ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 856/2004

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.91 din 13 mai 2003 a Tribunalului Teleorman s-a dispus în

baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 alin. (1) lit. e) raportat la

art. 44 C. pen. achitarea inculpatului M.P. cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. cu care a fost

trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 601/P/2002 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Teleorman.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Pe

fondul consumului de alcool, victima M.F. manifesta un comportament deosebit de

violent față de membrii familiei sale cu care locuia împreună și în repetate

rânduri i-a amenințat cu moartea și agresații, fiind internat de mai multe ori

în perioada 1996 – 2002 în spitale de psihiatrie cu diagnosticul „schizofrenie.

Etilism cronic”.

La data

de 27 octombrie 2002 victima a mers la un barul  din localitatea de domiciliu,

revenind apoi acasă solicitându-i tatălui său M.P. suma de 400.000 lei pentru

a-și achita datoriile. Fiind refuzat, victima s-a înarmat cu un topor,

aruncându-l în direcția corpului inculpatului fără a-l lovi, plecând apoi la o

înmormântare unde a consumat băuturi alcoolice în continuare.

Revenind

la locuință victima a cerut părinților săi să-i dea pensia lor.

Referitor

la părinții săi se reține faptul că tatăl suferă de afecțiuni oftalmologice

fiind nevăzător, iar mama sa handicapată locomotor.

În  urma

refuzului  părinților,  victima i-a agresat, lovindu-i cu pumnii. În

continuare i-a pus un cuțit în spate tatălui său afirmând „vă omor pe toți, pe

cel mic îl arunc în fântână, iar pe voi vă tai cu cuțitul”.

Inculpatul,

profitând de faptul că fiul său se afla sub influența băuturilor alcoolice, a

luat un ham pentru animale, imobilizându-i mâinile împrejurare  în  care  victima

s-a dezechilibrat, căzând pe o alee de beton. Întrucât victima încerca să se

elibereze, inculpatul s-a apropiat, încercând să strângă frînghia, situație în

care a fost mușcat de deget.

Imobilizată

fiind, victima încerca să se dezlege continuând să profereze grave injurii și

amenințări la adresa inculpatului și a celorlalți membrii ai familiei. În

aceste împrejurări inculpatul, convins că exista posibilitatea  ca  victima  să

se  dezlege  și  să  reia  atacul, cu  mai  multă agresivitate, i-a aplicat

mai  multe  lovituri  cu un arac  și a  intrat  în  casă. După aproximativ o

oră victima a decedat.

Împotriva

sentinței procurorul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, cu motivarea că în condițiile concrete în care a acționat,

inculpatul nu s-a aflat în legitimă apărare, solicitându-se condamnarea

acestuia pentru infracțiunea de omor calificat.

Prin

decizia penală nr. 615 din 16 octombrie 2003 Curtea de Apel București, secția a

II–a penală  a respins, ca nefondat apelul declarat, hotărâre recurată în

termen legal de procuror, cu reiterarea motivelor invocate în apel.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

art. 44 C. pen., pentru existența legitimei apărări, este necesar ca inculpatul

să se afle în fața unui atac material direct, imediat și injust îndreptat

împotriva sa, a altuia s-au împotriva unui interes public, și care să pună în

pericol grav persoana sa sau drepturile celui atacat.

Așa cum

s-a reținut de instanțe, victima, înarmată inițial cu un topor iar ulterior cu un

cuțit, a amenințat pe inculpat, acesta ripostând prin lovirea cu un băț,  după

ce, în prealabil profitând de starea de ebrietate a acestuia, l-a imobilizat

legându-l cu un ham, gravitatea pericolului în care a fost pusă persoana sa

prin declanșarea acelui atac fiind evidentă având în vedere și stările

confictuale anterioare.

Fiind

nevăzător și percepând că inculpatul se comportă, în continuare, deosebit de

agresiv și simțindu-se în grav  pericol în cazul că victima va reuși să se

dezlege, pentru a se apăra, inculpatul  a lovit-o.

Ținând

seama  de infirmitatea  și de vârsta sa înaintată, precum și  de persistența

victimei de a-l agresa, se constată că apărarea inculpatului, în felul în care

a procedat, este legitimă, incidența  prevederilor art. 44 C. pen. fiind corect

reținută în cauză.

În

consecință, recursul declarat de procuror urmează a fi respins.

Onorariul

apărătorului din oficiu al inculpatului urmează a fi plătit din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva deciziei penale nr. 615 din 16 octombrie 2003 a Curții de

Apel București, secția a II–a penală, privind pe inculpatul M.P.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 februarie  2004.