ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5329/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 25 decembrie 2002,

reclamanta P.D. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Orașului Techirghiol,

Consiliul Local al Orașului Techirghiol, Mânăstirea „Sf. Maria” Techirghiol, SC

C. SA Techirghiol și SC H. SRL Techirghiol, solicitând:

- anularea parțială a contractului

de concesiune nr. 2326 din 18 iulie 1997 încheiat între Consiliul Local

Techirghiol și Metocul Sfânta Maria, cu privire la terenul de 147,36 mp;

- constatarea nulității contractului

de vânzare-cumpărare încheiat între SC H. SRL și Primăria Techirghiol, având ca

obiect înstrăinarea suprafeței de 160,46 mp și

- constatarea nulității contractului

de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA Techirghiol și Mânăstirea „Sfânta

Maria”, vânzare avizată prin H.G. nr. 574/1999.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că:

- este singura moștenitoare a

defunctului G.B., proprietarul imobilului în discuție (construcție și 1000 mp

teren) situat în Techirghiol, careu 4 sp.

- notificarea adresată Primăriei

Techirghiol în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost admisă numai în parte,

dispunându-se restituirea în natură a 406,90 mp și 2 corpuri de clădire,

deținute de SC I.S. SRL în baza unui contract de închiriere;

- pentru vila Târgoviște și

terenurile de 432,64 mp, (transmis cu plată către Metocul Sfânta Maria) și de

160,46 mp din str. V. (transmis către SC H. SRL conform H.C.M. nr. 834/1991),

primarul a promis acordarea unor despăgubiri.

La 20 februarie 2003 reclamanta a

formulat precizări la cererea de chemare în judecată, solicitând desființarea

dispozițiilor nr. 2087 din 7 martie 2002 și nr. 216 din 20 martie 2002, emise

de Primarul Orașului Techirghiol, precum și obligarea Primarului Orașului

Techirghiol la

restituirea

în

natură a imobilului

situat în localitatea Techirghiol, alcătuit din construcții și teren în

suprafață de 1000 mp, potrivit art. 20 și urm. din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 13642 din

c1 iulie 2002 Judecătoria Constanța și-a declinat în favoarea Tribunalului

Constanța, secția comercială.

Tribunalul Constanța, secția comercială,

prin încheierea din 20 martie 2003, a trimis dosarul spre competentă

soluționare Tribunalului Constanța, secția civilă, potrivit art. 29 alin. (8)

din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 709 din 13 mai 2004, a admis excepția tardivității și drept

consecință, a respins contestație, ca tardiv formulată și a disjuns celelalte

capete de cerere.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, prin decizia nr. 1061/C din 12 octombrie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă.

Reclamanta a declarat recurs,

menționând că dispozițiile primarului s-au comunicat în str. S. nr. 11 în loc

de str. S. nr. 111, iar semnătura de pe dovada de comunicare nu îi aparține.

Aceste critici sunt întemeiate.

Astfel, din lucrările dosarului

rezultă că:

- recurenta domiciliază în str. S.

nr. 111;

- dispozițiile primarului au fost

comunicate în str. S. nr. 11;

- nu s-a putut dovedi că semnătura

de pe dovada de comunicare a celor două dispoziții, pe care reclamanta o

contestă, aparține acesteia.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(3) și art. 313 C. proc. civ., recursul declarat va fi admis, în sensul casării

ultimei hotărâri și trimiterii cauzei la Curtea de Apel Constanța, pentru

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta P.D. împotriva deciziei civile nr. 1061/C din 12 octombrie 2004 a

Curții de Apel Constanța. Casează decizia și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.