ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3414/2009

HOTĂRÂRE
18.03.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3414/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 ianuarie 2007,

reclamanții A.S.V., A.E.G., C.E., D.E.C. și C.E.V. au formulat contestație

împotriva dispoziției nr. 561 din 30 noiembrie 2006 emisă de Primarul orașului

Techirghiol prin care s-a respins notificarea acestora, solicitând restituirea

în natură a terenului în suprafață de 1212,80 mp situat în Techirghiol, preluat

abuziv, ca efect al naționalizării, în temeiul Decretului nr. 92/1950 și să fie

obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorilor D.V., decedat la 08

octombrie 1929, astfel cum rezultă din Decizia civilă nr. 160/C din 15

septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă din Decizia nr. 1087

din 7 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerentele

căreia s-a reținut că aceștia se legitimează procesual ca persoane îndreptățite

o solicită măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Techirghiol, județul

Constanța, compus din teren și construcție în suprafață de 11.212,80 mp, construcția

fiind deținută de SC C. SA Constanța, societate de la care contestatorii au

solicitat în mod separat, restituirea construcției și că, în mod eronat prin

dispoziția contestată  s-a reținut că reclamanții nu au dovedit dreptul de

proprietate asupra imobilului solicitat. În drept au fost invocate prevederile

Legii nr. 10/2001.

La 15 martie 2007, SC M.T.

SRL a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Primarul

orașului Techirghiol, arătând că a încheiat cu acesta contractul de concesiune nr.

1360 din 23 februarie 2001, pe o perioadă de 25 de ani referitor la terenul în

suprafață de 910,67 mp identificat în careul VIII, HP lot 8, arătând că

reclamanții nu au dovedit că autorii lor, D.V. și D.M. au deținut în

proprietate terenul în litigiu, actele depuse de aceștia probând doar dreptul

de proprietate asupra construcției, nu și asupra terenului, solicitând

respingerea contestației și menținerea dispoziției nr. 561 din 30 noiembrie

2006, ca legală și temeinică.

În drept au fost invocate

prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 825

din 19 aprilie 2007, Tribunalul Constanța a admis acțiunea, a dispus anularea

dispoziției contestate și l-a obligat pe pârât să restituie în natură reclamanților,

terenul mai sus individualizat.

Potrivit art. 24 din Legea nr.

10/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005,

rezultă că autorii contestatorilor au dobândit dreptul de proprietate asupra

întregului imobil, compus din teren și construcție și că, în Decretul nr. 92/1950

sunt menționate la poziția nr. 118 din anexă moștenitorii autorului D.V. și că

se specifică expres faptul că imobilul este complet, prin acesta înțelegându-se

atât construcția cât și terenul, ca un tot unitar.

S-a menționat că și în

ipoteza în care s-ar face abstracție de dispozițiile legale menționate,

contestatorii au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate, în sensul

art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv: adresa din 20 mai 2002 emisă

de Primarul orașului Techirghiol, din conținutul căreia rezultă că autorul

contestatorilor era înscris în Registrul cadastral anii 1932-1938, pe raza

localității Techirghiol, cu imobilul format din clădire, respectiv vila Iași și

teren în suprafață de 1212,80 mp identificat în careul 8 HP, adresă completată

prin referatul nr. 99/2001 întocmit de Primarul orașului Techirghiol –

Serviciul Urbanism și de schița cadastrală a careului 8 HP, unde se menționează

expres V. Iași – moștenitor V. D. Iași, precum și vecinătățile imobilului.

S-au reținut ca atare și:

adresa nr. X/1996 emisă de D.G.F.P. Constanța, în care se menționează

înscrierea în evidențele fiscale anii 1942-1947 a lui D.C., unul din fiii lui D.V.

în care se descrie imobilul înainte de naționalizare și care corespunde cu

conținutul autorizației de construcție și schițele aferente acesteia;

autorizația de construire nr. 6396/1927 emisă de M.S.O.S.: adresa nr. X/1991

emisă de Filiala Arhivelor Constanța și testamentul autentificat sub nr. 4921/1929,

în care, la pct. 5, se face referire expresă la întregul imobil.

