ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2004

Asupra

recursului de față;

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta

Primăria Municipiului Mangalia, prin primar, a chemat în judecată pârâții

Guvernul României, Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Administrației

Publice și Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, pentru

ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea pct. 12 din

anexa la H.G. nr. 1106/2002, cu privire la Sanatoriul Balnear  Mangalia.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a  arătat că prin H.G. nr. 1106/2002 în mod

nelegal  Sanatoriul Balnear Mangalia a fost declarat  unitate sanitară de

interes public național aparținând domeniului public al statului, fiind în

administrarea Ministerului Sănătății și Familiei, deoarece printr-o hotărâre de

Guvern anterioară nr. 1025/2000, același Sanatoriu a fost  trecut din

proprietatea publică a statului în proprietatea publică a Municipiului

Mangalia.

Curtea

de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 17/2003, a respins acțiunea în

contradictoriu cu  Guvernul României, iar pentru ceilalți trei pârâți pentru

lipsa  calității procesuale pasive. Prin aceeași sentință a fost respinsă ca

nefondată excepția de necompetență materială.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că actul atacat

este emis de Guvernul României, motiv pentru care ceilalți pârâți nu au

calitate procesuală pasivă; că reclamanta nu are un drept legal de proprietate

prevăzut de lege vătămat prin H.G. nr. 1106/2002 care a fost emisă în

conformitate cu dispozițiile art. 107 din Constituția României, art. 3 din

Legea nr. 213/1998 și art. 14 din Legea nr. 146/1999 modificată și completată

prin O.G.  nr. 68/2001.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta Primăria

Municipiului Mangalia.

Motivându-și

recursul, recurenta-reclamantă a susținut că:

- în

mod greșit a fost admisă excepția  lipsei calității procesuale a celor trei

pârâți, deoarece aceste ministere au obligația de a pune în executare

hotărârile de guvern;

- la data

apariției H.G. nr. 1106/2002 Sanatoriul Balnear Mangalia  aparținea  domeniului

public al Municipiului Mangalia motiv pentru care nu putea fi declarat de

interes public național  decât printr-o lege;

- au

fost încălcate procedurile instituite prin Legea nr. 213/1998 cu privire la

dobândirea statutului de proprietate publică.

Analizând

recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile

art.304 – 304

1

C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru

următoarele considerente:

Prin

acțiunea formulată, recurenta reclamantă a solicitat anularea pct.12

„Sanatoriul Balnear Mangalia” din anexa la H.G. nr. 1106/2002.

Cu alte

cuvinte, recurenta a solicitat anularea în parte a  unei hotărâri de guvern.

Cum hotărârea contestată este emisă de Guvern, în mod corect instanța de fond a

apreciat că ceilalți trei pârâți nu au calitate procesuală pasivă în raport de

dispozițiile art.1 din Legea nr.29/1990. Faptul că  cele trei ministere execută

hotărârea  contestată, nu înseamnă că ele au participat la  emiterea acesteia,

pentru a se  putea susține că au vătămat un drept recunoscut de lege al

recurentei.

În ceea

ce privește fondul cauzei, Curtea urmează a înlătura ca  neîntemeiate

susținerile recurentei, în  sensul celor ce se vor arăta:

Prin H.G.

nr. 1106 din 10 octombrie 2002,  pentru declararea unor unități sanitare de

interes public național,  imobilele compuse din construcții și terenuri

aferente în care își desfășoară activitatea aceste  unități, aparținând

domeniului public al statului și în  administrarea Ministerului Sănătății și

Familiei, a fost introdus  în categoria unităților sanitare de interes public

național și Sanatoriul Balnear Mangalia.

Legea

nr. 146/1999 astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 68/2001

prevede în mod expres în art. 14 alin. (4) ca „tipurile de spitale publice de

interes național se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului”.

H.G.

nr. 1106/2002 a fost adoptată așadar în executarea Legii nr. 146/1999, având în

vedere dispozițiile art. 107 pct. 1 și 2 din Constituția României, în raport de

care Guvernul  adoptă hotărâri și ordonanțe primele fiind emise pentru

organizarea executării legilor.

Prin

hotărârea de guvern contestată, emisă în condițiile legale mai sus invocate,

Sanatoriul Balnear Mangalia a fost declarat unitate sanitară de interes public

național motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia

prin aceeași hotărâre s-a dispus trecerea acestuia din domeniul public al

Primăriei Municipiului Mangalia, în domeniul public al statului.

Astfel,

potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 „domeniul public al statului

este alcătuit din  bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție,

din cele prevăzute la pct. 1 din anexă și din alte bunuri de uz sau interes

public declarate ca atare de lege”.

În

consecință, nu poate fi primită susținerea recurentei cu privire la faptul că

trecerea Sanatoriului din domeniul public al Municipiului Mangalia în domeniul

public al statului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv a

Legii nr.213/1998.

Așa

fiind, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Primăria Municipiului Mangalia împotriva sentinței civile

nr. 17/CA din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.