ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6821/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Investit cu rejudecarea cauzei după

casarea hotărârilor formulate în primul ciclu procesual de Curtea de Apel

Constanța, prin decizia nr. 811 din 23 iunie 1999, Tribunalul Constanța a

procedat la rejudecarea cauzei, prin suplimentarea probelor, între care și o

expertiză imobiliar-topografică asupra imobilului revendicat și în raport de

modificarea acțiunii asupra căreia cei chemați în judecată nu au avut

obiecțiuni.

Ca urmare, prin sentința civilă nr. 849

din 19 decembrie 2000 a Tribunalului Constanța a fost admisă acțiunea

reclamantei Casa de Asigurări a Avocaților din România și cererea de

intervenție formulată de Uniunea Avocaților din România, constatându-se

nulitatea actului de donație încheiat între Casa de Asigurări a Avocaților și

Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului Constanța autentificat sub

nr. 1817 din 1 iunie 1962, la Notariatul de Stat al Regiunii Dobrogea,

dispunându-se obligarea pârâților Sanatoriul Balnear Techirghiol, Consiliul

Local Techirghiol, Orașul Techirghiol prin Primar, Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și G.D.M., de a lăsa în deplină proprietate reclamantei

terenul în suprafață de 1602,80 mp, loturile 3 și 4 din parcela 1933,

identificat conform raportului de expertiză efectuat de ing. L.G.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că deși actul de donație întrunește toate condițiile

de formă, este lipsit de cauză, de intenția de a gratifica, ceea ce presupune

lipsa unui element esențial al actului juridic și ca urmare este sancționat cu

nulitatea absolută.

În condițiile în care statul nu

justifică un titlu legal pentru deținerea terenului în litigiu, s-a dispus și

admiterea acțiunii în revendicare față de toți pârâții.

Apelurile declarate de Consiliul

Local Techirghiol și Orașul Techirghiol prin Primar, Sanatoriul Balnear

Techirghiol și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Constanța, împotriva acestei sentințe au fost admise prin Decizia nr. 130 din 6

noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, prin care a fost

schimbată în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii în revendicare față

de Sanatoriul Balnear Techirghiol, Consiliul Local și Orașul Techirghiol prin

Primar.

Instanța de apel a avut în vedere în

esență că tribunalul a hotărât corect cu privire la primul capăt de cerere

constatând nulitatea actului de donație, care nu îndeplinește condițiile de

validitate, fiind lipsit de cauză, în sensul art. 948 C. civ. și art. 966 C.

civ., în concret lipsind intenția de a gratifica a donatorului.

A fost respinsă acțiunea de

revendicare, întrucât o parte din terenul revendicat este inclus în domeniul

public al statului, ca teren aferent clădirii Sanatoriului Balnear Techirghiol,

fiind ocupat cu trotuarul străzii, spațiu verde și parcaj. S-a reținut și că prin

H.G. nr. 1106 din 10 octombrie 2002 Sanatoriul Balnear Techirghiol a fost

declarat de interes public național, astfel că imobilul compus din construcții

și terenuri aferente, în care și desfășoară activitatea această unitate

sanitară, aparține domeniului public al statului, fiind în administrarea

Ministerului Sănătății și Familiei.

În raport de prevederile

Constituției și Legii nr. 213/1998 cu privire la natura și regimul juridic al

bunurilor din domeniul public, care sunt inalienabile, insesizabile și

imprescriptibile., s-a considerat că în mod greșit s-a dispus restituirea în

natură a terenului, care este afectat de parcaj, trotuar și spațiu verde,

necesare bunei funcționări a sanatoriului. De aceea a fost respinsă acțiunea în

revendicare față de apelanții-pârâți.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recursurile de față Casa de Asigurări a Avocaților și Uniunea Avocaților din

România, cu aceeași motivare, precum și B.D.M.

În primul recurs se susține conform

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., că hotărârea dată în apel este nelegală

întrucât nu se indică în dispozitiv numele și reședința părților fiind omise,

reclamanta Casa de asigurări a avocaților și intervenienta Uniunea Avocaților

din România.

Motivul doi de recurs vizează

nerespectarea art. 105 și art. 129 C. proc. civ., în sensul că s-a procedat la

judecarea pricinii în apel, fără a se acorda termen pentru a se lua cunoștință

de actul nou depus de pârâtă, anume H.G. nr. 1106 din 10 octombrie 2002

publicată la 25 octombrie 2002, prin care terenul în litigiu a fost trecut în

domeniul public al statului.

În sfârșit este criticată hotărârea

recurată pentru că în H.G. la care se face referire nu se arată suprafața de

teren care este aferentă construcției și pentru că nu au fost luate în

examinare cele două variante ale raportului de expertiză.

Pârâtul B.D.M. susține în recursul

declarat, în măsura în care va fi considerat tardiv, motive de ordine publică,

anume introducerea sa nelegală în proces, numai în al doilea ciclu procesual și

după efectuarea expertizei, precum și citarea nelegală la o altă adresă decât

domiciliul său real.

