ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1475/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea penală adresată Consiliului

Superior al Magistraturii și trimisă spre competentă soluționare Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul R.V., cere începerea urmăririi

penale și trimiterea în judecată a magistraților M.J. și M.G. – judecători la

Judecătoria Piatra Neamț și V.C., C. D., F.I., O.S. – procurori la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul

Neamț, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals

intelectual.

În justificarea acestei plângeri,

petiționarul a susținut că procurorii care i-au soluționat mai multe dosare

penale, s-ar fi comportat în mod abuziv față de el, care are probleme grave de

sănătate, astfel că prin modul cum s-au desfășurat cercetările, i-ar fi pus în

pericol viața. De asemenea, petiționarul a contestat modul cum au fost

întocmite actele de cercetare în dosarele nr. 396/P/1992, nr. 936/P/1996, nr.

635/P/1996, nr. 414/P/1997 și nr. 181/P/1998 ale Parchetului de pe lângă

Tribunalul respectiv Judecătoria Piatra Neamț, precum și dosarul nr. 3756/1998

al Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Plângerea a formulat obiectul

dosarului penal nr. 28/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

și a fost soluționată de procurorul C.I., din același parchet, prin rezoluția

din 7 iunie 1999, de neînceperea urmăririi penale față de magistrații

sus-arătați pentru faptele ce li s-au pus în sarcină, în baza art. 228 C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. a) din același cod, cu motivarea că faptele nu

există.

Împotriva acestei soluții, petiționarul

R.V. s-a adresat cu plângere Curții de Apel Bacău.

Plângerea nu a fost motivată la

depunere, motivele de nemulțumire fiind evidențiate ulterior, oral în fața

instanței, cât și prin memoriile depuse cu ocazia judecării cauzei. Printr-o

cerere depusă la data de 3 iunie 2002, petiționarul R.V., arată că își

restrânge plângerea, menținând-o numai cu privire la domnul procuror C.V. și a

domnului procuror O.S., învinuindu-i de sustragere de documente și introducerea

de documente false în dosarul în care a fost cercetat la plângerea părții

vătămate S.M.

Susține astfel, că domnul procuror

C.V. nu a înaintat în timp util adresa și obiectivele expertizei medico-legale

solicitate de el la Laboratorul de Medicină Legală din Iași, că nu a efectuat

înregistrarea pe casetă video a reconstituirii faptei, că prin modul cum a

redactat adresa către acest laborator, el s-a antipronunțat asupra vinovăției

sale. Susține că domnul procuror O.S., s-a interesat în mod direct de

soluționarea cazului, impunând colegilor care efectuau lucrări o anumită

conduită, care să se finalizeze cu condamnarea sa.

Se reclamă și faptul că la dosar au

fost depuse și primite mai multe variante a aceleași foi de observație privind

pe S.M., fără a se face verificările necesare stabilirii persoanelor vinovate

de aceste modificări.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin încheierea din 12 septembrie 2002, dată în dosarul nr. 1849/2002, a

respins plângerea penală formulată de petiționari împotriva rezoluției din 7

iunie 1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut următoarele:

Petiționarii R.V. și R.A. au fost

cercetați în dosarul nr. 635/P/1996 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Piatra Neamț, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 181 C. pen., la

plângerea părții vătămate S.M. din Piatra Neamț.

În dovedirea plângerii formulate,

S.M., care a reclamat că la data de 18 octombrie 1995, R.V. și R.A. au lovit-o,

a depus certificatul medico-legal nr. 2701/19 noiembrie 1995, în care se

menționau leziunile prezentate de aceasta, și se concluziona că pentru

vindecarea lor sunt necesare 35 - 40 zile îngrijiri medicale.

Cum cei învinuiți au contestat fapta

și cum în cauză s-au depus acte medicale (foi ieșire din spital, foaie de

observație, etc.), unele cu conținut diferit, în cauză s-a dispus și efectuat o

nouă expertiză medico-legală de către Institutul Medico-Legal Iași.

Laboratorul Exterior de Medicină

Legală Iași, efectuând expertiza solicitată, constată că acordarea de 35 - 40

zile îngrijiri medicale pentru vindecare acordate de I.M.L. Neamț, nu se

justifică în nici un mod, concluzie argumentată în conținutul raportului de

expertiză.

