ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3302/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 423 din 27 mai 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpații: 1. S.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1) și (4), art. 14 din Legea nr. 678/2001, în condițiile art. 64 și art. 71 C. pen. 2. M.V. și 3. D.L. - la pedeapsa de câte 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1) și (2), art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul M.V., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

4. R.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1) și (4) și art. 14 din Legea nr. 678/2001. - la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru art. 78 alin. (1) din O.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată în întregime executarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.G. nr. 195/2002 și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: - pistol marca Voltra, calibru 9 mm; - 8 cartușe cu gaz iritant lacrimogen; - telefon Alcatel; - 2 cartele SIM; - autoturism BMW. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de M.A.M. În baza probelor administrate s-a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul R.E., cetățean german, este prieten cu inculpatul D.L., aceștia cunoscându-se încă din anul 2000, așa cum rezultă din adresa 3340 din 5 septembrie 2002 a Poliției germane.

În Germania, inculpatul D.L. a cunoscut și pe inculpatul M.V. în anul 1995, cei doi rămânând în relații de prietenie. Tot în Germania, inculpatul R.E. și D.L. au aderat la o rețea internațională de traficanți de carne vie din care mai făceau parte numiții B., R., M., etc., rămași nedepistați, cu legături în Spania și Germania. În luna martie, inculpatul D.L. a venit în România, însoțit de cetățeanul spaniol P.R.R., unde aceștia au constatat condiții prielnice pentru racolare de tinere în vederea practicării prostituției. În cursul lunii iunie, inculpații R.E. și D.L. s-au hotărât să se deplaseze în România, în scopul sus-menționat.

Călătoria celor doi a fost sponsorizată de proxeneții germani care i-au trimis inculpatului R.E., în perioada iunie - august 2002, aproximativ 10-15.000 Euro, bani cu care inculpații urmau să racoleze tinere, să achite contravaloarea pașapoartelor și celelalte documente și să le transporte în Germania, situație ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate. Deși nu posedă permis de conducere, inculpatul R.E. la volanul autoturismului personal a intrat în România la 20 iunie 2002, având ascuns sub scaunul din față un pistol cu gaz și 10 cartușe, fără să le declare autorităților vamale și fără a avea autorizație de portarmă în România. Acesta a mers la Iași, unde inculpatul D.L. l-a contactat pe inculpatul M.V.

solicitu-i serviciile pentru a intra în legătură cu proxeneții locali pentru a racola tinere. Inculpatul M.V. a fost de acord cu solicitarea lui D.L. și i-a pus în legătură cu un proxenet din zona gării, rămas neidentificat. Astfel, inculpații au cunoscut-o pe partea vătămată M.G. căreia i-au propus să meargă în Germania unde îi vor asigura loc de muncă. Partea vătămată a acceptat și inculpații au cazat-o pe rând în mai multe locuri, ultima oară la motelul D. din Iași. Aici au fost aduse mai multe tinere, respectiv, P.E., B.E., G.T., M.G., M.A.M. și minora C.N.A. Ulterior, de la inculpați au aflat că urmau să practice prostituția. Pe timpul cât au stat în România, inculpatul R.E. a ridicat prin intermediul lui M.G.

aproximativ 10.000 Euro pentru suportarea cheltuielilor. A mai reținut instanța că, inculpatul M.V. a vândut-o pe P.E. contra sumei de 300 Euro ce urmau să fie plătiți lunar, câte 100 Euro timp de 3 luni. Prin intermediul inculpatului M.V., inculpații R.E. și D.L. au intrat în legătură cu numitul Liviu din comuna Podul Iloaiei, jud. Iași, care în luna august 2002 le-a recrutat și vândut inculpaților pe părțile vătămate M.A.M., G.T., martora M.G. având cunoștință de tranzacție însă nu și de suma acesteia. Prin intermediul lui M.V., inculpații R.E., D.L. au racolat-o pe partea vătămată M.T., promițându-i că-i va obține un loc de muncă în Germania și ei se vor ocupa de acte și de transport. În cursul lunii iulie 2002, prin intermediul inculpatului M.V., inculpații l-au cunoscut pe S.C.

din Vaslui care le-a racolat pe părțile vătămate C.N. și B.E., cărora, de asemeni, le-a promis locuri de muncă în Germania. După racolarea celor șapte tinere, inculpații, prin intermediul mai multor persoane s-au ocupat de obținerea pașapoartelor și cărților de identitate, au cumpărat îmbrăcăminte părților vătămate și le-au întreținut în toată perioada șederii, fiind supravegheate de cel puțin unul din aceștia sau de M.G. La 23 august 2002, inculpații R.E. și M.V. împreună cu M., M. și P. s-au deplasat spre punctul de frontieră Petea, cel care a condus autoturismul fiind R.E. Înainte de a pleca, inculpatul R.E. a scos din autoturism pistolul și i-a cerut lui D.L. să-l ascundă. Acesta l-a îngropat la rădăcina unui copac, fiind depistat de organele de poliție cu ajutorul martorului A.G.

