ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 600/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 600/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: L.V. și N.E.V. au formulat acțiune în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, în contradictoriu cu orașul Techirghiol reprezentat prin Primar, solicitând anularea dispoziției nr. 37 din 30 ianuarie2002 prin care le-a fost respinsă cererea privind, în principal, restituirea în natură a imobilului situat în Techirghiol, lot 12, careul L iar în subsidiar atribuirea altui teren în compensare și despăgubiri pentru construcție, propunându-li-se în schimb despăgubiri pentru întregul imobil la valoarea estimată la 1 miliard lei.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâtul era obligat să le comunice, cu privire la construcție, contractele de închiriere și de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, întrucât sunt îndreptățiți să le atace, conform art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar în ceea ce privește terenul, să prezinte dovezi în sensul că acesta a fost atribuit în baza Legii nr. 4/1973, cum se susține în dispoziția atacată. În cazul dovedirii imposibilității obective de restituire a imobilului în natură, să fie despăgubiți prin compensare cu un alt teren.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 374 din 26 aprilie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a orașului Techirghiol, prin Primar, și, pentru acest motiv, a respins acțiunea introdusă de reclamanți, reținând, în esență, că, în condițiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, anularea dispoziției contestate trebuia cerută în contradictoriu cu emitentul actului – Primarul iar nu cu orașul Techirghiol. Investită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, l-a admis prin decizia nr. 100/C din 11 septembrie 2002, prin care a fost desființată sentința și trimisă cauza la același tribunal pentru rejudecare.
Pentru a hotăr î astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere dispozițiile art. 66 și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, referitoare la calitatea primarului de șef al administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate, respectiv de reprezentant al unității administrativ teritoriale inclusiv în justiție, precum și ale art. 121 din aceeași lege privind patrimoniul, drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial ce aparțin domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale. Împotriva deciziei instanței de apel Orașul Techirghiol prin Primar a declarat recurs reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a orașului, cu condiția casării deciziei și menținerii sentinței primei instanțe.
Recursul nu este fondat.
Astfel, deși primăria este o sctructură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărîrile consiliului local și dispozițiile primarului soluționând probleme curente ale colectivității locale în care funcționează art. 91 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, în conformitate cu alin. (1) și (2) ale art. 20 din Legea nr. 10/2001, între „unitățile deținătoare” obligate la restituire fac parte și consiliile locale și județene, iar potrivit alin. (3), „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București” Cum primăria nu are patrimoniu propriu, distinct de cel al comunei sau orașului a cărui activitate o deservește, dar, în același timp, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice și juridice precum și în justiție, în aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 rezultă că imobilele vizate urmează a fi retrocedate de „deținătorul actual”, în sensul art. 20 alin. (3) din lege de către primării – mai exact de către unitatea administrativ – teritorială dobânditoare din al cărui patrimoniu fac parte.
Astfel fiind, chemarea în judecată a unității administrativ – teritoriale în al cărei patrimoniu se află imobilul, reprezentată prin emitentul actului supus cenzurii instanțelor judecătorești, este în spiritul dispozițiilor legale analizate. În consecință, soluția pronunțată de instanța de apel în sensul celor ce preced urmează a fi confirmată, prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Orașul Techirghiol prin Primar împotriva deciziei nr. 100/C din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.