ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1280/2003

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 114 din 24 mai

2002, Tribunalul Sibiu a respins cererea formulată de condamnatul A.G. pentru

revizuirea sentinței nr. 33/1997 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia

nr. 11/1998 a Curții de Apel Alba Iulia și prin decizia nr. 470/1999 a Curții

Supreme de Justiție, secția penală.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că aspectele invocate de condamnat în cererea de revizuire

nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În afară de aceasta, s-a mai reținut

că cele invocate de revizuient, pe lângă faptul că nu sunt obiective, probele

invocate în cererea de revizuire au fost avute în vedere pe parcursul

procesului penal.

Apelul declarat, a fost respins de

către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 212 din 10 septembrie 2002.

Împotriva acestei soluții,

condamnatul a declarat recurs.

Apărătorul a susținut că au fost

descoperite acte noi, pe baza cărora instanțele nu ar fi pronunțat condamnarea

revizuientului ci achitarea lui.

Recursul nu este fondat.

Verificând hotărârile pronunțate se

constată că acestea sunt legale și temeinice sub toate aspectele.

Analizând cererea respectivă din

care reiese că revizuientul a fost condamnat ca urmare a lipsei de rol activ a

instanțelor se constată că aspectele invocate de condamnat, pe de o parte își

au corespondent în probatoriul administrat în cauză, iar pe de altă parte,

actele despre care se susține că ar fi noi au fost avute în vedere cu ocazia

soluționării cauzei în primă instanță și în căile de atac.

Art. 394 C. proc. pen., enumeră

cazurile în care se poate folosi calea extraordinară de atac a revizuirii, iar

motivele invocate, atât în scris, cât și oral nu se încadrează în nici unul din

acestea.

Mai mult decât atât ele nici nu

constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la

soluționarea cauzei pentru că au fost discutate pe parcursul desfășurării

procesului penal, deoarece ele se referă la administrarea unor probe care au

fost solicitate la proces.

În consecință recursul urmează să

fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul A.G. împotriva deciziei nr. 212 din 10 septembrie 2002 a Curții de

Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 martie 2003.