La 24 august 2002, inculpații M.V. și R.E., însoțit de cele 2 fete s-au cazat la Hotelul C. din Satu Mare, urmând ca a doua zi să plece peste graniță. În acest scop la cererea lui R.E., M.V. a căutat un taximetrist căruia i-a oferit suma de 400 dolari S.U.A. pentru a le transporta pe cele trei fete la Budapesta și a le oferi bani pentru a trece granița. Întrucât au fost date în consemn la frontieră, organele de poliție i-au reținut atât pe inculpați cât și pe părțile vătămate. La 20 august 2002, organele de poliție au procedat la efectuarea unei percheziții la motelul D. din Iași unde au fost depistați inculpatul D.L. și celelalte părți vătămate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații.

Parchetul a susținut că nu s-a făcut o încadrare juridică corectă faptelor comise de inculpați și s-a omis confiscarea sumelor pe care inculpatul R.E. le-a primit prin intermediul părții vătămate M.G., respectiv, 15.000 Euro, 700.000 lei și 300 dolari S.U.A. de la inculpații S.C. și M.V. Inculpații au susținut greșita condamnare pentru unele din fapte, precum și reținerea unei încadrări juridice incorecte, solicitând trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin decizia penală nr. 437 din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și al inculpaților S.C., D.L.

și R.E., și desființând sentința în parte în latura penală a dispus schimbarea juridică a faptelor comise de inculpați dintr-o singură infracțiune de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1) și (4) și art. 14 din Legea nr. 678/2001, în 2 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001. Inculpații au fost condamnați, după cum urmează: 1. S.C. la pedepse de: - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001; - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea 678/2001. În baza dispozițiilor art. 1 din Legea 543/2002 s-au constatat grațiate în întregime și condiționat pedepsele aplicate și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din lege.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani. Au fost înlăturate din hotărârea fondului pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complimentată de 4 ani, după cum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. 2. M.V. la: - câte 8 ani închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea 678/2001, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 și art. 34 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

S-a menținut pedeapsa complimentară aplicată acestui inculpat, precum și restul dispozițiilor ce-l privește pe inculpat. 3. D.L., la: - câte 8 ani închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea 678/2001. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. S-a înlăturat pedeapsa complimentată a interzicerii unor drepturi pe timp de 4 ani și au fost menținute restul dispozițiilor privind pe acest inculpat. 4. R.E. la: - câte 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea 678/2001; - s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și s-a menținut pedeapsa aplicată de 6 luni închisoare. S-a menținut art. 1 din Legea nr. 543/2002. S-au contopit pedepsele negrațiate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. S-a înlăturat pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi pe timp de 4 ani, aplicată de instanța de fond și s-au menținut, în rest, dispozițiile sentinței. În baza art. 111, art. 112 și art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpaților D.L. și R.E., după executarea pedepselor. În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumelor de 5.000 Euro de la inculpatul R.E.

și 900.000 lei de la inculpatul S.C. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.V. și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În termen legal împotriva hotărârilor, de mai sus, au declarat recurs inculpații M.V., D.L. și R.E. Prin motivele scrise s-a susținut, în esență, următoarele: Recurentul inculpat D.L. a criticat ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - instanțele au comis o gravă eroare de fapt atunci când au reținut vinovăția sa pentru comiterea faptelor deduse judecății, nefiind stabilit că a făcut parte din rețele de traficanți și nici că a cunoscut împrejurarea că inculpatul R.E. racolează tinere în vederea practicării prostituției; în susținerea acestui motiv de recurs au fost invocate dispozițiile cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.; - recurentul inculpat a mai susținut că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, în raport de contribuția materială a acestui inculpat care nu a întreprins în mod nemijlocit nici un fel de acțiuni concrete în derularea activității infracționale. Pentru considerentele expuse a solicitat, în primul caz, achitarea, nefiind realizate cerințele art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 și respectiv, reducerea pedepsei la limita minimă legală cu constatarea grațierii în cea de a doua situație. Recurentul inculpat R.E.

a criticat hotărârile pentru următoarele motive: - condamnarea greșită pentru infracțiunile la Legea nr. 678/2001 pentru care nu s-a făcut dovada elementelor constitutive, respectiv, nedovedirea fraudei și înșelăciunii prin care au fost determinate părțile vătămate să plece în Germania; - în același sens, s-a mai susținut că instanțele au dispus incorect condamnarea acestui inculpat și pentru că scopul traficului de persoane nu s-a realizat atâta timp cât acestea nu au fost exploatate. Pentru aceste considerente a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece nu a fost soluționat fondul; - s-a mai criticat hotărârea pronunțată în apel prin aceea că schimbările de încadrare juridică operate nu au fost puse în discuția părților, ceea ce afectează hotărârea pronunțată, cu atât mai mult cu cât, instanța nu a motivat aceste schimbări de încadrare juridică dispuse.

