ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2004

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta Primăria Municipiului Mangalia, prin primar, a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Administrației Publice și Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea pct. 12 din anexa la H.G. nr. 1106/2002, cu privire la Sanatoriul Balnear Mangalia. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G.

nr. 1106/2002 în mod nelegal Sanatoriul Balnear Mangalia a fost declarat unitate sanitară de interes public național aparținând domeniului public al statului, fiind în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei, deoarece printr-o hotărâre de Guvern anterioară nr. 1025/2000, același Sanatoriu a fost trecut din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a Municipiului Mangalia. Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 17/2003, a respins acțiunea în contradictoriu cu Guvernul României, iar pentru ceilalți trei pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive. Prin aceeași sentință a fost respinsă ca nefondată excepția de necompetență materială. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că actul atacat este emis de Guvernul României, motiv pentru care ceilalți pârâți nu au calitate procesuală pasivă; că reclamanta nu are un drept legal de proprietate prevăzut de lege vătămat prin H.G.

nr. 1106/2002 care a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 107 din Constituția României, art. 3 din Legea nr. 213/1998 și art. 14 din Legea nr. 146/1999 modificată și completată prin O.G. nr. 68/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta Primăria Municipiului Mangalia. Motivându-și recursul, recurenta-reclamantă a susținut că: - în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a celor trei pârâți, deoarece aceste ministere au obligația de a pune în executare hotărârile de guvern; - la data apariției H.G. nr. 1106/2002 Sanatoriul Balnear Mangalia aparținea domeniului public al Municipiului Mangalia motiv pentru care nu putea fi declarat de interes public național decât printr-o lege; - au fost încălcate procedurile instituite prin Legea nr. 213/1998 cu privire la dobândirea statutului de proprietate publică.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art.304 – 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Prin acțiunea formulată, recurenta reclamantă a solicitat anularea pct.12 „Sanatoriul Balnear Mangalia” din anexa la H.G. nr. 1106/2002. Cu alte cuvinte, recurenta a solicitat anularea în parte a unei hotărâri de guvern. Cum hotărârea contestată este emisă de Guvern, în mod corect instanța de fond a apreciat că ceilalți trei pârâți nu au calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art.1 din Legea nr.29/1990. Faptul că cele trei ministere execută hotărârea contestată, nu înseamnă că ele au participat la emiterea acesteia, pentru a se putea susține că au vătămat un drept recunoscut de lege al recurentei.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea urmează a înlătura ca neîntemeiate susținerile recurentei, în sensul celor ce se vor arăta: Prin H.G. nr. 1106 din 10 octombrie 2002, pentru declararea unor unități sanitare de interes public național, imobilele compuse din construcții și terenuri aferente în care își desfășoară activitatea aceste unități, aparținând domeniului public al statului și în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei, a fost introdus în categoria unităților sanitare de interes public național și Sanatoriul Balnear Mangalia. Legea nr. 146/1999 astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 68/2001 prevede în mod expres în art. 14 alin. (4) ca „tipurile de spitale publice de interes național se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului”.

H.G. nr. 1106/2002 a fost adoptată așadar în executarea Legii nr. 146/1999, având în vedere dispozițiile art. 107 pct. 1 și 2 din Constituția României, în raport de care Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe primele fiind emise pentru organizarea executării legilor. Prin hotărârea de guvern contestată, emisă în condițiile legale mai sus invocate, Sanatoriul Balnear Mangalia a fost declarat unitate sanitară de interes public național motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prin aceeași hotărâre s-a dispus trecerea acestuia din domeniul public al Primăriei Municipiului Mangalia, în domeniul public al statului.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 „domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. 1 din anexă și din alte bunuri de uz sau interes public declarate ca atare de lege”. În consecință, nu poate fi primită susținerea recurentei cu privire la faptul că trecerea Sanatoriului din domeniul public al Municipiului Mangalia în domeniul public al statului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv a Legii nr.213/1998. Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Mangalia împotriva sentinței civile nr. 17/CA din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.