Recursurile sunt întemeiate și vor

fi admise, în sensul celor ce urmează:

Așa cum rezultă și din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, prin sentința pronunțată în cauză în

rejudecare de Tribunalul Constanța, secția civilă, a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanta Casa de Asigurări a Avocaților din România, precum și

cererea de intervenție a Uniunii Avocaților din România, în contradictoriu cu

Sanatoriul Balnear Techirghiol, Consiliul Local și Orașul Techirghiol prin

Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și G.D.M. S-a constatat

nulitatea actului de donație din anul 1962, dispunându-se obligarea pârâților

de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul situat în

orașul Techirghiol, în suprafață de 1602,80 mp, loturile 3 și 4 Careul C din

parcela nr.1933.

Soluția din apel, ce formează

obiectul recursurilor de față schimbă în parte această hotărâre, în sensul că

respinge ca nefondată acțiunea în revendicare față de Sanatoriul Balnear

Techirghiol, Consiliul Local și Orașul Techirghiol prin Primar. S-a dispus

menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Din cele redate rezultă că inițial

acțiunea în revendicare a fost admisă între alții și față de pârâtul G.D.M.

În primul rând se constată că numele

părții este indicat eronat G.D.M., atât în dispozitivul hotărârii, cât și în

considerente, în loc de B.D.M.

Apoi, prin hotărârea recurată, a

fost respinsă acțiunea în revendicare față de Sanatoriul Balnear Techirghiol,

Consiliul Local și Orașul Techirghiol prin Primar.

Aceasta înseamnă că nu s-a dat

aceeași hotărâre și cu privire la B.D.M. Ca urmare, față de acesta rămâne

definitivă dispoziția de admitere a acțiunii în revendicare. Dar, hotărârea de

fond nu cuprinde o dispoziție clară în legătură cu limitele în care acțiunea în

revendicare a fost admisă față de persoana fizică și practic o atare hotărâre

nu poate fi pusă în executare.

În plus, examinând hotărârea

recurată se constată că instanța nu s-a pronunțat, în legătură cu cererea din

20 martie 2000 îndreptată împotriva pârâtului B.D.M. (dosar 5420/1999 al

Tribunalului Constanța), față de care Casa de Asigurări a Avocaților din

România a formulat acțiunea în revendicare pentru o anume parcelă de teren, în

suprafață de 416 mp. Atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitiv nu

se face nici o referire la această parte.

Au fost nesocotite astfel

prevederile art. 261 pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va

cuprinde numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au

judecat.

De aceea, pentru motivele arătate,

recursul declarat de B.D.M. împotriva deciziei pronunțate, urmează a fi admis

și a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru aceleași considerente de

drept, recursul declarat de reclamantă și intervenientă, întemeiat pe nerespectarea

prevederilor art. 261 C. proc. civ. nu poate fi admis. Este exact că în

dispozitivul hotărârii nu este trecută Casa de Asigurări a Avocaților și

intervenienta Uniunea Avocaților din România, a căror acțiune în revendicare a

fost respinsă, dar în considerentele hotărârii sunt indicate în mod repetat

aceste părți, astfel că cerințele textului invocat sunt realizate în cauză.

Și aceasta pentru că dispozitivul

este conform art. 261 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. un element important al

hotărârii, care cuprinde soluția adoptată cu privire la pretențiile deduse

judecății, care împreună cu alte mențiuni între care și numele și calitatea

părților, trebuiesc cuprinse în hotărârea judecătorească.

Tot astfel, motivul de recurs

formulat de Casa de asigurări a avocaților din România întemeiat pe prevederile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 105 și art. 129 același cod nu

este de primit, întrucât cauza a fost judecată în apel la termenul din 29

octombrie 2002, după care pronunțarea a fost amânată la 6 noiembrie 2002.

H.G. nr. 1106 din 10 octombrie 2002

a fost publicată în Monitorul Oficial la 25 octombrie 2002.

Așa cum rezultă din încheierea de

dezbateri, Monitorul Oficial cuprinzând hotărârea menționată a fost depus în

ședință publică de pârâtul Sanatoriul Balnear Techirghiol, însă celelalte

părți, între care și recurentele în cauză, nu au solicitat termen pentru a lua

cunoștință de înscrisul invocat.

Dimpotrivă, au solicitat judecarea

cauzei, Uniunea Avocaților din România fiind reprezentată de avocatul A.S.

În aceste condițiuni, nu se poate

imputa instanței judecarea pricinii în condițiile arătate, nefiind incidente

prevederile legale invocate.

Sunt de admis însă criticile de fond

aduse hotărârii prin recursurile de față, pentru că soluția de respingere a

acțiunii în revendicare, în principal în raport de prevederile Hotărârii de Guvern

la care s-a făcut referire, nu are în vedere delimitarea terenului aferent

unității sanitare de interes public național, pentru că numai acesta nu este

supus retrocedării pe acest temei.

În plus, este de observat că

instanța nu a examinat susținerea recurentelor, confirmată în parte de

concluziile raportului de expertiză, potrivit căreia pe terenul revendicat nu

se află nici o construcție, fiind de analizat și cele două variante propuse

(dosar tribunal). În raport de acestea și eventual pe baza suplimentării

expertizei, urmează a se stabili cu exactitate întinderea suprafețelor de teren

deținute de fiecare pârât și măsura în care acestea pot fi restituite în

condițiile legii, fără afectarea funcționării normale a unității sanitare.

Față de cele arătate, recursurile de

față urmează a fi admise și a se casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare, în sensul celor ce preced, cu privire la acțiunea în revendicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Casa de

Asigurări a Avocaților, Uniunea Avocaților din România și B.D.M. împotriva

deciziei nr. 130 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie

2004.