S-a apreciat că sunt

incidente prevederile art. 23 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001 publicate În M. Of. – partea I nr. 227 din 03 aprilie 2007,

potrivit cu care, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care

atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau autorul

acesteia, la data preluării abuzive, orice act emanând de la o autoritate din

vremea respectivă, coroborate cu art. 24.1 și 24.2 din Nomele Metodologice

privind aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, conform cărora sunt înscrisuri

doveditoare ale existenței și, după caz, a întinderii dreptului de proprietate,

actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive,

a dreptului de proprietate sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive și

s-a reținut că autoritatea administrativă, pârâta în cauză nu a răsturnat

prezumția instituită prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Cererea de intervenție

accesorie a fost respinsă ca neîntemeiată în raport de aceleași considerente

privind dovada calității de persoane îndreptățite a reclamanților, conform art.

4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței

Tribunalului Constanța au declarat apel pârâtul Primarul orașului Techirghiol

și intervenienta SC M.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul

interpretării eronate în speță, în sensul că reclamanții au probat dreptul de

proprietate asupra terenului în litigiu.

În conținutul criticilor

sale, apelul pârâtului Primarul Orașului Techirghiol face referire la lipsa

înscrisurilor care să probeze dreptul de proprietate cu privire la teren, în

sensul că înscrierile din Registrul cadastral al anilor 1932-1938 nu au

relevanță asupra dreptului de proprietate, iar testamentul din anul 1929 prin

care se lasă moștenire descendenților C., H. și E.D., în părți egale, Vila Iași

din Techirghiol nu cuprinde mențiuni privind terenul, invocându-se lipsa

calității procesuale active a reclamanților atât în ceea ce privește titlul de

proprietate al autorului cât și în considerarea calității acestora, de

succesori legali sau testamentari ai autorului V.D.

Apelanta - intervenientă SC

M.T. SRL dezvoltă aceleași criticile privind nedovedirea de către reclamanți a

dreptului de proprietate asupra terenului, reținând greșita aplicare de către

instanța de fond a art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 393 din 12

decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile pârâtului și

intervenientei, a schimbat sentința civilă nr. 825 din 19 aprilie 2007 a

Tribunalului Constanța, a respins contestația ca nefondată și a admis cererea

de intervenție formulată de intervenienta SC M.T. SRL în interesul pârâtului.

Pentru a decide ca atare,

instanța de control judiciar ordinar a reținut următoarele:

Potrivit art. IV din

Decretul nr. 92/1950 prin imobile, în sensul acestui act normativ se înțelege

terenurile, construcțiile și instalațiile aferente cu întreg utilajul existent

pentru întreținerea imobilului, așa încât din conținutul textului redat nu

rezultă, că noțiunea de „imobil complet”, folosit în anexa decretului

echivalează implicit cu construcțiile și terenul respectiv ci poate însemna

doar construcția cu toate instalațiile aferente.

S-a considerat de instanța de

apel că, în măsura în care în anexa decretului de naționalizare nu este individualizată

complet compunerea imobilului preluat, în sensul de a se arăta că s-a trecut în

proprietatea statului construcția și o anume suprafață de teren, noțiunea de

„imobil complet” nu are înțelesul atribuit de instanța de fond.

S-a apreciat că testamentul

autentificat sub nr. 4921/1929 nu are relevanță în privința dovedirii dreptului

de proprietate asupra terenului, iar celelalte înscrisuri invocate de tribunal

respectiv adresa din 20 mai 2002 emisă de Primarul Orașului Techirghiol,

identificările cadastrale nu constituie dovada deplină a dreptului de

proprietate asupra terenului în lipsa altor dovezi – în completare. S-a reținut

că într-o altă adresă, emisă în anul 2007 de Primarul Orașului Techirghiol,

depusă în apel se evidențiază că, Registrul cadastral din aceeași perioadă,

respectiv 1932-1938, terenul în suprafață de 1212,80 mp, ce face parte din

careul 8 HP, figurează ca proprietate de stat, așa încât cele reținute în

adresa din 20 mai 2002 sunt contrare cu conținutul actului în baza căruia a

fost emisă adresa care a fost apreciată ca act doveditor al dreptului de

proprietate al autorilor reclamanților.

