ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3414/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3414/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursului
civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 ianuarie 2007,
reclamanții A.S.V., A.E.G., C.E., D.E.C. și C.E.V. au formulat contestație
împotriva dispoziției nr. 561 din 30 noiembrie 2006 emisă de Primarul orașului
Techirghiol prin care s-a respins notificarea acestora, solicitând restituirea
în natură a terenului în suprafață de 1212,80 mp situat în Techirghiol, preluat
abuziv, ca efect al naționalizării, în temeiul Decretului nr. 92/1950 și să fie
obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului.
În motivarea acțiunii,
reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorilor D.V., decedat la 08
octombrie 1929, astfel cum rezultă din Decizia civilă nr. 160/C din 15
septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă din Decizia nr. 1087
din 7 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerentele
căreia s-a reținut că aceștia se legitimează procesual ca persoane îndreptățite
o solicită măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Techirghiol, județul
Constanța, compus din teren și construcție în suprafață de 11.212,80 mp, construcția
fiind deținută de SC C. SA Constanța, societate de la care contestatorii au
solicitat în mod separat, restituirea construcției și că, în mod eronat prin
dispoziția contestată s-a reținut că reclamanții nu au dovedit dreptul de
proprietate asupra imobilului solicitat. În drept au fost invocate prevederile
Legii nr. 10/2001.
La 15 martie 2007, SC M.T.
SRL a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Primarul
orașului Techirghiol, arătând că a încheiat cu acesta contractul de concesiune nr.
1360 din 23 februarie 2001, pe o perioadă de 25 de ani referitor la terenul în
suprafață de 910,67 mp identificat în careul VIII, HP lot 8, arătând că
reclamanții nu au dovedit că autorii lor, D.V. și D.M. au deținut în
proprietate terenul în litigiu, actele depuse de aceștia probând doar dreptul
de proprietate asupra construcției, nu și asupra terenului, solicitând
respingerea contestației și menținerea dispoziției nr. 561 din 30 noiembrie
2006, ca legală și temeinică.
În drept au fost invocate
prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 825
din 19 aprilie 2007, Tribunalul Constanța a admis acțiunea, a dispus anularea
dispoziției contestate și l-a obligat pe pârât să restituie în natură reclamanților,
terenul mai sus individualizat.
Potrivit art. 24 din Legea nr.
10/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005,
rezultă că autorii contestatorilor au dobândit dreptul de proprietate asupra
întregului imobil, compus din teren și construcție și că, în Decretul nr. 92/1950
sunt menționate la poziția nr. 118 din anexă moștenitorii autorului D.V. și că
se specifică expres faptul că imobilul este complet, prin acesta înțelegându-se
atât construcția cât și terenul, ca un tot unitar.
S-a menționat că și în
ipoteza în care s-ar face abstracție de dispozițiile legale menționate,
contestatorii au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate, în sensul
art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv: adresa din 20 mai 2002 emisă
de Primarul orașului Techirghiol, din conținutul căreia rezultă că autorul
contestatorilor era înscris în Registrul cadastral anii 1932-1938, pe raza
localității Techirghiol, cu imobilul format din clădire, respectiv vila Iași și
teren în suprafață de 1212,80 mp identificat în careul 8 HP, adresă completată
prin referatul nr. 99/2001 întocmit de Primarul orașului Techirghiol –
Serviciul Urbanism și de schița cadastrală a careului 8 HP, unde se menționează
expres V. Iași – moștenitor V. D. Iași, precum și vecinătățile imobilului.
S-au reținut ca atare și:
adresa nr. X/1996 emisă de D.G.F.P. Constanța, în care se menționează
înscrierea în evidențele fiscale anii 1942-1947 a lui D.C., unul din fiii lui D.V.
în care se descrie imobilul înainte de naționalizare și care corespunde cu
conținutul autorizației de construcție și schițele aferente acesteia;
autorizația de construire nr. 6396/1927 emisă de M.S.O.S.: adresa nr. X/1991
emisă de Filiala Arhivelor Constanța și testamentul autentificat sub nr. 4921/1929,
în care, la pct. 5, se face referire expresă la întregul imobil.
S-a apreciat că sunt
incidente prevederile art. 23 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 10/2001 publicate În M. Of. – partea I nr. 227 din 03 aprilie 2007,
potrivit cu care, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care
atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau autorul
acesteia, la data preluării abuzive, orice act emanând de la o autoritate din
vremea respectivă, coroborate cu art. 24.1 și 24.2 din Nomele Metodologice
privind aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, conform cărora sunt înscrisuri
doveditoare ale existenței și, după caz, a întinderii dreptului de proprietate,
actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive,
a dreptului de proprietate sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive și
s-a reținut că autoritatea administrativă, pârâta în cauză nu a răsturnat
prezumția instituită prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Cererea de intervenție
accesorie a fost respinsă ca neîntemeiată în raport de aceleași considerente
privind dovada calității de persoane îndreptățite a reclamanților, conform art.
