ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 600/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 600/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
L.V. și N.E.V. au formulat acțiune în temeiul art. 24 din Legea nr.
10/2001, în contradictoriu cu orașul Techirghiol reprezentat prin Primar,
solicitând anularea dispoziției nr. 37 din 30 ianuarie2002 prin care le-a fost
respinsă cererea privind, în principal, restituirea în natură a imobilului
situat în Techirghiol, lot 12, careul L iar în subsidiar atribuirea altui teren
în compensare și despăgubiri pentru construcție, propunându-li-se în schimb
despăgubiri pentru întregul imobil la valoarea estimată la 1 miliard lei.
În motivarea acțiunii reclamanții au
arătat că pârâtul era obligat să le comunice, cu privire la construcție,
contractele de închiriere și de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr.
112/1995, întrucât sunt îndreptățiți să le atace, conform art. 46 din Legea nr.
10/2001, iar în ceea ce privește terenul, să prezinte dovezi în sensul că
acesta a fost atribuit în baza Legii nr. 4/1973, cum se susține în dispoziția
atacată.
În cazul dovedirii imposibilității
obective de restituire a imobilului în natură, să fie despăgubiți prin
compensare cu un alt teren.
Tribunalul Constanța, secția civilă,
prin sentința nr. 374 din 26 aprilie 2002, a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a orașului Techirghiol, prin Primar, și, pentru acest motiv,
a respins acțiunea introdusă de reclamanți, reținând, în esență, că, în
condițiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, anularea dispoziției
contestate trebuia cerută în contradictoriu cu emitentul actului – Primarul iar
nu cu orașul Techirghiol.
Investită cu soluționarea apelului
declarat de reclamanți, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, l-a admis prin
decizia nr. 100/C din 11 septembrie 2002, prin care a fost desființată sentința
și trimisă cauza la același tribunal pentru rejudecare.
Pentru a hotăr
î
astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere dispozițiile
art. 66 și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, referitoare la calitatea
primarului de șef al administrației publice locale și al aparatului propriu de
specialitate, respectiv de reprezentant al unității administrativ teritoriale
inclusiv în justiție, precum și ale art. 121 din aceeași lege privind
patrimoniul, drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial ce aparțin
domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale.
Împotriva deciziei instanței de apel
Orașul Techirghiol prin Primar a declarat recurs reiterând excepția lipsei
calității procesuale pasive a orașului, cu condiția casării deciziei și
menținerii sentinței primei instanțe.
Recursul nu este fondat.
Astfel, deși primăria este o sctructură
funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă
hotărîrile consiliului local și dispozițiile primarului soluționând probleme
curente ale colectivității locale în care funcționează art. 91 din Legea
administrației publice locale nr. 215/2001, în conformitate cu alin. (1) și (2)
ale art. 20 din Legea nr. 10/2001, între „unitățile deținătoare” obligate la
restituire fac parte și consiliile locale și județene, iar potrivit alin. (3),
„în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana
îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a
primarului general al municipiului București”
Cum primăria nu are patrimoniu
propriu, distinct de cel al comunei sau orașului a cărui activitate o deservește,
dar, în același timp, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001
primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice și
juridice precum și în justiție, în aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr.
10/2001 rezultă că imobilele vizate urmează a fi retrocedate de „deținătorul
actual”, în sensul art. 20 alin. (3) din lege de către primării – mai exact de
către unitatea administrativ – teritorială dobânditoare din al cărui patrimoniu
fac parte.
Astfel fiind, chemarea în judecată a
unității administrativ – teritoriale în al cărei patrimoniu se află imobilul,
reprezentată prin emitentul actului supus cenzurii instanțelor judecătorești,
este în spiritul dispozițiilor legale analizate.
În consecință, soluția pronunțată de
instanța de apel în sensul celor ce preced urmează a fi confirmată, prin
respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâtul Orașul Techirghiol prin Primar împotriva deciziei nr. 100/C
din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie
2004.