Referitor la adresa emisă de

Arhivele Naționale, la solicitarea reclamanților se menționează că nu există un

act de vânzare-cumpărare încheiat de autorul D.V. cu M.S.O.S. pentru terenul în

litigiu, iar împrejurarea că în adresă se reține că fondul arhivistic este

incomplet nu poate fi apreciată ca un argument în sprijinul dovedirii de către

reclamanți a dreptului de proprietate.

Împotriva deciziei Curții de

Apel Constanța au declarat recurs reclamanții A.S.V., A.E.G., C.D.E., D.E.C. și

C.E.V. criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că instanța de apel a dat o interpretare greșită, în speță,

prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 reținând că reclamanții nu au făcut

dovada că autorul D.V. a fost proprietarul întregului imobil situat în

Techirghiol, județul Constanța, compus din terenul în suprafață de 1212,80 mp

și construcție.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:

Reclamanții au învestit

instanța de judecată cu soluționarea unei contestații îndreptată împotriva

dispoziției nr. 561 din 30 noiembrie 2006 emisă de Primăria Orașului

Techirghiol, prin care s-a respins cererea acestora de restituire în natură a

terenului în suprafață de 1212,80 mp situat în Techirghiol, județul Constanța,

cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul

mai sus individualizat, întemeiată pe Legea nr. 10/2001.

Proba dreptului de

proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de stat, pe tărâmul

Legii nr. 10/2001 are un caracter special, conferit prin prezumția instituită

prin art. 24 din acest act normativ, derogatoriu de la dreptul comun.

Astfel înscrisurile ce

atestă calitatea autorului reclamanților de proprietar al terenului, chiar dacă

sunt anterioare preluării imobilului de către stat, se coroborează cu prezumția

simplă instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată și fac dovada

concludentă a susținerilor din notificare.

Ca atare, dacă pârâtul

susține că la momentul preluării terenului, persoana respectivă nu mai avea

calitatea de proprietar, sarcina probei îi revine, potrivit regulii generale (art.

1169 C. civ.).

În materie de probațiune, în

redactarea inițială a Legii nr. 10/2001, legiuitorul impunea beneficiarilor

acestui act normativ de reparație să prezinte, în dovedirea dreptului de

proprietate, acte doveditoare ale raporturilor juridice intervenite în perioada

6 martie 1945, înțelegând prin acestea, acte juridice translative de

proprietate care atestau deținerea proprietății de către o persoană fizică.

Având în vedere dificultatea

reală a prezentării unor astfel de înscrisuri, dată fiind perioada mare de timp

care a trecut de la momentul preluării terenurilor de către stat, legiuitorul a

derogat de la exigențele impuse cu privire la probațiunea dreptului de

proprietate și a modificat dispoziția legală menționată în sensul că a statuat

astfel: în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea

dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a

dispus sau s-a executat măsura preluării abuzive de către stat.

În concluzie, în materia

Legii nr. 10/2001, dat fiind specificul acestor litigii și caracterul

reparatoriu de esența actului normativ, pe care s-au întemeiat reclamanții,

proba dreptului de proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de

către stat se poate realiza și prin alte mijloace de probă decât cele admise în

litigii de drept comun.

Pornind de la aceste

considerații este de observat că, prin decizia civilă nr. 160/C din 15

septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța s-a stabilit cu putere de lucru

judecat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.

10/2001 să solicite măsuri reparatorii pentru imobilul din Techirghiol, V. Iași,

hotărârea devenind irevocabilă prin Decizia nr. 1087 din 7 februarie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 1407/36/2006.

Ca atare, s-a reținut cu

privire la același imobil că în privința terenului aferent construcției „Vila

Iași” operează aceeași prezumție în favoarea persoanei trecută în actul

normativ de naționalizare, prezumție care nu a fost răsturnată prin alte

mijloace de probă.

