ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 453/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 octombrie 2001, reclamantul L.S. a chemat în judecată pe pârâții L.N. și SC L. SRL Oradea, pentru a se constata că, în baza declarației din 18 mai 2001, pârâtul L.N. s-a obligat ca, în cazul în care nu restituie timp de 6 luni, consecutiv, ratele împrumutului de 132.000 mărci germane, să-i cedeze părțile sociale deținute la SC L. SRL Oradea. Totodată, a arătat că L.N. nu a respectat clauzele convenției și a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, de cesionare a părților sociale, în cuantum de 80.14% la SC L. SRL Oradea. Prin sentința civilă nr. 1019 din 1 noiembrie 2001, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamantul L.S., a constatat că, în baza declarației cu dată certă din 18 mai 2001, L.N.

s-a obligat să cedeze reclamantului părțile sociale în contul împrumutului nerestituit, cu precizarea că hotărârea judecătorească ține loc de act autentic de cesionare a părților sociale deținute de pârât la SC L. SRL Oradea. Totodată, pârâtul L.N. a fost obligat la plata sumei de 303.000 lei cheltuieli de judecată. Hotărârea instanței de fond a rămas irevocabilă în baza deciziei nr. 312 din 23 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-au respins – ca nefondate – recursurile pârâților L.N. și SC L. SRL Oradea. Pentru a pronunța aceste hotărâri, ambele instanțe au reținut că L.N.

nu și-a îndeplinit obligația de restituire a ratelor de împrumut, asumată prin declarația din 18 mai 2002, situație în care reclamantul poate pretinde executarea obligației prevăzute în clauza de la punctul 6 din declarație, respectiv, promisiunea de cesiune a părților sociale pe care debitorul promitent trebuie să o respecte, conform prevederilor art. 969 și 1073 C. civ.

Procurorul General a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, criticându-le pentru următoarele motive de vădită netemeinicie și încălcare esențială a legii: - instanțele au pronunțat hotărâri nelegale deoarece, o cesiune ca aceea în litigiu poate afecta caracterul personal al societății, fiind făcută cu încălcarea prevederilor art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990; - hotărârile celor două instanțe nu au ținut seama de împrejurarea că, în lipsa hotărârii A.G.A., reclamantul nu poate pretinde executarea obligației și nici instanța nu se poate suplini voinței adunării generale; - conform actului constitutiv al SC L. SRL Oradea s-a prevăzut o procedură specială cu privire la transmiterea părților sociale către persoane străine de societate, o soluție contrară fiind nelegală, atât potrivit legii societăților comerciale, cât și prevederilor statutare ale societății; - hotărârile instanțelor sunt netemeinice deoarece acestea nu au manifestat rol activ, conform art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., neadmițându-se nici un fel de probe necesare stabilirii corecte a stării de fapt. Recursul în anulare declarat de procurorul general este fondat. Din actele dosarului rezultă că, în baza declarației cu dată certă din 18 mai 2001, încheiată la un cabinet individual de avocatură, pârâtul L.N. a recunoscut existența unei datorii către L.S., în cuantum de 132.000 mărci germane, și s-a obligat ca, în ipoteza în care nu-i va restitui împrumutul o perioadă de 6 luni consecutiv, să-i cedeze părțile sociale deținute la SC L. SRL Oradea, în proporție de 80,16%. Întrucât pârâtul L.N. nu și-a îndeplinit obligația de a-i restitui ratele lunare pe o perioadă de 6 luni, reclamantul L.S. s-a adresat instanței pentru a constata obligația asumată de pârâtul L.N.

și pentru ca aceasta să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de cesionare a părților sociale în favoarea reclamantului. Prima critică a procurorului general se referă la faptul că instanțele n-au ținut seama de prevederile art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată, potrivit căreia, transmiterea părților sociale către persoane din afara societății, este permisă doar dacă a fost aprobată de asociați, reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social. Într-adevăr, cesiunea părților sociale către un terț înseamnă un nou asociat, care ar putea afecta caracterul personal al societății cu răspundere limitată, iar legiuitorul a ținut să prevadă că, într-o asemenea situație, este necesar acordul asociaților reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.

Prin motivele recursului în anulare, procurorul general a dezvoltat această critică, arătând că acordul asociaților trebuie să fie exprimat în cadrul strict determinat prin lege, respectiv, în Adunarea Generală a Asociaților, convocată cu îndeplinirea tuturor condițiilor imperative stabilite prin Legea nr. 31/1990, iar asociatul care intenționează să cedeze părțile sale sociale trebuie să se abțină de la deliberări. Din acest punct de vedere, critica procurorului general, potrivit căreia obligația asumată de pârâtul L.N. este afectată de condiția aprobării cesiunii de către A.G.A., este întemeiată, iar instanțele au pronunțat hotărâri nelegale atunci când au nesocotit condițiile restrictive, impuse de art. 197 alin. (2) din Legea societăților comerciale.

De asemenea, recursul în anulare se găsește întemeiat și sub aspectul lipsei de rol activ manifestat de instanțe, exercitarea acestui rol activ și administrarea probelor, chiar din oficiu, reprezentând garanția îndeplinirii corecte a actului jurisdicțional. Pentru aceste considerente, recursul în anulare va fi admis, vor fi casate ambele hotărâri judecătorești pronunțate, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, Tribunalului Bihor, conform art. 320 pct. 2 C. proc. civ. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va examina acțiunea reclamantului sub aspectul obligațiilor asumate de pârâtul L.N., cât și în raport cu prevederile legii contractelor economice și ale actului constitutiv al pârâtei SC L. SRL Oradea, urmărind și în ce măsură a fost respectată procedura aprobării transmiterii părților sociale către persoane din afara acestei societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General. Casează decizia nr. 312/ C din 23 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, precum și sentința nr. 1019 din 1 noiembrie 2001 a Tribunalului Bihor – Oradea și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.