ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul B.C.V. împotriva deciziei

penale nr.178/A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj.

S-a

prezentat condamnatul, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare îndeplinită.

Apărătorul

solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Procurorul

a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Condamnatul

cere întreruperea executării pedepsei.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.230 din 14 mai 2002 Tribunalul Cluj a respins cererea de

întrerupere a executării pedepsei închisorii de 5 ani și 6 luni, aplicată prin

sentința penală nr.710/2000 a aceluiași tribunal, formulată de condamnatul B.C.V.,

ca nefondată.

Instanța a

reținut că prin cererea formulată, condamnatul a solicitat întreruperea

executării pedepsei pentru motive medicale, invocând afecțiuni care îl pun în

imposibilitate de a suporta regimul de detenție.

Pentru a

respinge cererea a fost avut în vedere Raportul de expertiză medico-legală al

IML- Cluj Napoca, din ale cărui concluzii rezultă că B.C.V. prezintă

diagnosticul „Steatoză hepatică. Bulbită cronică”, afecțiuni care pot fi

tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor,

neimpunându-se întreruperea executării pedepsei.

Apelul

declarat de condamnat a fost respins prin decizia penală nr.178 din 25 iunie

2002 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva

deciziei penale sus arătate a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea

hotărârilor și întreruperea executării pedepsei.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

art.455 Cod procedură penală, raportat la art.453 lit.a Cod procedură penală,

întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă atunci când se constată pe

baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl

pune în imposibilitate de a executa  pedeapsa.

În cauză

însă, expertiza medico-legală, deși confirmă unele boli de care suferă

condamnatul, concluzionează că aceste afecțiuni nu îl pun pe condamnat în

imposibilitate de a executa pedeapsa, putând fi tratate în rețeaua sanitară a

locului de deținere.

Pentru

cele ce preced și constatând că nici din examinarea din oficiu a hotărârilor nu

a rezultat existența vreunui caz de casare, recursul condamnatului  urmează să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat  de condamnatul B.C.V.

împotriva deciziei penale nr.178/A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Obligă condamnatul

la plata

sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi  19 februarie

2003.