Această interpretare a legii

este susținută de aplicarea corectă de către instanța de fond a art. IV din

Decretul nr. 92/1950 în înțelegerea noțiunii de imobile, în accepțiunea

textului de referință fiind incluse terenul și construcțiile, instalațiile

aferente și întregul utilaj existent pentru întreținerea imobilului, fiind

argumentată de adresa din 20 mai 2002 emisă de Primăria Orașului Techirghiol în

care se evidențiază că autorul D.V. figura în Registrul cadastral din anii

1932-1938 cu un imobil format din clădire V. Iași și teren în suprafață de

1212,80 mp identificat în careul 8 HP (fila 86 dosar tribunal).

Este indubitabil că imobilul

mai sus individualizat (teren) a fost în proprietatea autorului reclamanților,

respectiv a lui D.V. fiind naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, conform

anexei la poziția nr. 118, situație confirmată și de alte înscrisuri ce au fost

reținute de instanța de fond, respectiv adresa din 14 august 1992 a Consiliului

Local Techirghiol (fila 55 dosar tribunal); contractul de concesiune nr. 1360

din 23 februarie 2001 (fila 80 dosar).

Decizia pronunțată de Curtea

de Apel Constanța este nelegală în ceea ce privește interpretarea dată art. 24

din Legea nr. 10/2001 și pronunțată cu ignorarea art. 22 pct. 1 din H.G. nr. 498/2003

și art. 23.1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

publicate în M. Of. – Partea I nr. 227 din 03 aprilie 2007, în care se

menționează că, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care

atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau autorul

acesteia, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric rol

fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o

autoritate din vreme respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că

imobilul aparținea autorului.

În consecință, în raport de

specificul probațiunii, legiuitorul face posibilă aplicarea prezumției

prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 și, în raport de evidențele

cadastrale și de împrejurarea că pârâta nu a răsturnat prezumția instituită de

legiuitor, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a nesocotit dispozițiile

legale ce ocrotesc proprietatea, așa încât, conform art. 312 alin. (2) și art. 314

Constanța și rejudecând va respinge apelurile declarate de pârâtul Primarul

Orașului Techirghiol și intervenienta SC M.T. SRL împotriva sentinței

Tribunalului Constanța, apreciind că instanța de fond a dat o corectă dezlegare

raportului juridic descris în speță, prin admiterea contestației.

Văzând și dispozițiile art.

274 alin. (1) din același cod, potrivit cu care „partea care cade în pretenții

va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, va constata

că intimaților le revine sarcina de a plăti recurenților 4000 lei cu acest

titlu.

Admite recursul declarat de

reclamanții A.S.V., A.E.G., C.E., D.E.C. și C.E.V. împotriva Deciziei nr. 393

din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu

minori și de familie, și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Casează decizia și

rejudecând, respinge apelurile declarate de pârâtul Primarul orașului

Techirghiol și intervenienta SC M.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 825 din

19 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța, pe care o menține.

Obligă intimații să

plătească recurenților suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în

recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1277/2004
o altă concluzie. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul orașului Techirghiol, susținând că terenul și construcția au fost concesionate unui terț, astfel încât nu pot fi restituite reclamanților. Pe parcursul soluționăr
ÎCCJ 2008-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2114/2008
în suprafață de 36,14 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 9/1996 și pentru partea din terenul aferent acestui apartament. În consecință, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost obligat Primarul Orașului Techirg
ÎCCJ 2004-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 600/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: L.V. și N.E.V. au formulat acțiune în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, în contradictoriu cu orașul Techirghiol reprezentat prin Primar, solicitând a
ÎCCJ 2010-11-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5762/2010
pentru această din urmă ofertă. Ca urmare, susținerile menționate în decizia nr. 417/2004 referitoare la lipsa probei privind proprietatea și folosirea imobilului ulterior anului 1939 au fost apreciate ca neîntemeiate. S-a reținut că însăși
ÎCCJ 2005-06-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5329/2005
46 mp din str. V. (transmis către SC H. SRL conform H.C.M. nr. 834/1991), primarul a promis acordarea unor despăgubiri. La 20 februarie 2003 reclamanta a formulat precizări la cererea de chemare în judecată, solicitând desființarea dispoziț
Sursă