4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței
Tribunalului Constanța au declarat apel pârâtul Primarul orașului Techirghiol
și intervenienta SC M.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul
interpretării eronate în speță, în sensul că reclamanții au probat dreptul de
proprietate asupra terenului în litigiu.
În conținutul criticilor
sale, apelul pârâtului Primarul Orașului Techirghiol face referire la lipsa
înscrisurilor care să probeze dreptul de proprietate cu privire la teren, în
sensul că înscrierile din Registrul cadastral al anilor 1932-1938 nu au
relevanță asupra dreptului de proprietate, iar testamentul din anul 1929 prin
care se lasă moștenire descendenților C., H. și E.D., în părți egale, Vila Iași
din Techirghiol nu cuprinde mențiuni privind terenul, invocându-se lipsa
calității procesuale active a reclamanților atât în ceea ce privește titlul de
proprietate al autorului cât și în considerarea calității acestora, de
succesori legali sau testamentari ai autorului V.D.
Apelanta - intervenientă SC
M.T. SRL dezvoltă aceleași criticile privind nedovedirea de către reclamanți a
dreptului de proprietate asupra terenului, reținând greșita aplicare de către
instanța de fond a art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 393 din 12
decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile pârâtului și
intervenientei, a schimbat sentința civilă nr. 825 din 19 aprilie 2007 a
Tribunalului Constanța, a respins contestația ca nefondată și a admis cererea
de intervenție formulată de intervenienta SC M.T. SRL în interesul pârâtului.
Pentru a decide ca atare,
instanța de control judiciar ordinar a reținut următoarele:
Potrivit art. IV din
Decretul nr. 92/1950 prin imobile, în sensul acestui act normativ se înțelege
terenurile, construcțiile și instalațiile aferente cu întreg utilajul existent
pentru întreținerea imobilului, așa încât din conținutul textului redat nu
rezultă, că noțiunea de „imobil complet”, folosit în anexa decretului
echivalează implicit cu construcțiile și terenul respectiv ci poate însemna
doar construcția cu toate instalațiile aferente.
S-a considerat de instanța de
apel că, în măsura în care în anexa decretului de naționalizare nu este individualizată
complet compunerea imobilului preluat, în sensul de a se arăta că s-a trecut în
proprietatea statului construcția și o anume suprafață de teren, noțiunea de
„imobil complet” nu are înțelesul atribuit de instanța de fond.
S-a apreciat că testamentul
autentificat sub nr. 4921/1929 nu are relevanță în privința dovedirii dreptului
de proprietate asupra terenului, iar celelalte înscrisuri invocate de tribunal
respectiv adresa din 20 mai 2002 emisă de Primarul Orașului Techirghiol,
identificările cadastrale nu constituie dovada deplină a dreptului de
proprietate asupra terenului în lipsa altor dovezi – în completare. S-a reținut
că într-o altă adresă, emisă în anul 2007 de Primarul Orașului Techirghiol,
depusă în apel se evidențiază că, Registrul cadastral din aceeași perioadă,
respectiv 1932-1938, terenul în suprafață de 1212,80 mp, ce face parte din
careul 8 HP, figurează ca proprietate de stat, așa încât cele reținute în
adresa din 20 mai 2002 sunt contrare cu conținutul actului în baza căruia a
fost emisă adresa care a fost apreciată ca act doveditor al dreptului de
proprietate al autorilor reclamanților.
Referitor la adresa emisă de
Arhivele Naționale, la solicitarea reclamanților se menționează că nu există un
act de vânzare-cumpărare încheiat de autorul D.V. cu M.S.O.S. pentru terenul în
litigiu, iar împrejurarea că în adresă se reține că fondul arhivistic este
incomplet nu poate fi apreciată ca un argument în sprijinul dovedirii de către
reclamanți a dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei Curții de
Apel Constanța au declarat recurs reclamanții A.S.V., A.E.G., C.D.E., D.E.C. și
C.E.V. criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în sensul că instanța de apel a dat o interpretare greșită, în speță,
prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 reținând că reclamanții nu au făcut
dovada că autorul D.V. a fost proprietarul întregului imobil situat în
Techirghiol, județul Constanța, compus din terenul în suprafață de 1212,80 mp
și construcție.
Recursul este fondat și
urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:
Reclamanții au învestit
instanța de judecată cu soluționarea unei contestații îndreptată împotriva
dispoziției nr. 561 din 30 noiembrie 2006 emisă de Primăria Orașului
Techirghiol, prin care s-a respins cererea acestora de restituire în natură a
terenului în suprafață de 1212,80 mp situat în Techirghiol, județul Constanța,
cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul
mai sus individualizat, întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
Proba dreptului de
proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de stat, pe tărâmul
Legii nr. 10/2001 are un caracter special, conferit prin prezumția instituită
prin art. 24 din acest act normativ, derogatoriu de la dreptul comun.
Astfel înscrisurile ce
atestă calitatea autorului reclamanților de proprietar al terenului, chiar dacă
sunt anterioare preluării imobilului de către stat, se coroborează cu prezumția
simplă instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată și fac dovada
concludentă a susținerilor din notificare.
