ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2114/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 7 mai

2002 reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu orașul Techirghiol, prin primar și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice

anularea dispoziției nr. 218 din 22 martie 2002 emisă de Primarul Orașului Techirghiol și restituirea în natură a imobilului situat în orașul Techirghiol,

compus din construcții și teren în suprafață de 940 mp, imobil ce a fost

trecut în proprietatea Statului prin Decretul nr. 92/1950 (poz. nr.137 din anexă).

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 758 din 12 iulie 2002, a respins acțiunea reclamantului ca fiind introdusă împotriva unei persoane

lipsite de calitate procesuală pasivă, cu motivarea că numai cel care a emis actul,

respectiv Primarul Orașului Techirghiol, poate avea calitate procesuală pasivă, nu și Orașul Techirghiol.

Soluția pronunțată de tribunal a fost menținută de Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, care, prin decizia nr. 140/C din 19 noiembrie 2002 a

respins ca nefondat apelul reclamantului.

Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal a declarat recurs reclamantul C.G. invocând greșita aplicare a prevederilor art. 21 și art. 23 din Legea nr. 10/2001 precum și a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001 întrucât dispoziția emisă de primar a fost dată în calitatea sa de reprezentant al Orașului Techirghiol.

Învestită fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 62 din 12

ianuarie 2005 a admis recursul reclamantului C.G., a casat decizia

civilă nr. 140/C din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța precum și sentința civilă nr. 758 din 12 iulie 2002 a Tribunalului Constanța, secția civilă, și

a trimis cauza la același tribunal pentru rejudecare, cu motivarea că acțiunea

îndreptată împotriva dispoziției nr. 218 din 22 martie 2003 emisă de Orașul Techirghiol prin Primar nu putea fi soluționată decât în contradictoriu cu emitentul acestuia. Prin urmare Orașul Techirghiol are calitate procesual pasivă, impunându-se reluarea judecații în fond.

În fond, după casare, Tribunalul Constanța a înregistrat dosarul sub nr. R 1477/2005.

La data de 22 septembrie 2005 a formulat cerere de intervenție accesorie în

sprijinul pârâților, numita D.F. solicitând respingerea contestației

ca nefondată cu motivarea că imobilul ce formează obiectul notificării a fost preluat de stat cu titlu legal, iar după apariția Legii nr. 112/1995 o parte din imobil i-a fost înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 9 din 15 noiembrie 1996.

Prin sentința civilă nr. 614 din 16 martie 2006 Tribunalul Constanța a respins acțiunea reclamantului ca nefondată în contradictoriu cu pârâtul Orașul Techirghiol, prin primar, iar față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului Orașul Techirghiol.

La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că deși reclamantul a probat cu procesul-verbal de licitație nr. 351/1933 și respectiv cu

autorizația de construire din 13 iunie 1931 că autorul său a edificat construcția pe un

teren adjudecat provizoriu, lotul nr. 91 în suprafață de 940 mp din orașul Techirghiol, acesta nu a dovedit posesia autorului sau asupra imobilului după anul 1937 și nici preluarea abuzivă de către stat.

Mai mult, martorii audiați într-un alt litigiu ce a avut ca obiect revendicarea aceluiași imobil, conform art. 480 C. civ. au declarat că își amintesc că în anul 1935, din cauza unor delapidări comise de proprietar, care era perceptor la Primărie, imobilul a fost confiscat.

Nemulțumit fiind, împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul C.G.

, în termen legal a declarat apel structurat pe următoarele critici:

-

în mod greșit prima instanță a reținut că reclamantul prin înscrisurile

- foaia de licitație din 12 august 1930 și autorizația de construire nr. 413/26 martie 1931

nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu;

- în mod greșit instanța de fond s-a raportat în soluționarea prezentei cauze la probatoriile cu martori administrate într-un alt dosar, respectiv în dosarul civil nr. 453/2001 al Tribunalului Constanța ce a avut ca obiect revendicarea imobilului din Techirghiol, și care a fost suspendat în recurs la solicitarea reclamantului, conform art. 47 din Legea nr. 10/2001 până la finalizarea procedurii reglementată de Legea nr. 10/2001;

- în condițiile în care s-a dovedit că imobilul proprietatea autorului

reclamantului a fost naționalizat abuziv, în actul de naționalizare fiind menționat

numele unei alte persoane, iar nu cel al adevăratului proprietar, în mod greșit instanța nu a dispus restituirea în natură, cel puțin a părți libere din imobil, care nu a fost înstrăinată.

