ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1597/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 201 din 4 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul P.V. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen. A constatat că a fost reparat integral prejudiciul cauzat părții vătămate S.E. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 26 iulie 1999, în jurul orelor 9,30, inculpatul P.V., în timp ce se deplasa într-un autoturism prin satul Bohotin, comuna Răducăneni, județul Iași, pe un drum ce vine dinspre comuna Grozești, l-a întâlnit pe numitul S.I.

Inculpatul a oprit mașina și între aceștia doi, în urma unor neînțelegeri anterioare, a început o discuție tensionată. În timpul acestei discuții P.V. a coborât din autoturism și s-a apropiat de S.I.; i-a aplicat o lovitură cu mâna peste față, în urma căreia lui S.I. i-a sărit șapca din cap. Inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură, de asemeni, cu mâna peste față și acesta a căzut pe spate imediat acuzând dureri în zona piciorului stâng. Inculpatul P.V. a urcat în autoturism și a plecat de la fața locului, unde după scurt timp a venit martora P.M., căreia S.I., în mod eronat i-a spus că a fost accidentat cu autoturismul, adăugând că a fost lovit cu pumnii în față de către P.V. Victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Iași, însă la data de 29 iulie 1999 a decedat.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus, a rezultat din următoarele probe: Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a aplicat victimei două lovituri cu mâna peste față, iar după cea de a doua lovitură aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe spate cu înclinare spre stânga. Martorii audiați în cauză, S.E., P.C., Z.M., P.M. și T.M., au relatat o serie de împrejurări de natură a stabili vinovăția inculpatului. Astfel, soția victimei S.E. a declarat că, după producerea conflictului dintre părți l-a găsit pe soțul său, jos, acuzând dureri la piciorul stâng. De la victimă a aflat că inculpatul exercitase asupra sa violențe în urma cărora a căzut și s-a lovit la picior.

Martora P.C. a perceput în mod nemijlocit momentul lovirii victimei de către inculpat, precum și momentul căderii acesteia. Același moment al căderii victimei a fost perceput și de către martorul Z.M. ce a declarat că a auzit-o pe victimă acuzând dureri în momentul impactului cu solul. Ceilalți doi martori, P.M. și T.M., au relatat că victima l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul agresiunii exercitate asupra sa și că, anterior conflictului, victima avea o plagă plesnită în zona ochiului drept. Din raportul de necropsie a rezultat că moartea victimei s-a datorat unor cauze concuratoare, patologice explicate prin infarctul miocardic în faza acută cu tulburări de ritm consecutive și traumatice explicate prin fractura cavității cotiloide stâng cu protruzia capului femural.

S-a menționat, de asemenea, că fractura bazinului s-a putut produce prin lovire urmată de cădere în condițiile stabilite de anchetă și ar fi necesitat în caz de supraviețuire un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale, timp în care se include și recuperarea funcțională. Comisia Superioară pentru avizare și control din cadrul L.E.M.L. Iași a avizat concluziile raportului de necropsie și a precizat că între moartea prin insuficiență respiratorie și traumatismul suferit, există legătură cauzală, întrucât embolia grasă are punct de plecare de la fractura de col, iar embolia cu cheag de sânge a fost favorizată atât de imobilizarea la pat, cât și de traumatizarea membrelor inferioare.

Față de concluziile actelor medico-legale aflate la dosar, s-a reținut că este dovedită existența raportului de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul letal survenit, chiar dacă victima nu ar fi beneficiat de un tratament sau, tratamentul medical aplicat în timpul internării nu ar fi fost adecvat, deoarece, dacă inculpatul nu ar fi săvârșit fapta, decesul nu s-ar fi produs. Apelul declarat de inculpat care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în condițiile în care nu sunt întrunite elementele acestei infracțiuni, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 398 din 30 octombrie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Iași.

Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs, criticând-o ca nelegală deoarece: - instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cererii, efectuarea unei expertize medico-legale la Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, esențială pentru el, pentru a influența soluția procesului, care să stabilească cauzele decesului victimei S.I., caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen.; - ambele instanțe în motivarea hotărârilor, au reținut împrejurări de fapt printr-o denaturare a probelor, temeiul casării fiind eroarea de fapt prevăzută de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.; - s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen.; - instanțele puteau și trebuiau să dispună potrivit art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei, fapta fiind săvârșită la 26 iulie 1999 anterior modificării alin. (3) al art. 81 C. pen., prin O.U.G. nr. 207/2000. Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și pe baza acesteia vinovăția inculpatului. Inculpatul audiat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești a recunoscut că a aplicat victimei două lovituri cu mâna peste față, iar după cea de a doua lovitură, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe spate cu înclinare spre stânga. Martora P.C., a perceput în mod nemijlocit momentul lovirii victimei de către inculpat, precum și momentul căderii acesteia.

Același moment al căderii victimei a fost observat și de martorul Z.M. care a declarat că a auzit-o pe victimă acuzând dureri după impactul cu solul. Raportul de autopsie a cadavrului nr. 608/ C din 8 octombrie 1999 avizat de comisia de avizare a actelor medico-legale de la Laboratorul Exterior de Medicină Legală Iași la 30 noiembrie 1999 a concluzionat că moartea numitului S.I. s-a datorat unor cauze patologice, explicate prin infarctul miocardic în fază acută, cu tulburări de ritm consecutive și traumatice explicate prin fractura cavității cotiloide stângi cu protruzia capului femural. S-a mai precizat că fractura de bazin s-a putut produce prin lovire urmată de cădere în condițiile stabilite de anchetă.

Prin avizarea raportului s-a arătat că pentru embolia pulmonară pledează terenul varicos și fractura de col cu deplasare care pot fi surse de plecare a embolului; instalarea bruscă a unei insuficiențe respiratorii, examenul mioroscopic confirmând embolia. S-a precizat că între moartea prin insuficiența respiratorie și traumatismul suferit există legătură cauzală. La cererea inculpatului dosarul a fost trimis la Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul Institutului Național Mina Minovici București. Comisia întrunită în ședința din 11 septembrie 2003 a aprobat Raportul de autopsie, care a stabilit cauzele decesului victimei S.I. Printr-o amplă motivare, instanța de apel a arătat că vinovăția sub forma preterintenției a fost corect reținută de prima instanță.

Așa fiind, se constată că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen. Recursul urmează a fi admis și hotărârile casate pentru motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prima instanță a reținut în favoarea inculpatului toate împrejurările care constituie circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. În raport de condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea și producerea rezultatului mai grav, decesul victimei având în vedere dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și inculpatul prevenit de a săvârși noi infracțiuni și prin reducerea acesteia înspre minimul de un an închisoare, pedeapsă care să fie executată prin privare de libertate.

Urmează ca recursul să fie admis și conform art. 385 15 pct. 2 lit. d), hotărârile să fie casate iar pedeapsa de 3 ani închisoare să fie redusă la un an și 8 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 398 din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 201 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Iași numai cu privire la individualizarea pedepsei. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C. pen., de la 3 ani închisoare la un an și opt luni închisoare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2004.