ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1567/2005

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul Teleorman, prin

sentința penală nr. 299 din 30 noiembrie 2004, condamnă pe inculpatul G.M. la

11 ani de închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art.

74, art. 76 și art. 71 C. pen.

Instanța reține, în esență,

că, în ziua de 25 aprilie 2004, inculpatul, supărat că mama sa, I.G. (59 ani),

consumând băuturi alcoolice, a pălmuit-o, apoi a prins-o de păr și a izbit-o de

ușa garsonierei.

În urma leziunilor suferite,

în zona capului, victima a fost internată în spital, unde, cu toate îngrijirile

medicale acordate, a decedat, la 10 mai 2004.

Raportul medico-legal

conchide că moartea violentă a victimei, s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii, consecutive traumatismului cranio-cerebral, a dilacerării

cerebrale și toracice, cu fracturi costale, leziuni produse prin lovire activă

cu și de corpuri dure.

Inculpatul declară apel,

cerând schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de omor

calificat în aceea de loviri cauzatoare de moarte, deoarece el a vrut să aplice

o „corecție” victimei și nu să-i suprime viața.

Curtea de Apel București,

secția penală, prin decizia nr. 4/ A din 10 ianuarie 2005, respinge, ca

nefondat, apelul, menține pe inculpat în stare de arest, îi deduce detenția și

îl obligă la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța de apel motivează

că lovind, în mod repetat, victima, cu și de corpuri dure și cauzându-i

multiple și grave leziuni, descrise de raportul medico-legal, evident că, chiar

dacă nu a dorit moartea acesteia, inculpatul a acceptat producerea funestului

rezultat, încât fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor și nu cele ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.

Prin recursul de față,

inculpatul critică decizia, cerând reducerea pedepsei.

Critica nu este fondată.

Prima instanță reține corect

situația de fapt, pe care o califică corespunzător și dozează just pedeapsa

aplicată inculpatului.

Nu sunt temeiuri pentru

reducerea cuantumului acestei pedepse.

Fapta inculpatului este

gravă. El a lovit, în mod repetat, victima, cu și de corpuri dure, deși aceasta

din urmă se afla în imposibilitate de a se apăra, din cauza stării precare, a

sănătății, stare datorată vârstei și stării de ebrietate.

În favoarea inculpatului, au

fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.,

cu consecința reducerii pedepsei principale și nu s-ar justifica o nouă

reducere a acestei pedepse.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 4/ A din 10

ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 9 iunie 2004 la 4 martie 2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 martie 2005.