ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2448/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2448/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursurilor de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată
la Judecătoria Avrig sub nr. 237/787/2012 reclamanta R.N.P.R. prin D.S. Sibiu a
chemat în judecată pe pârâta comuna Cîrțișoara, prin primar, solicitând ca prin
sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea parțială absolută a încheierii
de C.F. din 2002 și pe cale de consecință să se dispună radierea din C.F.
Oprea-Cârțișoara, a dreptului de proprietate al pârâtei.
Prin sentința
civilă nr. 421 din 20 iunie 2012 a Judecătoriei Avrig, cauza a fost declinată
la Tribunalul Sibiu, competent material să soluționeze cauza în raport de
valoarea obiectului acțiunii.
La Tribunalul
Sibiu reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită și întabularea
dreptului de proprietate al Statului Român în administrarea R.N.P.R., prin D.S.
Sibiu. A arătat că potrivit art. 6 din Constituția din anul 1948 pădurile au
cevenit proprietate de stat și că dreptul de proprietate al Statului a fost
evidențiat în amenajamente silvice în baza primului C. silv. așa cum și în
prezent este evidențiat în amenajamente silvice în baza Legii nr. 46/2008. Mai
arată că întreg fondul forestier al Statului este administrat de R.N.P. prin
unitățile teritoriale.
La fila 39 a
dosarului Judecătoriei Avrig există actul prin care R.N.P. și-a însușit
acțiunea formulată de D.S. Sibiu și a împuternicit-o să o reprezinte.
Prin sentința
nr. 789 din 14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă, a
fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de R.N.P.R. prin D.S. Sibiu, în
contradictoriu cu comuna Cârțișoara prin primar și în consecință constatată
nulitatea parțială a încheierii din 2002 de reconstituire a C.F. Oprea -
Cârțișoara cu privire la toate numerele topografice. A fost respins capătul de
cerere referitor la întabularea dreptului de proprietate al Statului Român, în
administrarea R.N.P.R. asupra numerelor topografice. A fost obligată pârâta să
plătească reclamantei 2.712 lei cheltuieli de judecată parțiale. A fost
respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de pârâtă.
Pentru a
pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin încheierea de C.F. din
2002 emisă de Judecătoria Sibiu, s-a dispus reconstituirea C.F. Oprea
Cârțișoara pentru imobile, cu proprietar „comuna Oprea Cârtișoara - de la
localizare".
S-a constatat
că reconstituirea cărții funciare s-a făcut eronat fără a respecta dreptul de
proprietate înscris anterior în cartea funciară. în plus nu au fost întrunite
nici condițiile de refacere a cărții funciare reținute ca temei al încheierii,
respectiv prevederile Legii nr. 163/1946, motiv pentru care s-a dispus anularea
în parte a încheierii atacate cu privire la toate numerele topografice. Foaia
de proprietate trebuie reconstituită din nou pe baza înscrierilor anterioare
din cartea funciară, iar singura dovadă o constituie registrul cadastral cu
conținutul arătat mai sus.
S-a mai reținut
că reclamanta a mai solicitat prin acțiunea sa și întabularea dreptului de
proprietate al Statului Român în administrarea R.N.P.R., prin D.S. Sibiu, însă
fără a depune un act juridic care să dovedească dobândirea dreptului respectiv
de la cel înscris în cartea funciară sau o hotărâre judecătorească care să
constate dobândirea dreptului. în cauza de față reclamanta nu a formulat un
capăt de cerere în constatarea dreptului său de proprietate, ci a solicitat doar
întabularea dreptului Statului, cerere respinsă câtă vreme în cartea funciară
au figurat alte persoane sau instituții.
Comuna
Cârțișoara este legal reprezentată în cauză, în raport de data introducerii
acțiunii, prin primar și nu prin Consiliul Local.
În baza art.
274 C. proc. civ. urmare a admiterii în parte a acțiunii pârâta a fost obligată
să plătească reclamantei 2.712 lei cheltuieli de judecată parțiale. Nu au fost
luate în calcul cheltuielile reprezentând taxa de timbru datorată pentru
capătul de cerere respins.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâta Comuna Cârțișoara, solicitând
schimbarea sentinței în sensul respingerii ca inadmisibilă și nefondată a
acțiunii formulate cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia
civilă nr.66 din 10 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă,
a admis apelul declarat de pârâta Comuna Cîrțișoara, prin primar, a schimbat în
parte sentința atacată în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulată
de reclamanta R.N.P.R., prin D.S. Sibiu în contradictoriu cu pârâta Comuna
Cîrțișoara, prin primar.
