ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 16 iulie 2003, reclamantul G.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 3752 din

12 mai 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș și obligarea pârâtei să

emită altă hotărâre prin care să i se stabilească calitatea de beneficiar al

Legii nr. 309/2002.

În motivarea cererii, reclamantul

arată că perioada serviciului militar se încadrează în prevederile art. 1 al

Legii nr. 309/2002, făcând dovada acestei împrejurări, cu livretul militar.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 355 din 25

septembrie 2003, a admis contestația și a dispus anularea hotărârii nr. 3752

din 12 mai 2002, și obligarea Casei Județene de Pensii Mureș să emită o nouă

hotărâre prin care să se constate că în perioada 30 septembrie 1959 – 3

februarie 1961, petiționarul a fost în situația prevăzută de art. 1 al Legii

nr. 309/2002, fiind îndreptățit să primească drepturile specifice, începând cu

1 septembrie 2002.

Instanța a reținut că livretul militar

al reclamantului certifică executarea serviciului militar în funcția de

constructor, în perioada 30 septembrie 1959 – 3 februarie 1961, în U.M. 01291

Târgu Mureș.

Considerând hotărârea nelegală și

netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Târgu Mureș.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat în esență că reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate

militară, și nu la un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au

efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.

În speță, pentru a beneficia de

drepturile stabilite de această lege reparatorie, reclamantul a făcut dovada în

condițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, cu livretul militar, că

stagiul militar l-a efectuat în calitate de muncitor în construcții, în

perioada 30 septembrie 1959 – 30 februarie 1961.

Câtă vreme nu se contestă prestarea

muncii în timpul serviciului militar într-un detașament organizat în acest

scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul, de la recunoașterea

drepturilor sale.

Ca atare, potrivit mențiunilor

făcute în livretul militar seria IK nr. 072342, G.I. a efectuat stagiul militar

în detașamentele de muncă, în perioada 30 septembrie 1959 – 30 februarie 1961.

Așadar, motivele de casare fiind

nefondate, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 355 din 25 septembrie

2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2004.