ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3414/2009

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 ianuarie 2007, reclamanții A.S.V., A.E.G., C.E., D.E.C. și C.E.V. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 561 din 30 noiembrie 2006 emisă de Primarul orașului Techirghiol prin care s-a respins notificarea acestora, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 1212,80 mp situat în Techirghiol, preluat abuziv, ca efect al naționalizării, în temeiul Decretului nr. 92/1950 și să fie obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorilor D.V., decedat la 08 octombrie 1929, astfel cum rezultă din Decizia civilă nr. 160/C din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă din Decizia nr. 1087 din 7 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerentele căreia s-a reținut că aceștia se legitimează procesual ca persoane îndreptățite o solicită măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Techirghiol, județul Constanța, compus din teren și construcție în suprafață de 11.212,80 mp, construcția fiind deținută de SC C. SA Constanța, societate de la care contestatorii au solicitat în mod separat, restituirea construcției și că, în mod eronat prin dispoziția contestată s-a reținut că reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001. La 15 martie 2007, SC M.T. SRL a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Primarul orașului Techirghiol, arătând că a încheiat cu acesta contractul de concesiune nr. 1360 din 23 februarie 2001, pe o perioadă de 25 de ani referitor la terenul în suprafață de 910,67 mp identificat în careul VIII, HP lot 8, arătând că reclamanții nu au dovedit că autorii lor, D.V. și D.M. au deținut în proprietate terenul în litigiu, actele depuse de aceștia probând doar dreptul de proprietate asupra construcției, nu și asupra terenului, solicitând respingerea contestației și menținerea dispoziției nr. 561 din 30 noiembrie 2006, ca legală și temeinică.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 825 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Constanța a admis acțiunea, a dispus anularea dispoziției contestate și l-a obligat pe pârât să restituie în natură reclamanților, terenul mai sus individualizat. Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, rezultă că autorii contestatorilor au dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil, compus din teren și construcție și că, în Decretul nr. 92/1950 sunt menționate la poziția nr. 118 din anexă moștenitorii autorului D.V. și că se specifică expres faptul că imobilul este complet, prin acesta înțelegându-se atât construcția cât și terenul, ca un tot unitar.

S-a menționat că și în ipoteza în care s-ar face abstracție de dispozițiile legale menționate, contestatorii au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv: adresa din 20 mai 2002 emisă de Primarul orașului Techirghiol, din conținutul căreia rezultă că autorul contestatorilor era înscris în Registrul cadastral anii 1932-1938, pe raza localității Techirghiol, cu imobilul format din clădire, respectiv vila Iași și teren în suprafață de 1212,80 mp identificat în careul 8 HP, adresă completată prin referatul nr. 99/2001 întocmit de Primarul orașului Techirghiol – Serviciul Urbanism și de schița cadastrală a careului 8 HP, unde se menționează expres V. Iași – moștenitor V. D. Iași, precum și vecinătățile imobilului.

S-au reținut ca atare și: adresa nr. X/1996 emisă de D.G.F.P. Constanța, în care se menționează înscrierea în evidențele fiscale anii 1942-1947 a lui D.C., unul din fiii lui D.V. în care se descrie imobilul înainte de naționalizare și care corespunde cu conținutul autorizației de construcție și schițele aferente acesteia; autorizația de construire nr. 6396/1927 emisă de M.S.O.S.: adresa nr. X/1991 emisă de Filiala Arhivelor Constanța și testamentul autentificat sub nr. 4921/1929, în care, la pct. 5, se face referire expresă la întregul imobil. S-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 23 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 publicate În M. Of.

– partea I nr. 227 din 03 aprilie 2007, potrivit cu care, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau autorul acesteia, la data preluării abuzive, orice act emanând de la o autoritate din vremea respectivă, coroborate cu art. 24.1 și 24.2 din Nomele Metodologice privind aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, conform cărora sunt înscrisuri doveditoare ale existenței și, după caz, a întinderii dreptului de proprietate, actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, a dreptului de proprietate sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive și s-a reținut că autoritatea administrativă, pârâta în cauză nu a răsturnat prezumția instituită prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Cererea de intervenție accesorie a fost respinsă ca neîntemeiată în raport de aceleași considerente privind dovada calității de persoane îndreptățite a reclamanților, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței Tribunalului Constanța au declarat apel pârâtul Primarul orașului Techirghiol și intervenienta SC M.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul interpretării eronate în speță, în sensul că reclamanții au probat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

În conținutul criticilor sale, apelul pârâtului Primarul Orașului Techirghiol face referire la lipsa înscrisurilor care să probeze dreptul de proprietate cu privire la teren, în sensul că înscrierile din Registrul cadastral al anilor 1932-1938 nu au relevanță asupra dreptului de proprietate, iar testamentul din anul 1929 prin care se lasă moștenire descendenților C., H. și E.D., în părți egale, Vila Iași din Techirghiol nu cuprinde mențiuni privind terenul, invocându-se lipsa calității procesuale active a reclamanților atât în ceea ce privește titlul de proprietate al autorului cât și în considerarea calității acestora, de succesori legali sau testamentari ai autorului V.D. Apelanta - intervenientă SC M.T.

