Aytemür împotriva Turciei și încă o cerere

Publicat la 15 decembrie 2025 SECȚIUNE DE CONCLUZIUNE Cereri nr. 47822/21 și 47846/21 Ayșe Merva AYTEMÜR împotriva Türkiye și Nazan DÜNDAR împotriva Türkiye depuse la 17 septembrie 2021 și, respectiv, 17 septembrie 2021 comunicat la 25 noiembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la amenzi administrative de 392 lira turcă (TRY) (aproximativ 44 euro (EUR) la momentul material), impuse fiecărui reclamant la 11 septembrie 2020 pentru participarea acestora la declarații de presă neautorizate deținute în afara zonelor oficial desemnate în acest scop, în conformitate cu art. 32 din Legea privind erorile (Legea nr. 5326). Curtea competentă a judecătorilor a respins obiecțiile reclamanților față de aceste amenzi din cauza faptului că au făcut declarațiile de presă, în ciuda avertizării că astfel de acțiuni impun o autorizare prealabilă.

Prin urmare, Curtea Constituțională a examinat plângerile reclamanților în temeiul dreptului la libertatea de adunare și a declarat inadmisibil ca fiind vădit nefondat, susținând că nu au justificat afirmațiile lor. În baza articolelor 10 și 11 din Convenție, reclamanții se plâng că amenzile administrative impuse lor au constituit o încălcare a dreptului lor la libertatea de adunare. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plâng de asemenea de o presupusă lipsă de raționare în hotărârile Curților Magistrate.

Având în vedere jurisprudența Curții, a existat o ingerință în dreptul reclamanților la libertatea de asamblare, în sensul art. 11 § 1 din Convenție, din cauza amenzilor administrative pe care le le-a impus (a se vedea Yılmaz Yıldız și alții c. Turcia , nr. 4524/06, §§ 33-34, 14 octombrie 2014)? Dacă a fost așa, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în ceea ce privește art. 11 § 2? Având în vedere circumstanțele fiecărui caz, instanța națională a efectuat în hotărârile lor o examinare suficientă și un echilibrare adecvată a intereselor în joc, având în vedere criteriile stabilite de Curte în cazurile privind libertatea de asamblare (a se vedea Yılmaz Yıldız și alții , citate mai sus §§ 42-47; Akarsubașı v. Turcia , nr. 70396/11, § 43-46, 21 iulie 2015 , și Dinçer v. Turcia , nr. 17843/11, §§ 38-42, 16 ianuarie 2018)? Apendice Lista cazurilor: Nr. cerere nr. Denumire de caz Lodged on Solicitant Anye of Residence Local of Residence Nationality Reprezentat de 47822/21 Aytemür v. Türkiye 17/09/2021 Ayșe Merva AYTEMÜR 1983 Ankara turcă Abdulcelil AKIN 47846/21 Dündar v. Türkiye 17/09/2021 Nazan DÜNDAR 1977 Mersin turc Abdulcelil AKIN

Published on 15 December 2025

SECOND SECTION

Applications nos. 47822/21 and 47846/21 Ayșe Merva AYTEMÜR against Türkiye and Nazan DÜNDAR against Türkiye lodged on 17 September 2021 and 17 September 2021 respectively communicated on 25 November 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern administrative fines of 392 Turkish liras (TRY) (approximately 44 euros (EUR) at the material time), imposed on each applicant on 11 September 2020 for their participation in unauthorised press statements held outside the areas officially designated for such purposes, pursuant to section 32 of the Misdemeanours Act (Law No. 5326). The relevant Magistrates’ Courts dismissed the applicants’ objections to these fines on the grounds that they had made the press statements despite being warned that such actions required prior authorisation. Subsequently, the Constitutional Court examined the applicants’ complaints under the right to freedom of assembly and declared them inadmissible as being manifestly ill-founded, holding that they had not substantiated their claims.

Relying on Articles 10 and 11 of the Convention, the applicants complain that the administrative fines imposed on them constituted a breach of their right to freedom of assembly. Invoking Article 6 § 1 of the Convention, the applicants also complained of an alleged lack of reasoning in the decisions of the Magistrates’ Courts.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. In the light of the Court’s case law, has there been an interference with the applicants’ right to freedom of assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention, on account of the administrative fines imposed upon them (see Yılmaz Yıldız and Others v. Turkey , no. 4524/06, §§ 33-34, 14 October 2014)? 2. If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 11 § 2? 3. Having regard to the circumstances of each case, did the national courts carry out in their decisions a sufficient examination and a proper balancing of the interests at stake in the light of the criteria set out by the Court in cases concerning freedom of assembly (see Yılmaz Yıldız and Others , cited above, §§ 42-47; Akarsubașı v. Turkey , no. 70396/11, §§ 43-46, 21 July 2015, and Dinçer v. Turkey , no. 17843/11, §§ 38-42, 16 January 2018)? APPENDIX List of cases: No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 47822/21 Aytemür v. Türkiye 17/09/2021 Ayșe Merva AYTEMÜR 1983 Ankara Turkish Abdulcelil AKIN 2. 47846/21 Dündar v. Türkiye 17/09/2021 Nazan DÜNDAR 1977 Mersin Turkish Abdulcelil AKIN