ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7186/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 ianuarie 2004, reclamantul A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 4605 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor stabilite, începând cu data apariției actului normativ aplicabil în speță, respectiv Legea nr. 309/2002. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că depunerea cererii sale pentru acordarea drepturilor prevăzute de legea indicată, a fost condiționată de obținerea prealabilă a unei copii a livretului său militar, de la Arhivele Naționale, care a fost tergiversată de această instituție.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 217 din 11 februarie 2004, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta a acordat în mod corect drepturile compensatorii în discuție, începând cu data de 1 ianuarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 309/2002. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A.G., care a reiterat susținerile din acțiune și a solicitat casarea hotărârii recurate și, în fond, admiterea cererii sale, în sensul obligării pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, de la data apariției acestui act normativ. Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 teza I din Legea nr. 309/2002, persoanele prevăzute la art. 1, vor beneficia de prevederile prezentei legi, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Sălaj a aplicat corect aceste dispoziții de strictă interpretare, acordându-i reclamantului-recurent, drepturile solicitate, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, respectiv la 1 ianuarie 2004. Pe bună dreptate a reținut și prima instanță, că pentru aprecierea datei de la care începe acordarea drepturilor compensatorii, are importanță, exclusiv termenul la care s-a formulat cererea, nefiind relevant faptul că reclamantul a trebuit să se adreseze anterior unei alte instituții, pentru a obține dovezile necesare.

Întrucât prima instanță a reținut o corectă situație de fapt și a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva sentinței civile nr. 217 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.