În apel intervenienta D.F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului reclamantului ca nefondat, susținând că reclamantul nu este proprietarul bunului revendicat, neexistând identitate între fosta proprietate a autorului reclamantului și actualul imobil situat în Techirghiol.

În cauză s-a efectuat, la solicitarea apelantului C.G., o expertiză

imobiliară având ca obiective identificarea imobilului, construcție și teren, fosta

proprietate C.G. și, în funcție de istoricul de rol și înscrisurile depuse de

părți, să se precizeze dacă există o evoluție a numerotării imobilului din str. M.

nr. 5 la str. M. nr. 11, respectiv dacă există identitate între

imobilul revendicat de reclamant și imobilul fosta proprietate C.C., numit „vila

T." situat în Techirghiol str. M. nr. 11.

Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 172 / C din 16 mai 2007 a

admis apelul reclamantului C.G., a schimbat în parte hotărârea apelată în

sensul că a admis acțiunea reclamantului; a anulat dispoziția nr. 218/2002 emisă de

Primarul Orașului Techirghiol fiind obligat Orașul Techirghiol prin primar să restituie

reclamantului în natură imobilul situat în localitatea Techirghiol, str. M.

nr. 5, compus din teren în suprafață de 883,65 mp și construcție tip parter în

suprafață de 64,34 mp deținută în prezent cu contract de închiriere de către V.I.

; a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VTI al Legii nr. 247/2005 pentru partea din construcție în suprafață

de 36,14 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 9 din 15 noiembrie 1996 încheiat cu intervenienta D.F. și pentru terenul

aferent în suprafață de 56,35 mp și a obligat, în consecință, Primarul Techirghiol să

acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele

considerente:

Reclamantul C.G. s-a legitimat ca moștenitor al defunctului

C.G., decedat la 14 aprilie 1947, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 15 din 18 februarie 1997 eliberat de B.N.P. Asociați M.L. și T.E.

Autorul reclamantului a dobândit în proprietate, în urma participării la vânzare

prin licitație publică, lotul de casă nr. 91, poligon KT, cu o suprafață de 940 mp situat în

orașul Techirghiol, conform foii de licitație și procesului verbal de adjudecare

provizorie din 12 august 1930, iar conform mențiunilor inserate în acest act, lotul

nr. 91 s-a adjudecat provizoriu lui C.G. „definitiva aprobare urmând

a se da după aprobarea lucrărilor".

Cu adresa nr. 14248 din 11 martie 1931, Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirii

Sociale, Direcția Balneo-Climatică, informează pe autorul reclamantului că se

aproba executarea construcției proiectată, conform cu planul anexat vizat, fiind

scutit de plata taxei de construcție.

Cu recipisa nr. 80 din 23 martie 1931, C.G. a plătit casierului

comunal suma de 1244 lei, reprezentând „rest prima rată loc casă" .

Cu chitanța nr. 413 din 26 martie 1931 emisă de Primarul orașului Techirghiol,

C.G. este autorizat să împrejmuiască lotul sau casa din acest oraș, care face parte din lotul nr. 91 luat prin licitație publică în anul 1930, cu obligația să se conformeze planurilor de aliniere și sistematizare, precum și dispozițiilor în vigoare, privitoare la construcții.

La data de 13 iunie 1931 Primăria Orașului Techirghiol a emis autorizație de

construire, prin care autorul reclamantului era autorizat să realizeze o

construcție conform planului aprobat de Ministerul Muncii.

Față de actele menționate mai sus Curtea de Apel a constatat că autorul reclamantului a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 940 mp și al construcției edificată pe acesta, imobil ce a constituit lotul nr. 91 din planul parcelar al orașului Techirghiol din anul 1930.

