Decizia nr. 862/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 230/2002 a Tribunalului Cluj

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul B.C.V. împotriva deciziei penale nr.178/A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj. S-a prezentat condamnatul, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare îndeplinită. Apărătorul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Condamnatul cere întreruperea executării pedepsei. CURTEA Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.230 din 14 mai 2002 Tribunalul Cluj a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii de 5 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr.710/2000 a aceluiași tribunal, formulată de condamnatul B.C.V., ca nefondată.

Instanța a reținut că prin cererea formulată, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive medicale, invocând afecțiuni care îl pun în imposibilitate de a suporta regimul de detenție. Pentru a respinge cererea a fost avut în vedere Raportul de expertiză medico-legală al IML- Cluj Napoca, din ale cărui concluzii rezultă că B.C.V. prezintă diagnosticul „Steatoză hepatică. Bulbită cronică”, afecțiuni care pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor, neimpunându-se întreruperea executării pedepsei. Apelul declarat de condamnat a fost respins prin decizia penală nr.178 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj. Împotriva deciziei penale sus arătate a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea hotărârilor și întreruperea executării pedepsei.

Recursul este nefondat. Potrivit art.455 Cod procedură penală, raportat la art.453 lit.a Cod procedură penală, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă atunci când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În cauză însă, expertiza medico-legală, deși confirmă unele boli de care suferă condamnatul, concluzionează că aceste afecțiuni nu îl pun pe condamnat în imposibilitate de a executa pedeapsa, putând fi tratate în rețeaua sanitară a locului de deținere. Pentru cele ce preced și constatând că nici din examinarea din oficiu a hotărârilor nu a rezultat existența vreunui caz de casare, recursul condamnatului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.C.V. împotriva deciziei penale nr.178/A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj. Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003.