ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 600/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

L.V. și N.E.V. au formulat acțiune în temeiul art. 24 din Legea nr.

10/2001, în contradictoriu cu orașul Techirghiol reprezentat prin Primar,

solicitând anularea dispoziției nr. 37 din 30 ianuarie2002 prin care le-a fost

respinsă cererea privind, în principal, restituirea în natură a imobilului

situat în Techirghiol, lot 12, careul L iar în subsidiar atribuirea altui teren

în compensare și despăgubiri pentru construcție, propunându-li-se în schimb

despăgubiri pentru întregul imobil la valoarea estimată la 1 miliard lei.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că pârâtul era obligat să le comunice, cu privire la construcție,

contractele de închiriere și de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr.

112/1995, întrucât sunt îndreptățiți să le atace, conform art. 46 din Legea nr.

10/2001, iar în ceea ce privește terenul, să prezinte dovezi în sensul că

acesta a fost atribuit în baza Legii nr. 4/1973, cum se susține în dispoziția

atacată.

În cazul dovedirii imposibilității

obective de restituire a imobilului în natură, să fie despăgubiți prin

compensare cu un alt teren.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 374 din 26 aprilie 2002, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a orașului Techirghiol, prin Primar, și, pentru acest motiv,

a respins acțiunea introdusă de reclamanți, reținând, în esență, că, în

condițiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, anularea dispoziției

contestate trebuia cerută în contradictoriu cu emitentul actului – Primarul iar

nu cu orașul Techirghiol.

Investită cu soluționarea apelului

declarat de reclamanți, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, l-a admis prin

decizia nr. 100/C din 11 septembrie 2002, prin care a fost desființată sentința

și trimisă cauza la același tribunal pentru rejudecare.

Pentru a hotăr

î

astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere dispozițiile

art. 66 și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, referitoare la calitatea

primarului de șef al administrației publice locale și al aparatului propriu de

specialitate, respectiv de reprezentant al unității administrativ teritoriale

inclusiv în justiție, precum și ale art. 121 din aceeași lege privind

patrimoniul, drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial ce aparțin

domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale.

Împotriva deciziei instanței de apel

Orașul Techirghiol prin Primar a declarat recurs reiterând excepția lipsei

calității procesuale pasive a orașului, cu condiția casării deciziei și

menținerii sentinței primei instanțe.

Recursul nu este fondat.

Astfel, deși primăria este o sctructură

funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă

hotărîrile consiliului local și dispozițiile primarului soluționând probleme

curente ale colectivității locale în care funcționează art. 91 din Legea

administrației publice locale nr. 215/2001, în conformitate cu alin. (1) și (2)

ale art. 20 din Legea nr. 10/2001, între „unitățile deținătoare” obligate la

restituire fac parte și consiliile locale și județene, iar potrivit alin. (3),

„în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana

îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a

primarului general al municipiului București”

Cum primăria nu are patrimoniu

propriu, distinct de cel al comunei sau orașului a cărui activitate o deservește,

dar, în același timp, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001

primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice și

juridice precum și în justiție, în aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 rezultă că imobilele vizate urmează a fi retrocedate de „deținătorul

actual”, în sensul art. 20 alin. (3) din lege de către primării – mai exact de

către unitatea administrativ – teritorială dobânditoare din al cărui patrimoniu

fac parte.

Astfel fiind, chemarea în judecată a

unității administrativ – teritoriale în al cărei patrimoniu se află imobilul,

reprezentată prin emitentul actului supus cenzurii instanțelor judecătorești,

este în spiritul dispozițiilor legale analizate.

În consecință, soluția pronunțată de

instanța de apel în sensul celor ce preced urmează a fi confirmată, prin

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Orașul Techirghiol prin Primar împotriva deciziei nr. 100/C

din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie

2004.