SRL dezvoltă aceleași criticile privind nedovedirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului, reținând greșita aplicare de către instanța de fond a art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001. Prin Decizia nr. 393 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile pârâtului și intervenientei, a schimbat sentința civilă nr. 825 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța, a respins contestația ca nefondată și a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta SC M.T. SRL în interesul pârâtului.

Pentru a decide ca atare, instanța de control judiciar ordinar a reținut următoarele: Potrivit art. IV din Decretul nr. 92/1950 prin imobile, în sensul acestui act normativ se înțelege terenurile, construcțiile și instalațiile aferente cu întreg utilajul existent pentru întreținerea imobilului, așa încât din conținutul textului redat nu rezultă, că noțiunea de „imobil complet”, folosit în anexa decretului echivalează implicit cu construcțiile și terenul respectiv ci poate însemna doar construcția cu toate instalațiile aferente. S-a considerat de instanța de apel că, în măsura în care în anexa decretului de naționalizare nu este individualizată complet compunerea imobilului preluat, în sensul de a se arăta că s-a trecut în proprietatea statului construcția și o anume suprafață de teren, noțiunea de „imobil complet” nu are înțelesul atribuit de instanța de fond.

S-a apreciat că testamentul autentificat sub nr. 4921/1929 nu are relevanță în privința dovedirii dreptului de proprietate asupra terenului, iar celelalte înscrisuri invocate de tribunal respectiv adresa din 20 mai 2002 emisă de Primarul Orașului Techirghiol, identificările cadastrale nu constituie dovada deplină a dreptului de proprietate asupra terenului în lipsa altor dovezi – în completare. S-a reținut că într-o altă adresă, emisă în anul 2007 de Primarul Orașului Techirghiol, depusă în apel se evidențiază că, Registrul cadastral din aceeași perioadă, respectiv 1932-1938, terenul în suprafață de 1212,80 mp, ce face parte din careul 8 HP, figurează ca proprietate de stat, așa încât cele reținute în adresa din 20 mai 2002 sunt contrare cu conținutul actului în baza căruia a fost emisă adresa care a fost apreciată ca act doveditor al dreptului de proprietate al autorilor reclamanților.

Referitor la adresa emisă de Arhivele Naționale, la solicitarea reclamanților se menționează că nu există un act de vânzare-cumpărare încheiat de autorul D.V. cu M.S.O.S. pentru terenul în litigiu, iar împrejurarea că în adresă se reține că fondul arhivistic este incomplet nu poate fi apreciată ca un argument în sprijinul dovedirii de către reclamanți a dreptului de proprietate. Împotriva deciziei Curții de Apel Constanța au declarat recurs reclamanții A.S.V., A.E.G., C.D.E., D.E.C. și C.E.V. criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a dat o interpretare greșită, în speță, prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 reținând că reclamanții nu au făcut dovada că autorul D.V.

a fost proprietarul întregului imobil situat în Techirghiol, județul Constanța, compus din terenul în suprafață de 1212,80 mp și construcție. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed: Reclamanții au învestit instanța de judecată cu soluționarea unei contestații îndreptată împotriva dispoziției nr. 561 din 30 noiembrie 2006 emisă de Primăria Orașului Techirghiol, prin care s-a respins cererea acestora de restituire în natură a terenului în suprafață de 1212,80 mp situat în Techirghiol, județul Constanța, cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul mai sus individualizat, întemeiată pe Legea nr. 10/2001. Proba dreptului de proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de stat, pe tărâmul Legii nr. 10/2001 are un caracter special, conferit prin prezumția instituită prin art. 24 din acest act normativ, derogatoriu de la dreptul comun.

