ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1013/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 157 din 19 august 2003, Tribunalul Teleorman l-a condamnat pe inculpatul G.S.I. la detențiune pe viață și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) și b) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că în noaptea de 5 spre 6 februarie 2003, în condițiile unor relații de dușmănie și în scop de răzbunare a suferințelor ce i-au fost cauzate în ultimii ani de comportamentul agresiv al unchiului său C.A.

și al verilor săi C.C.C. și C.L.V., inculpatul i-a ucis pe aceștia, în locuința lor din comuna Blejești, jud. Teleorman, prin aplicarea a numeroase lovituri cu baioneta în zone vitale ale corpului. Prin decizia penală nr. 596 din 8 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, inculpatul G.S.I. a declarat recurs, solicitând schimbarea pedepsei aplicate, din detențiune pe viață în închisoare pe durata maximă prevăzută de Codul penal, prin luarea în considerare a circumstanțelor sale personale și a împrejurărilor faptei. Recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că între mama inculpatului, C.M. și fratele acesteia, C.A., unchiul inculpatului, existau de mai mulți ani relații de dușmănie, generate de litigiul dintre ei pentru moștenirea lăsată de tatăl lor, și că atât inculpatul, cât și mama sa erau adeseori amenințați și insultați de C.A. și de fiii acestuia, C.C.C., în vârstă de 17 ani, și C.L.V., în vârstă de 15 ani. În aceste împrejurări, în seara zilei de 5 februarie 2003, inculpatul G.S.I., aflat sub influența consumului de alcool, s-a hotărât să-i ucidă pe unchiul și pe verii săi. Ca urmare, s-a înarmat cu o baionetă militară pe care o ținea în locuința sa, s-a deplasat la casa celor mai sus menționați și i-a ucis, mai întâi pe C.L.V., în patul în care acesta dormea, apoi pe C.A.

și după aceea pe C.C.C. Din rapoartele medico-legale întocmite de Serviciul Medico-Legal Teleorman rezultă că moartea victimelor a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unor numeroase plăgi înjunghiate, penetrante în abdomen și în torace cu lezarea organelor vitale. Fapta inculpatului, prin ferocitatea cu care a fost comisă, prin caracterul ei premeditat ca și prin urmările constând în suprimarea a trei vieți omenești este deosebit de gravă, iar pedeapsa aplicată de instanța de judecată pentru această faptă corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Ținând seama de pericolul social deosebit de ridicat al faptei și de periculozitatea ieșită din comun a făptuitorului, Înalta Curte constată că toate împrejurările la care se referă inculpatul în susținerea recursului, absența antecedentelor penale, vârsta sa, comportamentul foarte bun dinainte de comiterea faptei, starea de tensiune în care trăia datorită conflictelor cu victimele, nu justifică admiterea cererii sale de schimbare a pedepsei din detențiune pe viață în închisoare pe durata maximă prevăzută de Codul penal. În consecință, recursul inculpatului va fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S.I. împotriva deciziei penale nr. 596/ A din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 februarie 2003 la 20 februarie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2004.