Sub aspectul identității imobilului proprietatea autorului reclamantului cu

imobilul revendicat de reclamant, situat în prezent în Techirghiol, str. M.

nr. 5 s-a constatat că este pe deplin lămuritoare expertiza imobiliară

efectuată în cauză.

De asemeni, s-a reținut că măsura naționalizării a fost aplicată abuziv,

neexistând identitate între proprietarul real al imobilului situat în Techirghiol, str.

M. nr. 5 - C.G., și persoana menționată în actul de naționalizare - C.C.

În consecință curtea de apel a constatat că nu există identitate între Vila „Traian", fosta proprietate C.C., în prezent demolată și imobilul situat în

Techirghiol, str. M. nr. 5, fosta proprietate C.G.,

construcție care există în prezent în aceeași structură, și din care un apartament a

fost înstrăinat în anul 1996 intervenientei D.F.

S-a reținut incidența dispozițiilor art. 22

1

alin. (l) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin. (2), în

absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care

s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de

proprietar.

Pe de altă parte instanța de apel a statuat că în procesul de soluționare a

notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, Legea nr. 10/2001 [art. l alin. (l), art. 7 si art. 9] impune respectarea principiului prevalentei restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul notificărilor și numai în cazul

în care măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, se va

proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii.

Astfel s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin

echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005 pentru partea din construcție în

suprafață de 36,14 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 9/1996 și pentru partea din terenul aferent acestui apartament. În consecință,

conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost obligat Primarul Orașului Techirghiol

să acorde persoanei îndreptățite în compensare bunuri sau servicii, ori să propună

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Cu privire la cel de al doilea apartament din imobilul situat în Techirghiol,

str. M. nr. 5, în suprafață de 64,34 mp, deținut de numita V.I.

cu titlu de chiriaș, instanța de apel văzând că nu face obiectul unui contract de

vânzare-cumpărare a dispus restituirea în natură către reclamant împreună cu terenul în suprafață de 883,65 mp aferent construcției, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001.

În contra acestei din urmă decizii, în termen legal, au formulat recurs

intervenienta D.F. și pârâtul Orașul Techirghiol prin primar.

În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

, intervenienta D.F. formulează critici cu privire la

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001.

În esență susține că reclamantul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că autorul său avea posesia imobilului la data actului de naționalizare, respectiv anul

1950.

Orașul Techirghiol prin primar în motivele de recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocă, de asemeni, că

reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu precum și faptul că acest reclamant nu are calitate procesuală

pasivă în cauză.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile comune

formulate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din întreg materialul probator administrat la instanța de fond și de apel

rezultă că autorul reclamantului, C.G. a fost proprietarul imobilului

situat în Techirghiol, str. M. nr. 5, imobil ce nu a fost identificat cu fosta Vilă „Traian" - în prezent demolată, iar înscrierea bunului notificat în Decretul nr. 92/1950 pe numele altei persoane, C.C., a fost nelegală, C.C. fiind proprietarul unui alt imobil situat în orașul

Techirghiol, poziționat conform expertizei A.N., dincolo de intersecția străzilor M. și Al. P., iar reclamantul a răsturnat prezumțiile

simple instituite de art. 22

1

alin.(l) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 22

l

alin. (l) din Legea nr. 10/2001, în absența unor

probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin. (2), în absența unor probe

contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura

preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Cu privire la susținerea lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât

Orașul Techirghiol prin primar și aceasta se reține ca fiind nefondată întrucât

acțiunea îndreptată împotriva dispoziției nr. 218 din 22 martie 2003 emisă de Orașul Techirghiol, prin primar nu poate fi soluționată decât în contradictoriu cu cel care

a emis acest act, respectiv Orașul Techirghiol, care are calitate procesuală pasivă.

Așa fiind, criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu își găsesc aplicabilitatea în speță, astfel că recursurile vor fi respinse, fiind menținută ca temeinică și legală decizia curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de intervenienta D.F. și de

pârâtul Orașul Techirghiol, prin Primar împotriva deciziei nr. 172/C din 16 mai

2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2008.