ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1597/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința

penală nr. 201 din 4 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul P.V. la 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c)

și art. 76 alin. (2) C. pen.

A constatat că a fost reparat

integral prejudiciul cauzat părții vătămate S.E.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 26 iulie 1999, în jurul

orelor 9,30, inculpatul P.V., în timp ce se deplasa într-un autoturism prin

satul Bohotin, comuna Răducăneni, județul Iași, pe un drum ce vine dinspre

comuna Grozești, l-a întâlnit pe numitul S.I. Inculpatul a oprit mașina și

între aceștia doi, în urma unor neînțelegeri anterioare, a început o discuție

tensionată. În timpul acestei discuții P.V. a coborât din autoturism și s-a

apropiat de S.I.; i-a aplicat o lovitură cu mâna peste față, în urma căreia lui

S.I. i-a sărit șapca din cap.

Inculpatul i-a mai aplicat victimei

o lovitură, de asemeni, cu mâna peste față și acesta a căzut pe spate imediat

acuzând dureri în zona piciorului stâng.

Inculpatul P.V. a urcat în

autoturism și a plecat de la fața locului, unde după scurt timp a venit martora

P.M., căreia S.I., în mod eronat i-a spus că a fost accidentat cu autoturismul,

adăugând că a fost lovit cu pumnii în față de către P.V. Victima a fost

transportată la Spitalul Clinic de Urgență Iași, însă la data de 29 iulie 1999

a decedat.

Situația de fapt astfel cum a fost

reținută mai sus, a rezultat din următoarele probe:

Inculpatul a fost audiat în cursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești și a recunoscut săvârșirea

faptei, susținând că a aplicat victimei două lovituri cu mâna peste față, iar

după cea de a doua lovitură aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe spate cu

înclinare spre stânga.

Martorii audiați în cauză, S.E.,

P.C., Z.M., P.M. și T.M., au relatat o serie de împrejurări de natură a stabili

vinovăția inculpatului.

Astfel, soția victimei S.E. a

declarat că, după producerea conflictului dintre părți l-a găsit pe soțul său,

jos, acuzând dureri la piciorul stâng. De la victimă a aflat că inculpatul

exercitase asupra sa violențe în urma cărora a căzut și s-a lovit la picior.

Martora P.C. a perceput în mod

nemijlocit momentul lovirii victimei de către inculpat, precum și momentul

căderii acesteia.

Același moment al căderii victimei a

fost perceput și de către martorul Z.M. ce a declarat că a auzit-o pe victimă

acuzând dureri în momentul impactului cu solul.

Ceilalți doi martori, P.M. și T.M.,

au relatat că victima l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul agresiunii

exercitate asupra sa și că, anterior conflictului, victima avea o plagă

plesnită în zona ochiului drept.

Din raportul de necropsie a rezultat

că moartea victimei s-a datorat unor cauze concuratoare, patologice explicate

prin infarctul miocardic în faza acută cu tulburări de ritm consecutive și

traumatice explicate prin fractura cavității cotiloide stâng cu protruzia

capului femural.

S-a menționat, de asemenea, că

fractura bazinului s-a putut produce prin lovire urmată de cădere în condițiile

stabilite de anchetă și ar fi necesitat în caz de supraviețuire un număr de

90-100 zile de îngrijiri medicale, timp în care se include și recuperarea

funcțională.

Comisia Superioară pentru avizare și

control din cadrul L.E.M.L. Iași a avizat concluziile raportului de necropsie

și a precizat că între moartea prin insuficiență respiratorie și traumatismul

suferit, există legătură cauzală, întrucât embolia grasă are punct de plecare

de la fractura de col, iar embolia cu cheag de sânge a fost favorizată atât de

imobilizarea la pat, cât și de traumatizarea membrelor inferioare.

Față de concluziile actelor

medico-legale aflate la dosar, s-a reținut că este dovedită existența

raportului de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul letal

survenit, chiar dacă victima nu ar fi beneficiat de un tratament sau,

tratamentul medical aplicat în timpul internării nu ar fi fost adecvat,

deoarece, dacă inculpatul nu ar fi săvârșit fapta, decesul nu s-ar fi produs.