Se concluzionează că S.M., la

internare a prezentat leziuni traumatice, de tipul excoriațiilor și echimozelor,

afecțiuni ce nu necesită acordarea unor zile de îngrijiri medicale.

Totodată în cauză s-a dispus și

efectuarea unei expertize psihiatrice în ce o privește pe S.M.

În raport de concluziile acestor

acte medico-legale și de celelalte probe administrate în cauză, prin rezoluția

din 4 iulie 1996 (procuror C.V.) s-a dispus încetarea urmăririi penale privind

pe R.V. și R.A., iar dosarul a fost trimis spre competentă soluționare la

Judecătoria Piatra Neamț, competentă a soluționa cauza sub aspectul infracțiunii

prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

Urmare plângerii formulate de R.V.,

prin rezoluția din 9 august 1996 a prim procurorului de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Piatra Neamț, soluția de încetare a urmăririi penale a fost

infirmată și modificat dispozitivul în sensul că s-a dispus scoaterea de sub

urmărire a învinuiților R.V. și R.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 181

C. pen., întrucât, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acestei infracțiuni și a celei prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

S-a dispus trimiterea dosarului la

Judecătoria Piatra Neamț pentru a se proceda la judecarea cauzei sub acest

aspect.

Cauza a fost înregistrată sub nr.

5833/1996 la Judecătoria Piatra Neamț și a fost soluționată prin sentința

penală nr. 122/1997, prin încetarea procesului penal ca urmare a introducerii

tardive a plângerii.

Sentința a fost casată de Tribunalul

Neamț prin decizia penală nr. 332 din 3 octombrie 1997 și trimisă cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, unde a fost înregistrată sub nr. 9049/1997 .

Dat fiind neconcordanța între actele

medicale și medico-legale depuse la dosar, s-a dispus efectuarea unei noi

expertize la Institutul Medico-Legal București, unde au fost înaintate toate

actele depuse.

Comisia Superioară Medico-Legală, cu

adresa nr. E.1/18250/1997, confirmă concluziile expertizei efectuate de către

L.E.M.L. Iași.

La data de 7 octombrie 1998, se

dispune scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia la Judecătoria

Miercurea Ciuc, soluționarea acesteia fiind strămutată de către Curtea Supremă

de Justiție prin încheierea nr. 2327 din 17 septembrie 1998.

La Judecătoria Miercurea Ciuc cauza

a fost înregistrată sub nr. 3756/1998 și soluționată prin sentința nr. 850 din

21 mai 1999.

Recursul a fost înregistrat sub nr.

1935/1999 la Tribunalul Harghita, soluționarea fiind strămutată la Tribunalul

Bacău de Curtea Supremă de Justiție prin încheierea din 12 noiembrie 1999

(dosar nr. 4096/1999).

În raport de toate datele menționate

și de actele existente în cauză s-a constatat că toate apărările făcute de

către petiționari au fost luate în considerare, verificate, ceea ce a condus și

la schimbarea calificării faptei din art. 181 C. pen., care s-a reclamat în

art. 180 alin. (1) C. pen.

În același timp, s-a învederat că

din actele dosarului nu rezultă că cei doi procurori menționați de către

petiționar ar fi acționat contrar atribuțiilor de serviciu, procurorul O.

neefectuând acte de urmărire penală în cauză, iar susținerile că acesta a

influențat ancheta nu sunt dovedite.

Față de această situație, s-a

reținut că plângerea petiționarului a fost corect respinsă, toate apărările și

nemulțumirile legate de anchetă fiind verificate de instanță care a pronunțat o

soluție definitivă.

Drept urmare, plângerea a fost

respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri

petiționarii au declarat recurs, reiterând nemulțumirile lor cu privire la

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul încheierii atacate

rezultă că prima instanță a examinat plângerea, iar din confruntarea

susținerilor făcute de petiționari, în raport cu actele de urmărire penală

efectuate, se constată că în mod corect s-a dispus respingerea acesteia.

Cum din examinarea, în ansamblu,

încheierii recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de

casare susceptibil a fi invocat din oficiu, urmează ca recursul să fie respins,

ca nefondat, iar recurenții să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare

efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii R.V. și R.A. împotriva încheierii din 12 septembrie

2002, pronunțată în dosarul nr. 1894/2002 al Curții de Apel Bacău.

Obligă pe fiecare petiționar la

plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 martie 2003.