ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3578/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3578/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
D.V., în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Mureș, a solicitat anularea hotărârii nr. 1811 din 19
decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi
hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 din
Legea nr. 309/2002, pentru perioada 25 iulie 1955 – 17 august 1957, cu începere
de la 1 septembrie 2002.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 304 din 15
septembrie 2003, a admis acțiunea.
Considerând hotărârea nelegală,
pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în
fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu a prestat munca în cadrul
unităților militare aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 309/2002, s-au
recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul
militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 –
1961.
Conform art. 1 și 6 din Legea nr.
309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român,
care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor
urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București,
la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele
eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Livretul militar dovedește că în
perioada 25 iulie 1955 – 17 august 1957, reclamantul a efectuat stagiul
militar, fiind „soldat neinstruit”, „mână de lucru”.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu
poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât unitatea militară
nu figurează în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu poate fi
primită.
Lista unităților, detașamentelor de
muncă din structura Direcției Generale a Serviciului Muncii este stabilită pe
baza unor evidențe aflate în Arhivele Naționale.
Ea poate fi considerată orientativă,
neexistând nici un act normativ care să stabilească faptul că numai unitățile
menționate în listă pot atrage incidența Legii nr. 309/2002.
În condițiile în care reclamantul a
fost mână de lucru în cadrul unității militare, soldat neinstruit, se
încadrează în Legea nr. 309/2002 și trebuie să beneficieze de drepturile
acordate de acest act normativ.
Soluția instanței fiind temeinică și
legală, recursul se privește nefondat și urmează în baza art. 312 C. proc.
civ., a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 304 din 15 septembrie
2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 iunie 2004.