ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5762/2010

Deliberând asupra cauzei de față, în

condițiile art. 256 din C. proc. civ., constată următoarele:

1.

Acțiunea

Pe rolul Tribunalului Constanța a fost

înregistrată la

18

iunie

2004 acțiunea formulată de reclamantul D.V. care a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Consiliul local Techirghiol și Orașul Techirghiol prin primar în

temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, anularea dispoziției din 26 mai 2004 și

restituirea în natură a terenului de 901,15 m

2

loc de casă sau

acordarea în compensație a suprafeței de teren revendicate, în altă zonă

disponibilă.

Tribunalul Constanța prin sentința

civilă nr. 1600 din 2 octombrie 2007 a admis acțiunea, a anulat decizia nr.

417/2004 de respingere a notificării din 4 iunie 2001 și a obligat pe pârâți să

acorde reclamantului în compensare un alt teren, corespunzător valorii de piață

a terenului în suprafață de 901,15 m

2

situat în orașul Techirghiol;

a fost respinsă cererea de obligare la cheltuieli de judecată.

Tribunalul, printr-o încheiere

interlocutorie din 18 septembrie 2004, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului local considerându-se, potrivit art. 66 alin.

(1) din Legea nr. 215/2001, că primarul este șeful administrației publice

locale și în temeiul art. 67 el reprezintă doar comuna sau orașul în relațiile

cu terții.

Ca urmare, din perspectiva Legii nr.

10/2001, s-a apreciat că atribuțiile conferite primatului prin acest act

normativ sunt derivate din calitatea sa de reprezentant legal al entității cu

personalitate juridică, actele primarului fiind acte ale orașului pe care

acesta îl reprezintă.

S-a mai avut în vedere faptul că

potrivit art. 38 din Legea nr. 10/2001 Consiliului local îi revin atribuții de

avizare a eventualelor propuneri vizând acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei s-a constatat că prin

notificarea din 4 iunie 2001 D.V. și D.C.G.I. au solicitat restituirea în

natură a terenului de 901,15 m

2

dobândit prin act de vânzare-cumpărare

de C.D. în 1939 de la E.A. (vânzător).

D.V. este moștenitorul fostului

proprietar C.D., potrivit certificatului de moștenitor nr. XX/1994 și,

respectiv, nr. YY/1998. C.D., fostul proprietar, a avut ca succesor pe D.V. (la

moștenirea sa renunțând soția supraviețuitoare D.E. și fiul D.C.G.I.). D.E.,

decedată la 24 noiembrie 1996, a avut ca moștenitori pe fiii săi, D.V. și,

respectiv, D.C.G.I.

Prin contractul de concesiune din 8

iunie 2004 D.V. a cumpărat de la fratele său D.C.G.I. drepturile litigioase ale

acestuia.

S-a reținut că autoritățile locale au

purtat o corespondență cu petenții, prin care au recunoscut calitatea acestora

de persoane îndreptățite, conform Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii și

au invitat pe petenți să aleagă între propunerile făcute acestora, plata de

despăgubiri sau o suprafață de teren dată în compensare într-o altă zonă

disponibilă a Consiliului local Techirghiol, persoanele care au notificat

optând pentru această din urmă ofertă.

Ca urmare, susținerile menționate în

decizia nr. 417/2004 referitoare la lipsa probei privind proprietatea și

folosirea imobilului ulterior anului 1939 au fost apreciate ca neîntemeiate.

S-a reținut că însăși Primăria a confirmat corespondența între terenul

solicitat prin notificare și terenul aflat în posesia actualilor deținători.

Față de constatarea că pe teren în

prezent sunt construcții edificate legal ce aparțin altor persoane s-a reținut

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) teza a II-a din Legea

nr. 10/2001.

Cererea de cheltuieli de judecată a

reclamantului a fost respinsă față de constatarea că în cauză nu a fost

efectuată expertiza dispusă și nici nu a fost dovedită plata unui onorariu

pentru efectuarea expertizei.

Curtea de Apel Constanța prin decizia

civilă nr. 37/c din 22 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâții Orașul Techirghiol prin Primar și Consiliul local Techirghiol.

În

motivarea deciziei s-a reținut în esență că potrivit art.

21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 unitatea deținătoare, unitatea

administrativ, teritorială, în speță Orașul Techirghiol (ca titular al

patrimoniului unității administrativ, teritoriale), are calitate procesuală

pasivă în acest proces întemeiat pe Legea nr. 10/2001 care, în exercitarea

drepturilor la restituirea imobilelor preluate abuziv, a instituit o procedură

specială, în două etape necontencioasă, administrativă și respectiv,

contencioasă, judiciară.

S-a reținut pe fondul cauzei că

reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la reparație în

temeiul Legii nr. 10/2001, precum și dreptul de proprietate asupra imobilului

revendicat, care a existat în patrimoniul autorului său.

Prin expertiza efectuată s-a

identificat imobilul la adresa indicată de reclamant și s-a constatat că acesta

nu este liber, petentul urmând să fie despăgubit prin acordarea de teren în

compensare.