A fost obligată
intimata - reclamantă să plătească apelantei suma de 4,15 lei, cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut că acțiunea a fost promovată de reclamanta
R.N.A.R. pentru constatarea nulității absolute parțiale a unor încheieri de
întabulare.
Nulitatea
absolută este acea nulitate care intervine în cazul încălcării, la încheierea
actului juridic a unei dispoziții legale care ocrotește un interes general,
obștesc. Ea poate fi invocată de orice persoană interesată, și chiar din oficiu
de instanță. Conotația „persoană interesată" nu înseamnă o persoană total
străină de act, care ar acționa din interesul pur și general al respectării
legii, ci o persoană care invocă un interes ocrotit din punct de vedere juridic
în strânsă legătură cu cauza nulității.
Romsilva a
considerat că, dacă nu se rectifică încheierile de carte funciară, pârâta
Comuna Cârțișoara rămâne proprietară asupra pădurii, în mod nelfegal, ca urmare
a reconstituirii foii funciare.
Reclamanta a
susținut că interesul său în cauză rezidă din greșita reconstituire a dreptului
de proprietate în favoarea pârâtei asupra unor imobile păduri din fondul
forestier, pe care îl administrează.
Ori, din chiar
perspectiva reclamantei, proprietatea aparține Statului român, și dreptul lor
de administrare este unul legal, ipotetic, în condițiile în care nu au
constatat un drept de administrare printr-o decizie dată în acest sens de
proprietarul pretins a fi Statul Român.
Din expertiza
tehnică efectuată în cauză a rezultat că în registrul cadastral în baza căruia
s-a reconstituit dreptul de proprietate figurează alți proprietari decât Statul
Român, astfel că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu prin reconstituirea
dreptului de proprietate prin încheierea din 2002.
Și în apel,
intimata reclamantă a justificat interesul său în promovarea acțiunii, prin
calitatea sa de administrator al pădurilor proprietatea publică a statului, și
reconstituirea corectă a dreptului de proprietate.
În condițiile
în care Statul nu este proprietar asupra acestor păduri, reclamanta nu poate fi
administrator, deci .nu are un interes lezat prin actul atacat.
Nu au fost
analizate celelalte motive din apelul pârâtei, în condițiile în care instanța
de apel a constatat că reclamanta nu are interes în promovarea acțiunii de
față.
În temeiul art.
274 C. proc. civ. a fost obligată reclamanta intimată să plătească apelantei
cheltuieli de judecată de 4,15 lei, reprezentând timbraj. Cheltuielile cu
onorariul de avocat nu s-au acordat pentru că nu s-a făcut dovada plății
efective a acestora, factura depusă făcând doar dovada dreptului de creanță
față de avocat.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta
R.N.P.R.D.S. Sibiu și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9, 3041 C. proc.
civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în
sensul respingerii apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
În dezvoltarea
in fapt a recursului recurenta a susținut următoarele:
- Interesul
recurentei a fost justificat și în fața instanței de fond și în fața instanței
de apel ca fiind administrator al fondului forestier al statului, (Romsilva),
însă instanța de apel a considerat că dreptul de administrare este unul legal,
ipotetic, în condițiile în care acest drept de administrare nu este constatat
printr-o decizie dată în acest sens de proprietarul pretins a fi Statul Român.
Instanța de fond face o aplicare greșită a actelor normative la care s-a făcut
referire îh acțiune Legea nr. 46/2008 – C. silv., care la art. 11 prevede că:
"Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de
R.N.P.R., regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului,
prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură" și H.G.
nr. 229/2009 care aprobă Regulamentul de organizare și funcționare a R.N.P.R.
Terenurile forestiere, întregul fond forestier al Statului, cuprins în
amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990 este administrat de Romsilva
prin unitățile sale teritoriale, încă din anul 1990, prin H.G. nr. 1335/1990
când s-â înființat, în baza Legii nr. 15/1990, R.N.P.R., fiind administrat și
în prezent prin H.G. nr. 229/2009.
- Instanța de
apel nu a luat în calcul faptul că în procesul de reconstituire a dreptului de
proprietate asupra terenurilor forestiere trebuie urmată procedura specială
prevăzută de legile fondului funciar, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997,
Legea nr. 1/2000 modificată și completată prin Legea 247/2005.
- În cazul în
speță, ''apelanta nu este persoană îndreptățită pentru că nu a avut în
proprietate terenurile forestiere solicitate la reconstituirea dreptului de
proprietate în baza Legii nr. 247/2005, iar reconstituirea cărții funciare prin
încheierea de C.F. din 2002, s-a făcut nelegal și nu a putut face dovada cu un
extras al C.F. Comuna Oprea - Cârțișoara, că a avut în proprietate aceste
terenuri.
