ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 453/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1 octombrie 2001,

reclamantul L.S. a chemat în judecată pe pârâții L.N. și SC L. SRL Oradea,

pentru a se constata că, în baza declarației din 18 mai 2001, pârâtul L.N. s-a

obligat ca, în cazul în care nu restituie timp de 6 luni, consecutiv, ratele împrumutului

de 132.000 mărci germane, să-i cedeze părțile sociale deținute la SC L. SRL

Oradea.

Totodată, a arătat că L.N. nu a respectat clauzele

convenției și a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de

act autentic, de cesionare a părților sociale, în cuantum de 80.14% la SC L.

SRL Oradea.

Prin sentința civilă nr. 1019 din 1 noiembrie 2001,

Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamantul L.S., a constatat

că, în baza declarației cu dată certă din 18 mai 2001, L.N. s-a obligat să

cedeze reclamantului părțile sociale în contul împrumutului nerestituit, cu

precizarea că hotărârea judecătorească ține loc de act autentic de cesionare a

părților sociale deținute de pârât la SC L. SRL Oradea.

Totodată, pârâtul L.N. a fost obligat la plata sumei

de 303.000 lei cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond a rămas irevocabilă în

baza deciziei nr. 312 din 23 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin care s-au respins – ca nefondate

– recursurile pârâților L.N. și SC L. SRL Oradea.

Pentru a pronunța aceste hotărâri, ambele instanțe au

reținut că L.N. nu și-a îndeplinit obligația de restituire a ratelor de

împrumut, asumată prin declarația din 18 mai 2002, situație în care reclamantul

poate pretinde executarea obligației prevăzute în clauza de la punctul 6 din

declarație, respectiv, promisiunea de cesiune a părților sociale pe care

debitorul promitent trebuie să o respecte, conform prevederilor art. 969 și

1073 C. civ.

Procurorul General a declarat recurs în anulare

împotriva celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, criticându-le

pentru următoarele motive de vădită netemeinicie și încălcare esențială a

legii:

- instanțele au pronunțat hotărâri nelegale deoarece,

o cesiune ca aceea în litigiu poate afecta caracterul personal al societății,

fiind făcută cu încălcarea prevederilor art. 197 alin. (2) din Legea nr.

31/1990;

- hotărârile celor două instanțe nu au ținut seama de

împrejurarea că, în lipsa hotărârii A.G.A., reclamantul nu poate pretinde

executarea obligației și nici instanța nu se poate suplini voinței adunării

generale;

- conform actului constitutiv al SC L. SRL Oradea s-a

prevăzut o procedură specială cu privire la transmiterea părților sociale către

persoane străine de societate, o soluție contrară fiind nelegală, atât potrivit

legii societăților comerciale, cât și prevederilor statutare ale societății;

- hotărârile instanțelor sunt netemeinice deoarece

acestea nu au manifestat rol activ, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

neadmițându-se nici un fel de probe necesare stabilirii corecte a stării de

fapt.

Recursul în anulare declarat de procurorul general

este fondat.

Din actele dosarului rezultă că, în baza declarației

cu dată certă din 18 mai 2001, încheiată la un cabinet individual de avocatură,

pârâtul L.N. a recunoscut existența unei datorii către L.S., în cuantum de

132.000 mărci germane, și s-a obligat ca, în ipoteza în care nu-i va restitui

împrumutul o perioadă de 6 luni consecutiv, să-i cedeze părțile sociale

deținute la SC L. SRL Oradea, în proporție de 80,16%.

Întrucât pârâtul L.N. nu și-a îndeplinit obligația de

a-i restitui ratele lunare pe o perioadă de 6 luni, reclamantul L.S. s-a

adresat instanței pentru a constata obligația asumată de pârâtul L.N. și pentru

ca aceasta să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de cesionare

a părților sociale în favoarea reclamantului.

Prima critică a procurorului general se referă la

faptul că instanțele n-au ținut seama de prevederile art. 197 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată, potrivit căreia, transmiterea

părților sociale către persoane din afara societății, este permisă doar dacă a

fost aprobată de asociați, reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul

social.

Într-adevăr, cesiunea părților sociale către un terț

înseamnă un nou asociat, care ar putea afecta caracterul personal al societății

cu răspundere limitată, iar legiuitorul a ținut să prevadă că, într-o asemenea

situație, este necesar acordul asociaților reprezentând cel puțin trei pătrimi

din capitalul social.

Prin motivele recursului în anulare, procurorul

general a dezvoltat această critică, arătând că acordul asociaților trebuie să

fie exprimat în cadrul strict determinat prin lege, respectiv, în Adunarea

Generală a Asociaților, convocată cu îndeplinirea tuturor condițiilor

imperative stabilite prin Legea nr. 31/1990, iar asociatul care intenționează

să cedeze părțile sale sociale trebuie să se abțină de la deliberări.

Din acest punct de vedere, critica procurorului

general, potrivit căreia obligația asumată de pârâtul L.N. este afectată de

condiția aprobării cesiunii de către A.G.A., este întemeiată, iar instanțele au

pronunțat hotărâri nelegale atunci când au nesocotit condițiile restrictive,

impuse de art. 197 alin. (2) din Legea societăților comerciale.

De asemenea, recursul în anulare se găsește întemeiat

și sub aspectul lipsei de rol activ manifestat de instanțe, exercitarea acestui

rol activ și administrarea probelor, chiar din oficiu, reprezentând garanția

îndeplinirii corecte a actului jurisdicțional.

Pentru aceste considerente, recursul în anulare va fi

admis, vor fi casate ambele hotărâri judecătorești pronunțate, iar cauza va fi

trimisă, spre rejudecare, Tribunalului Bihor, conform art. 320 pct. 2 C. proc.

civ.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va examina

acțiunea reclamantului sub aspectul obligațiilor asumate de pârâtul L.N., cât

și în raport cu prevederile legii contractelor economice și ale actului

constitutiv al pârâtei SC L. SRL Oradea, urmărind și în ce măsură a fost

respectată procedura aprobării transmiterii părților sociale către persoane din

afara acestei societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General.

Casează decizia nr. 312/ C din 23 aprilie 2002 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, precum

și sentința nr. 1019 din 1 noiembrie 2001 a Tribunalului Bihor – Oradea și

trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2003.