S-a mai reținut din înscrisul

prezentat de Primăria orașului Techirghiol (raportul de evaluare pentru

terenurile ce urmează a fi date în compensare conform Legii nr. 10/2001, într-o

lotizare actualizată) că pentru reclamant există posibilitatea unei asemenea

măsuri, existând un rest de teren liber în parcela P din planul de situație.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Constanța au declarat recurs pârâții Consiliul local Techirghiol și Orașul

Techirghiol prin primar.

Recursul a fost motivat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.

În

susținerea acestui motiv de recurs recurenții au arătat

că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive invocându-se dispozițiile art. 20 și 25 din Legea nr.

10/2001, care prevăd procedura specială instituită de lege cu atribuții pentru

primar.

Cât privește fondul cauzei s-a

susținut că s-a propus reclamantului acordarea în compensare a unui teren în

zona N.S. din orașul Techirghiol zona de compensări pateu P din planul de

situație prezentat instanței.

Recurenții au arătat că pentru

acordarea terenului în compensare este necesară evaluarea amplasamentului

inițial al terenului și a terenului care urmează a fi acordat în compensare, de

către un expert agreat de autoritatea locală, pe cheltuiala reclamantului.

Recurenții au mai arătat că au fost de

bună credință întrucât au făcut propuneri de acordare a terenului în

compensare, reclamantul refuzând sistematic să achite cheltuielile de evaluare.

S-a solicitat admiterea recursului și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimatul reclamant a solicitat, în principal, anularea recursului în temeiul

art. 306 alin. (2) din C. civ. atât pentru soluția pronunțată pe excepție cât

și pentru soluția pronunțată pe fondul cauzei.

În

subsidiar a cerut respingerea recursului ca nefondat,

soluția fiind legală și temeinică.

Potrivit art. 304 pct. 8 din C. proc.

civ. (temeiul de drept invocat în susținerea recursului), o hotărâre poate fi

modificată când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Într-adevăr în cauză recurentul nu a

identificat actul dedus judecății interpretat greșit de instanță.

Criticile formulate în susținerea

acestui motiv de recurs se pot însă încadra în motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 din C. proc. civ. pentru că în esență recurenții se referă la greșita

aplicare a despăgubirii legale prin aplicarea dispozițiilor art. 20 și art. 24

alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 306 alin. (3) din C.

proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din

motivele prevăzute de art. 304.

Ca urmare, în raport de cele mai sus

semnalate, se va respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului

invocată de intimatul reclamant.

Analizând decizia atacată prin prisma

modalității în care instanțele au aplicat legea incidență la raportul juridic

dedus judecății, potrivit datelor de fapt ale cauzei, se constată că aceasta

este legală și temeinică.

Contestația împotriva deciziei nr.

417/2004 prin care s-a respins notificarea reclamantului pentru un teren de 901,15

m

2

a fost corect admisă și obligați pârâții Consiliul local și

orașul Techirghiol prin primar să ofere reclamantului în compensare un teren

echivalent terenului revendicat, într-o altă zonă a orașului, în raport de

împrejurarea că terenul revendicat nu este liber și deci nu poate fi restituit

în natură.

Deși motivul respingerii notificării a

fost lipsa dovezilor calității de proprietar al autorului petentului și,

respectiv, a calității de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001

a acestuia din urmă, s-a constatat că în realitate autoritatea administrativă a

recunoscut calitatea petentului și pretențiile acestuia și l-a invitat să

opteze pentru varianta de despăgubire propuse și de unitatea deținătoare,

potrivit soluțiilor prevăzute de această lege specială.

De altfel se constată că pe parcursul

derulării procesului oferirea unui teren în compensare nu a mai reprezentat o

problemă controversată, chiar recurenții prin recursul declarat invocând buna

lor credință în rezolvarea notificării prin oferirea în compensare a unui

teren.

Împrejurarea,

invocată în recurs, a necooperării

reclamantului la efectuarea unei expertize de evaluare nu ține de modul de

soluționare a notificării, materializat prin decizia nr. 417/2004 atacată și

care a constituit obiectul procesului.

Ca urmare, comentariile făcute sub

acest aspect de recurenți nu se constituie în critici propriu-zise la soluția

anulării deciziei atacate ci se referă la o etapă ulterioară și anume

executarea acesteia, ceea ce depășește obiectul cauzei deduse judecății.

Nici criticile referitoare la pretinsa

greșită soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților

nu se pot primi.

S-a făcut o corecta aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 potrivit obligațiilor stabilite în sarcina

entității deținătoare, în situația când aceasta este o unitate administrativ,

teritorială cum este cazul în speță, potrivit normelor de reprezentare și

atribuțiunilor date primăriei, primarului, consiliului local și președintelui

consiliului local atât de legea specială mai sus citată cât și de legea

generală, a administrației publice locale Legea nr. 215/2001.

Dispozițiile legale invocate în recurs

(art. 20 și, respectiv, art. 25 din Legea nr. 10/2001) enunță reguli care nu au

fost încălcate de instanțe în soluțiile pronunțate în cauză.

Pe cale de consecință nefiind

constatate motive care să impună modificarea deciziei atacate, în temeiul art.

312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului

invocată de intimatul reclamant D.V.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâții Consiliul Local Techirghiol și Orașul Techirghiol prin primar

împotriva deciziei civile nr. 37/C/22 februarie 2010 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 noiembrie

2010

.