Ca atare, dacă pârâtul
susține că la momentul preluării terenului, persoana respectivă nu mai avea
calitatea de proprietar, sarcina probei îi revine, potrivit regulii generale (art.
1169 C. civ.).
În materie de probațiune, în
redactarea inițială a Legii nr. 10/2001, legiuitorul impunea beneficiarilor
acestui act normativ de reparație să prezinte, în dovedirea dreptului de
proprietate, acte doveditoare ale raporturilor juridice intervenite în perioada
6 martie 1945, înțelegând prin acestea, acte juridice translative de
proprietate care atestau deținerea proprietății de către o persoană fizică.
Având în vedere dificultatea
reală a prezentării unor astfel de înscrisuri, dată fiind perioada mare de timp
care a trecut de la momentul preluării terenurilor de către stat, legiuitorul a
derogat de la exigențele impuse cu privire la probațiunea dreptului de
proprietate și a modificat dispoziția legală menționată în sensul că a statuat
astfel: în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea
dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a
dispus sau s-a executat măsura preluării abuzive de către stat.
În concluzie, în materia
Legii nr. 10/2001, dat fiind specificul acestor litigii și caracterul
reparatoriu de esența actului normativ, pe care s-au întemeiat reclamanții,
proba dreptului de proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de
către stat se poate realiza și prin alte mijloace de probă decât cele admise în
litigii de drept comun.
Pornind de la aceste
considerații este de observat că, prin decizia civilă nr. 160/C din 15
septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța s-a stabilit cu putere de lucru
judecat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.
10/2001 să solicite măsuri reparatorii pentru imobilul din Techirghiol, V. Iași,
hotărârea devenind irevocabilă prin Decizia nr. 1087 din 7 februarie 2007 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 1407/36/2006.
Ca atare, s-a reținut cu
privire la același imobil că în privința terenului aferent construcției „Vila
Iași” operează aceeași prezumție în favoarea persoanei trecută în actul
normativ de naționalizare, prezumție care nu a fost răsturnată prin alte
mijloace de probă.
Această interpretare a legii
este susținută de aplicarea corectă de către instanța de fond a art. IV din
Decretul nr. 92/1950 în înțelegerea noțiunii de imobile, în accepțiunea
textului de referință fiind incluse terenul și construcțiile, instalațiile
aferente și întregul utilaj existent pentru întreținerea imobilului, fiind
argumentată de adresa din 20 mai 2002 emisă de Primăria Orașului Techirghiol în
care se evidențiază că autorul D.V. figura în Registrul cadastral din anii
1932-1938 cu un imobil format din clădire V. Iași și teren în suprafață de
1212,80 mp identificat în careul 8 HP (fila 86 dosar tribunal).
Este indubitabil că imobilul
mai sus individualizat (teren) a fost în proprietatea autorului reclamanților,
respectiv a lui D.V. fiind naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, conform
anexei la poziția nr. 118, situație confirmată și de alte înscrisuri ce au fost
reținute de instanța de fond, respectiv adresa din 14 august 1992 a Consiliului
Local Techirghiol (fila 55 dosar tribunal); contractul de concesiune nr. 1360
din 23 februarie 2001 (fila 80 dosar).
Decizia pronunțată de Curtea
de Apel Constanța este nelegală în ceea ce privește interpretarea dată art. 24
din Legea nr. 10/2001 și pronunțată cu ignorarea art. 22 pct. 1 din H.G. nr. 498/2003
și art. 23.1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001
publicate în M. Of. – Partea I nr. 227 din 03 aprilie 2007, în care se
menționează că, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care
atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau autorul
acesteia, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric rol
fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o
autoritate din vreme respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că
imobilul aparținea autorului.
În consecință, în raport de
specificul probațiunii, legiuitorul face posibilă aplicarea prezumției
prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 și, în raport de evidențele
cadastrale și de împrejurarea că pârâta nu a răsturnat prezumția instituită de
legiuitor, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a nesocotit dispozițiile
legale ce ocrotesc proprietatea, așa încât, conform art. 312 alin. (2) și art. 314
C. proc. civ., va admite recursul reclamanților, va casa decizia Curții de Apel
Constanța și rejudecând va respinge apelurile declarate de pârâtul Primarul
Orașului Techirghiol și intervenienta SC M.T. SRL împotriva sentinței
Tribunalului Constanța, apreciind că instanța de fond a dat o corectă dezlegare
raportului juridic descris în speță, prin admiterea contestației.
Văzând și dispozițiile art.
274 alin. (1) din același cod, potrivit cu care „partea care cade în pretenții
va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, va constata
că intimaților le revine sarcina de a plăti recurenților 4000 lei cu acest
titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanții A.S.V., A.E.G., C.E., D.E.C. și C.E.V. împotriva Deciziei nr. 393
din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu
minori și de familie, și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Casează decizia și
rejudecând, respinge apelurile declarate de pârâtul Primarul orașului
Techirghiol și intervenienta SC M.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 825 din
19 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța, pe care o menține.
Obligă intimații să
plătească recurenților suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în
recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 martie 2009.