Apelul declarat de inculpat care a

criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod

greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de lovire sau vătămări cauzatoare

de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în condițiile în care nu sunt

întrunite elementele acestei infracțiuni, a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 398 din 30 octombrie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea

de Apel Iași.

Nemulțumit și de această hotărâre,

inculpatul a atacat-o cu recurs, criticând-o ca nelegală deoarece:

- instanța de apel a omis să se

pronunțe asupra cererii, efectuarea unei expertize medico-legale la Institutul

Național de Medicină Legală Mina Minovici, esențială pentru el, pentru a

influența soluția procesului, care să stabilească cauzele decesului victimei

S.I., caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.;

- ambele instanțe în motivarea

hotărârilor, au reținut împrejurări de fapt printr-o denaturare a probelor,

temeiul casării fiind eroarea de fapt prevăzută de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen.;

- s-a aplicat o pedeapsă greșit

individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., motiv de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.;

- instanțele puteau și trebuiau să

dispună potrivit art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării

pedepsei, fapta fiind săvârșită la 26 iulie 1999 anterior modificării alin. (3)

al art. 81 C. pen., prin O.U.G. nr. 207/2000.

Din ansamblul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei se constată că instanțele au reținut o situație de

fapt corectă și pe baza acesteia vinovăția inculpatului.

Inculpatul audiat în cursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești a recunoscut că a aplicat

victimei două lovituri cu mâna peste față, iar după cea de a doua lovitură,

aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe spate cu înclinare spre stânga.

Martora P.C., a perceput în mod

nemijlocit momentul lovirii victimei de către inculpat, precum și momentul

căderii acesteia.

Același moment al căderii victimei a

fost observat și de martorul Z.M. care a declarat că a auzit-o pe victimă

acuzând dureri după impactul cu solul.

Raportul de autopsie a cadavrului

nr. 608/ C din 8 octombrie 1999 avizat de comisia de avizare a actelor

medico-legale de la Laboratorul Exterior de Medicină Legală Iași la 30

noiembrie 1999 a concluzionat că moartea numitului S.I. s-a datorat unor cauze

patologice, explicate prin infarctul miocardic în fază acută, cu tulburări de

ritm consecutive și traumatice explicate prin fractura cavității cotiloide

stângi cu protruzia capului femural. S-a mai precizat că fractura de bazin s-a

putut produce prin lovire urmată de cădere în condițiile stabilite de anchetă.

Prin avizarea raportului s-a arătat

că pentru embolia pulmonară pledează terenul varicos și fractura de col cu

deplasare care pot fi surse de plecare a embolului; instalarea bruscă a unei

insuficiențe respiratorii, examenul mioroscopic confirmând embolia.

S-a precizat că între moartea prin

insuficiența respiratorie și traumatismul suferit există legătură cauzală.

La cererea inculpatului dosarul a

fost trimis la Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul Institutului

Național Mina Minovici București. Comisia întrunită în ședința din 11

septembrie 2003 a aprobat Raportul de autopsie, care a stabilit cauzele

decesului victimei S.I.

Printr-o amplă motivare, instanța de

apel a arătat că vinovăția sub forma preterintenției a fost corect reținută de

prima instanță.

Așa fiind, se constată că nu sunt

incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 18 C.

proc. pen.

Recursul urmează a fi admis și

hotărârile casate pentru motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Prima instanță a reținut în favoarea

inculpatului toate împrejurările care constituie circumstanțe atenuante

judiciare, potrivit art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

În raport de condițiile în care a

fost săvârșită infracțiunea și producerea rezultatului mai grav, decesul

victimei având în vedere dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., Curtea apreciază

că scopul pedepsei poate fi atins și inculpatul prevenit de a săvârși noi

infracțiuni și prin reducerea acesteia înspre minimul de un an închisoare,

pedeapsă care să fie executată prin privare de libertate.

Urmează ca recursul să fie admis și

conform art. 385

15

pct. 2 lit. d), hotărârile să fie casate iar

pedeapsa de 3 ani închisoare să fie redusă la un an și 8 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 398 din 30 octombrie 2003 a

Curții de Apel Iași.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 201 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Iași numai cu privire la

individualizarea pedepsei.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C. pen., de la 3 ani

închisoare la un an și opt luni închisoare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2004.