ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 856/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.91 din 13 mai 2003 a Tribunalului Teleorman s-a dispus în baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 alin. (1) lit. e) raportat la art. 44 C. pen. achitarea inculpatului M.P. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. cu care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 601/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Pe fondul consumului de alcool, victima M.F. manifesta un comportament deosebit de violent față de membrii familiei sale cu care locuia împreună și în repetate rânduri i-a amenințat cu moartea și agresații, fiind internat de mai multe ori în perioada 1996 – 2002 în spitale de psihiatrie cu diagnosticul „schizofrenie.

Etilism cronic”. La data de 27 octombrie 2002 victima a mers la un barul din localitatea de domiciliu, revenind apoi acasă solicitându-i tatălui său M.P. suma de 400.000 lei pentru a-și achita datoriile. Fiind refuzat, victima s-a înarmat cu un topor, aruncându-l în direcția corpului inculpatului fără a-l lovi, plecând apoi la o înmormântare unde a consumat băuturi alcoolice în continuare. Revenind la locuință victima a cerut părinților săi să-i dea pensia lor. Referitor la părinții săi se reține faptul că tatăl suferă de afecțiuni oftalmologice fiind nevăzător, iar mama sa handicapată locomotor. În urma refuzului părinților, victima i-a agresat, lovindu-i cu pumnii. În continuare i-a pus un cuțit în spate tatălui său afirmând „vă omor pe toți, pe cel mic îl arunc în fântână, iar pe voi vă tai cu cuțitul”.

Inculpatul, profitând de faptul că fiul său se afla sub influența băuturilor alcoolice, a luat un ham pentru animale, imobilizându-i mâinile împrejurare în care victima s-a dezechilibrat, căzând pe o alee de beton. Întrucât victima încerca să se elibereze, inculpatul s-a apropiat, încercând să strângă frînghia, situație în care a fost mușcat de deget. Imobilizată fiind, victima încerca să se dezlege continuând să profereze grave injurii și amenințări la adresa inculpatului și a celorlalți membrii ai familiei. În aceste împrejurări inculpatul, convins că exista posibilitatea ca victima să se dezlege și să reia atacul, cu mai multă agresivitate, i-a aplicat mai multe lovituri cu un arac și a intrat în casă.

După aproximativ o oră victima a decedat. Împotriva sentinței procurorul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în condițiile concrete în care a acționat, inculpatul nu s-a aflat în legitimă apărare, solicitându-se condamnarea acestuia pentru infracțiunea de omor calificat. Prin decizia penală nr. 615 din 16 octombrie 2003 Curtea de Apel București, secția a II–a penală a respins, ca nefondat apelul declarat, hotărâre recurată în termen legal de procuror, cu reiterarea motivelor invocate în apel. Recursul este nefondat. Potrivit art. 44 C. pen., pentru existența legitimei apărări, este necesar ca inculpatul să se afle în fața unui atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia s-au împotriva unui interes public, și care să pună în pericol grav persoana sa sau drepturile celui atacat.

Așa cum s-a reținut de instanțe, victima, înarmată inițial cu un topor iar ulterior cu un cuțit, a amenințat pe inculpat, acesta ripostând prin lovirea cu un băț, după ce, în prealabil profitând de starea de ebrietate a acestuia, l-a imobilizat legându-l cu un ham, gravitatea pericolului în care a fost pusă persoana sa prin declanșarea acelui atac fiind evidentă având în vedere și stările confictuale anterioare. Fiind nevăzător și percepând că inculpatul se comportă, în continuare, deosebit de agresiv și simțindu-se în grav pericol în cazul că victima va reuși să se dezlege, pentru a se apăra, inculpatul a lovit-o. Ținând seama de infirmitatea și de vârsta sa înaintată, precum și de persistența victimei de a-l agresa, se constată că apărarea inculpatului, în felul în care a procedat, este legitimă, incidența prevederilor art. 44 C. pen.

fiind corect reținută în cauză. În consecință, recursul declarat de procuror urmează a fi respins. Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului urmează a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 615 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II–a penală, privind pe inculpatul M.P. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 februarie 2004.