obligată reclamanta intimată să plătească apelantei cheltuieli de judecată de 4,15 lei, reprezentând timbraj. Cheltuielile cu onorariul de avocat nu s-au acordat pentru că nu s-a făcut dovada plății efective a acestora, factura depusă făcând doar dovada dreptului de creanță față de avocat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Reclamanta R.N.P.R.D.S. Sibiu și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9, 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței instanței de fond. În dezvoltarea in fapt a recursului recurenta a susținut următoarele: - Interesul recurentei a fost justificat și în fața instanței de fond și în fața instanței de apel ca fiind administrator al fondului forestier al statului, (Romsilva), însă instanța de apel a considerat că dreptul de administrare este unul legal, ipotetic, în condițiile în care acest drept de administrare nu este constatat printr-o decizie dată în acest sens de proprietarul pretins a fi Statul Român.

Instanța de fond face o aplicare greșită a actelor normative la care s-a făcut referire îh acțiune Legea nr. 46/2008 – C. silv., care la art. 11 prevede că: "Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de R.N.P.R., regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură" și H.G. nr. 229/2009 care aprobă Regulamentul de organizare și funcționare a R.N.P.R. Terenurile forestiere, întregul fond forestier al Statului, cuprins în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990 este administrat de Romsilva prin unitățile sale teritoriale, încă din anul 1990, prin H.G. nr. 1335/1990 când s-â înființat, în baza Legii nr. 15/1990, R.N.P.R., fiind administrat și în prezent prin H.G.

nr. 229/2009. - Instanța de apel nu a luat în calcul faptul că în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere trebuie urmată procedura specială prevăzută de legile fondului funciar, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 modificată și completată prin Legea 247/2005. - În cazul în speță, ''apelanta nu este persoană îndreptățită pentru că nu a avut în proprietate terenurile forestiere solicitate la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, iar reconstituirea cărții funciare prin încheierea de C.F. din 2002, s-a făcut nelegal și nu a putut face dovada cu un extras al C.F. Comuna Oprea - Cârțișoara, că a avut în proprietate aceste terenuri.

- Prin decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 17/2011 privind judecarea recursului în interesul legii, Înalta Curte a reținut că R.N.P.R. justifică un interes legitim în atacarea actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere, reținând ca fiind relevante următoarele dispoziții legale: art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind C. silv., cu modificările și completările ulterioare, art. 4 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P.R. și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a) pct. 1 și art. 3 lit. k). Recurenta comuna Cîrțișoara prin primar, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, schimbarea hotărârii în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut că instanța de apel a respins solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat cu motivarea că nu s-a făcut dovada plății acestuia. La dosarul cauzei s-a depus în copie certificată factura emisă pentru onorariul de avocat în apel. De asemenea, s-a încheiat și contract de asistență juridică pentru apel. Potrivit dispozițiilor legale, contractul de asistență juridică constituie titlu executoriu pentru onorariul stabilit în acesta, iar suma facturată este datorată de către apelanta pârâtă.

In aceste condiții, cheltuielile de judecată - onorariu de avocat - cauzate de demersul judiciar al reclamantei sunt dovedite, chiar în lipsa dovezii plății efective a acestora. în cauză clientul este o instituție bugetară, care face plățile în funcție de disponibil și planificarea bugetară. Onorariul a fost achitat în cauză, așa cum se dovedește și cu extrasul bancar anexat prezentului recurs. R.N.P.R.D.S. Sibiu a formulat întâmpinare la recursul formulat de comuna Cîrțișoara prin primar solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursurile sunt nefondate. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de reclamantă și pârâtă.

Art. 304 alin. (9) C. proc. civ. reglementează situația când hotărâre pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Instanța de apel nu a încălcat prevederile legale incidente, Legea nr. 46/2008 - C. silv. și Hotărârea de puvern nr. 229/2009, Decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 17/2011 privind judecarea recursului în interesul legii, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, când a constatat în mod judicios că reclamanta nu are interes în promovarea acțiunii. În condițiile în care statul nu este proprietar asupra pădurilor ce fac obiectul încheierii de carte funciară R.N.P.R.

nu poate fi administrator al acestui fond forestier, nejustificând un interes lezat prin actul atacat, si ocrotit din punct de vedere juridic în strânsă legătură cu cauza nulității. Intimata reclamantă și în apel a justificat interesul său în promovarea acțiunii prin calitatea sa de administrator al pădurilor proprietate publică a statului însă nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că Statul este proprietar asupra acestor păduri, și dovezi privind dreptul său de administrare printr-o decizie dată în acest sens de proprietarul pretins a fi Statul Român. În ceea ce privește interesul în reconstituirea dreptului de proprietate nu poate constitui motiv de promovare a unei acțiuni de drept comun în constatarea nulității absolute a unor încheieri de întabulare, așa cum corect a reținut instanța de apel.

Restul criticilor pe fond nu se impun a fi analizate având în vedere soluția pronunțată. Referitor la recursul declarat de pârâta se reține că instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a reclamantei și obligația acesteia de a plăti pârâtei cheltuielile de judecată pentru care s-a făcut dovada plății efective a acestora. Aspectele ce țin de întinderea acestor cheltuieli de judecată, de forța probantă a unor înscrisuri reprezintă o chestiune de apreciere a instanței care a admis cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată, în raport de dovezile administrate, ceea ce nu pot face obiectul analizei în recurs. Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile reclamantei și pârâtei ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta R.N.P.R.D.S. Sibiu și pârâta comuna Cîrțișoara prin primar împotriva Deciziei civile nr. 66 din 10 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2014.