Astfel înscrisurile ce atestă calitatea autorului reclamanților de proprietar al terenului, chiar dacă sunt anterioare preluării imobilului de către stat, se coroborează cu prezumția simplă instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată și fac dovada concludentă a susținerilor din notificare. Ca atare, dacă pârâtul susține că la momentul preluării terenului, persoana respectivă nu mai avea calitatea de proprietar, sarcina probei îi revine, potrivit regulii generale (art. 1169 C. civ.). În materie de probațiune, în redactarea inițială a Legii nr. 10/2001, legiuitorul impunea beneficiarilor acestui act normativ de reparație să prezinte, în dovedirea dreptului de proprietate, acte doveditoare ale raporturilor juridice intervenite în perioada 6 martie 1945, înțelegând prin acestea, acte juridice translative de proprietate care atestau deținerea proprietății de către o persoană fizică.

Având în vedere dificultatea reală a prezentării unor astfel de înscrisuri, dată fiind perioada mare de timp care a trecut de la momentul preluării terenurilor de către stat, legiuitorul a derogat de la exigențele impuse cu privire la probațiunea dreptului de proprietate și a modificat dispoziția legală menționată în sensul că a statuat astfel: în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a dispus sau s-a executat măsura preluării abuzive de către stat. În concluzie, în materia Legii nr. 10/2001, dat fiind specificul acestor litigii și caracterul reparatoriu de esența actului normativ, pe care s-au întemeiat reclamanții, proba dreptului de proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de către stat se poate realiza și prin alte mijloace de probă decât cele admise în litigii de drept comun.

Pornind de la aceste considerații este de observat că, prin decizia civilă nr. 160/C din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 să solicite măsuri reparatorii pentru imobilul din Techirghiol, V. Iași, hotărârea devenind irevocabilă prin Decizia nr. 1087 din 7 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 1407/36/2006. Ca atare, s-a reținut cu privire la același imobil că în privința terenului aferent construcției „Vila Iași” operează aceeași prezumție în favoarea persoanei trecută în actul normativ de naționalizare, prezumție care nu a fost răsturnată prin alte mijloace de probă.

Această interpretare a legii este susținută de aplicarea corectă de către instanța de fond a art. IV din Decretul nr. 92/1950 în înțelegerea noțiunii de imobile, în accepțiunea textului de referință fiind incluse terenul și construcțiile, instalațiile aferente și întregul utilaj existent pentru întreținerea imobilului, fiind argumentată de adresa din 20 mai 2002 emisă de Primăria Orașului Techirghiol în care se evidențiază că autorul D.V. figura în Registrul cadastral din anii 1932-1938 cu un imobil format din clădire V. Iași și teren în suprafață de 1212,80 mp identificat în careul 8 HP (fila 86 dosar tribunal). Este indubitabil că imobilul mai sus individualizat (teren) a fost în proprietatea autorului reclamanților, respectiv a lui D.V.

fiind naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, conform anexei la poziția nr. 118, situație confirmată și de alte înscrisuri ce au fost reținute de instanța de fond, respectiv adresa din 14 august 1992 a Consiliului Local Techirghiol (fila 55 dosar tribunal); contractul de concesiune nr. 1360 din 23 februarie 2001 (fila 80 dosar). Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța este nelegală în ceea ce privește interpretarea dată art. 24 din Legea nr. 10/2001 și pronunțată cu ignorarea art. 22 pct. 1 din H.G. nr. 498/2003 și art. 23.1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 publicate în M. Of.

– Partea I nr. 227 din 03 aprilie 2007, în care se menționează că, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau autorul acesteia, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din vreme respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că imobilul aparținea autorului. În consecință, în raport de specificul probațiunii, legiuitorul face posibilă aplicarea prezumției prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 și, în raport de evidențele cadastrale și de împrejurarea că pârâta nu a răsturnat prezumția instituită de legiuitor, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a nesocotit dispozițiile legale ce ocrotesc proprietatea, așa încât, conform art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc.

civ., va admite recursul reclamanților, va casa decizia Curții de Apel Constanța și rejudecând va respinge apelurile declarate de pârâtul Primarul Orașului Techirghiol și intervenienta SC M.T. SRL împotriva sentinței Tribunalului Constanța, apreciind că instanța de fond a dat o corectă dezlegare raportului juridic descris în speță, prin admiterea contestației. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) din același cod, potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, va constata că intimaților le revine sarcina de a plăti recurenților 4000 lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții A.S.V., A.E.G., C.E., D.E.C. și C.E.V. împotriva Deciziei nr. 393 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia și rejudecând, respinge apelurile declarate de pârâtul Primarul orașului Techirghiol și intervenienta SC M.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 825 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța, pe care o menține. Obligă intimații să plătească recurenților suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.