ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2537/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, Curtea constată

următoarele:

Prin sentința nr. 678 din 3 iulie 2000, Tribunalul

Teleorman a admis acțiunea formulată de reclamanta S.D.E.E. Alexandria, în

contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA și a obligat reclamanta la plata sumei de

160.579.379 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, precum și 10.118.175

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în baza

înscrisurilor de la dosar, respectiv, contractul nr. 160/1994 și facturile

aferente cursului pentru perioada 30 iunie 1998 - 1 martie 2000.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost respins

de secția comercială a Curții de Apel București, care a pronunțat decizia nr. 1383

din 9 noiembrie 2001. În apel s-a administrat și proba cu expertiză contabilă.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs

pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență,

că ambele instanțe au reținut o situație de fapt care nu corespunde probelor

administrate.

Pe de o parte, deși pârâta a făcut dovada cu procesul

verbal din 21 mai 1998, că a fost debranșată de la rețeaua de alimentare de

către reclamantă (la fond) și cu raportul de expertiză contabilă efectuat în

cauză (în apel) a demonstrat că nu datorează nici o sumă de bani reclamantei,

totuși, a fost obligată la plată. Că expertiza contabilă, care constituie un mijloc

de probă administrat în apel, a fost înlăturată fără nici o motivare de către

instanța de apel.

Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va

respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Este riguros exactă

afirmația recurentei-pârâte că, la 21 mai 1998, a fost debranșată de la rețeaua

de alimentare.

Este, de asemenea, exactă susținerea recurentei că

expertul contabil a stabilit, raportându-se la acte, că pârâta nu datorează

sumele pretinse de reclamantă. Dar, față de împrejurarea necontestată de pârâtă,

că, după 21 mai 1998, data debranșării, ea a achitat, conform dovezilor de la dosar,

contravaloarea unei facturi emise pentru consumuri înregistrate în lunile

noiembrie 1998, septembrie 1999, ianuarie, februarie, mai, iunie 2000 și față

de procesele de debranșare din 24 august 1998, 20 decembrie 1999 și 28 martie

2000 (ulterioare primei debranșări) instanțele nu puteau să tragă altă

concluzie decât aceea că pârâta a continuat să consume curent electric din rețeaua

reclamantei. Expertiza contabilă a fost, în mod corect, înlăturată ca mijloc de

probă irelevant față de probele invocate supra, pe de o parte, ea nu a avut ca

obiect să constate dacă s-a mai consumat și nici nu putea, pentru dovedirea

consumului, fiind necesară expertiză tehnică, care, însă, nu a fost cerută, pe

de altă parte, susținerea expertului nu este fundamentată științific și este

contrazisă de celelalte mijloace de probă.

Cum în dreptul procesual civil român nu este

prestabilită o ierarhie a mijloacelor de probă, acestea fiind apreciate egal ca

valoare, în mod corect, instanța de apel a înlăturat concluziile raportului

contabil. Cu acest supliment de motivare, decizia Curții de Apel București este

legală și temeinică.

Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.A.P.

Comoara, județul Teleorman, împotriva deciziei nr. 1385 din 9 noiembrie 2001 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 mai 2003.