- Prin decizia
nr. 15 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată
în Dosarul nr. 17/2011 privind judecarea recursului în interesul legii, Înalta
Curte a reținut că R.N.P.R. justifică un interes legitim în atacarea actelor
emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere,
reținând ca fiind relevante următoarele dispoziții legale: art. 11 alin. (1)
din Legea nr. 46/2008 privind C. silv., cu modificările și completările
ulterioare, art. 4 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009 privind
reorganizarea R.N.P.R. și aprobarea regulamentului de organizare și
funcționare, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a) pct. 1 și art. 3 lit. k).
Recurenta
comuna Cîrțișoara prin primar, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea
recursului, schimbarea hotărârii în sensul acordării în totalitate a
cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea
în fapt a recursului recurenta a susținut că instanța de apel a respins
solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul
de avocat cu motivarea că nu s-a făcut dovada plății acestuia. La dosarul
cauzei s-a depus în copie certificată factura emisă pentru onorariul de avocat
în apel. De asemenea, s-a încheiat și contract de asistență juridică pentru
apel. Potrivit dispozițiilor legale, contractul de asistență juridică
constituie titlu executoriu pentru onorariul stabilit în acesta, iar suma
facturată este datorată de către apelanta pârâtă. In aceste condiții,
cheltuielile de judecată - onorariu de avocat - cauzate de demersul judiciar al
reclamantei sunt dovedite, chiar în lipsa dovezii plății efective a acestora.
în cauză clientul este o instituție bugetară, care face plățile în funcție de
disponibil și planificarea bugetară.
Onorariul a
fost achitat în cauză, așa cum se dovedește și cu extrasul bancar anexat
prezentului recurs.
R.N.P.R.D.S.
Sibiu a formulat întâmpinare la recursul formulat de comuna Cîrțișoara prin
primar solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursurile
sunt nefondate.
Din examinarea
motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se
apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care
nu poate fi reformată prin recursurile declarate de reclamantă și pârâtă.
Art. 304 alin.
(9) C. proc. civ. reglementează situația când hotărâre pronunțată este lipsită
de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța de
apel nu a încălcat prevederile legale incidente, Legea nr. 46/2008 - C. silv.
și Hotărârea de puvern nr. 229/2009, Decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 17/2011 privind
judecarea recursului în interesul legii, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997,
Legea nr. 1/2000 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, când a constatat
în mod judicios că reclamanta nu are interes în promovarea acțiunii.
În condițiile
în care statul nu este proprietar asupra pădurilor ce fac obiectul încheierii
de carte funciară R.N.P.R. nu poate fi administrator al acestui fond forestier,
nejustificând un interes lezat prin actul atacat, si ocrotit din punct de
vedere juridic în strânsă legătură cu cauza nulității.
Intimata
reclamantă și în apel a justificat interesul său în promovarea acțiunii prin
calitatea sa de administrator al pădurilor proprietate publică a statului însă
nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că Statul este proprietar asupra
acestor păduri, și dovezi privind dreptul său de administrare printr-o decizie
dată în acest sens de proprietarul pretins a fi Statul Român.
În ceea ce
privește interesul în reconstituirea dreptului de proprietate nu poate
constitui motiv de promovare a unei acțiuni de drept comun în constatarea
nulității absolute a unor încheieri de întabulare, așa cum corect a reținut
instanța de apel.
Restul criticilor
pe fond nu se impun a fi analizate având în vedere soluția pronunțată.
Referitor la
recursul declarat de pârâta se reține că instanța de apel a aplicat corect
prevederile art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a reclamantei și
obligația acesteia de a plăti pârâtei cheltuielile de judecată pentru care s-a
făcut dovada plății efective a acestora.
Aspectele ce
țin de întinderea acestor cheltuieli de judecată, de forța probantă a unor
înscrisuri reprezintă o chestiune de apreciere a instanței care a admis cererea
privind acordarea de cheltuieli de judecată, în raport de dovezile
administrate, ceea ce nu pot face obiectul analizei în recurs.
Pentru
considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art.
312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile reclamantei și
pârâtei ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondate recursurile declarate de reclamanta R.N.P.R.D.S. Sibiu și pârâta
comuna Cîrțișoara prin primar împotriva Deciziei civile nr. 66 din 10 octombrie
2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 26 iunie 2014.