Recurentul inculpat M.V. a formulat critici împotriva celor două hotărâri numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând reducerea pedepselor la limita minimă legală. Cu ocazia ultimului cuvânt, recurenții inculpați au cerut reducerea pedepselor aplicate. Criticile formulate de inculpatul D.L. vor fi analizate în raport de cazurile de casare înscrise în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., constatându-se însă că nu conduc la casarea hotărârilor atacate. Deși recurentul inculpat a invocat grava eroare de fapt care a condus la condamnarea sa, este evident din întreg probatoriul administrat și chiar din propriile declarații ale acestui inculpat că starea de fapt reținută de instanțe este în concordanță cu acesta, și cu soluția de condamnare dispusă față de inculpat.

Astfel, părțile vătămate M.G., M.A.M., B.E., P.E. au descris împrejurările în care au fost racolate de inculpați, persoanele prin intermediul cărora au fost găsite, condițiile în care au fost cazate și modul în care se întocmeau documentele de călătorie. În ceea ce privește scopul în care urmau să efectueze deplasarea în Germania, aceste părți vătămate au afirmat, în mod constant, că inculpații le-au spus că vor fi angajate în muncă în Germania, ca dansatoare în baruri și discoteci, dame de companie, dar pe parcursul cazării lor la motelul D. și la C. au aflat că de fapt urmau să practice prostituția. Părțile vătămate au mai declarat că erau scoase în oraș, permanent însoțite de inculpatul R.E.

care efectua cheltuieli pentru îmbrăcămintea lor dar și pentru ca acestea să fie prezentabile, elegante și atrăgătoare. Deși inculpatul D.L. nu recunoaște scopul adus pentru care s-a deplasat în România, acesta nu poate nega relațiile cu inculpații R.E. și M.V., natura acestor relații, obiectivele activității lor, împrejurări dovedite cu declarațiile inculpatului S.C. cât și cu procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice. Desigur, în acest context de fapt, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatul D.L. cele două infracțiuni de trafic de persoane în formă calificată pentru care în mod just s-a pronunțat o soluție de achitare.

Modul în care au fost concepute și executate aceste infracțiuni pe baza unei hotărâri infracționale comune și anticipate, numărul persoanelor racolate, printre care se află și o minoră, atitudinea procesuală nesinceră, sunt circumstanțe care justifică pedeapsa aplicată, neexistând motive care să justifice o redozare a acesteia. Nefondate sunt și criticile formulate de inculpatul R.E., critici ce vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 14 și 17 1 C. proc. pen.

Având în vedere probele sus discutate în considerațiunile prezentate, activitatea materială a inculpaților constând în racolarea unor tinere în scopul ascuns al practicării prostituției, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă calificată, faptele fiind comise de două sau mai multe persoane împreună [(art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001)] după cum și a celei incriminate de art. 13 alin. (1) și (4) din aceiași lege, justificată de racolarea minorei C.N.A. în vârstă de 17 ani. Cât despre determinarea părților vătămate, aceasta s-a realizat evident prin înșelăciune. Afirmația se impune, în raport de declarațiile inculpatului S.C.

coroborate cu declarațiile părților vătămate, cărora li s-a propus deplasarea în Germania în scopul angajării ca dansatoare, dame de companie; despre scopul real al deplasării, care însă le-a fost ascuns, tinerele au aflat în mod indirect din ascultarea unor convorbiri în limba engleză, purtate de inculpați. Împrejurarea invocată de acest inculpat, drept exoneratoare de răspundere penală, a scopului nerealizat este fără relevanță juridică atât timp cât, pe de o parte, părțile vătămate deși au încercat să plece nu au putut, întrucât erau atent supravegheate de inculpați, pașapoartele lor fiind reținute de aceștia; pe de altă parte, inculpatul R.E. fusese dat în consemn la frontieră, situație în care a fost reținut de poliția de frontieră atât el cât și părțile vătămate și puțin mai târziu inculpatul M.V.; ulterior cu ocazia perchezițiilor efectuate au fost găsite și celelalte părți vătămate cât și inculpatul D.L.

Aceste considerațiuni, alături de cele prezentate de cele două instanțe, demonstrează existența elementelor constitutive ale faptelor pentru care a fost corect condamnat acest inculpat. Referitor la nemotivarea schimbărilor de încadrări juridice operate de instanța de apel, critica este nu numai neîntemeiată, dar și de rea credință, în raport de ampla și corecta motivare a instanței. Astfel, în aplicarea art. 13 C. pen., instanța de apel a încadrat corect fapta inculpatului R.E., de a conduce un autoturism pe drum public fără a avea permis de conducere, în infracțiunea prevăzută de art. 36 din Decretul nr. 328/1966 cu justa motivare că „în determinarea legii mai favorabile nu se pot combina dispoziții favorabile dintr-o lege cu altele din cealaltă lege, pentru că în acest fel s-ar ajunge pe cale judecătorească la o a treia lege, ceea ce este inadmisibil”.

Cât privește greșita reținere a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 678/2001 instanța de apel a explicat că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003 la 28 februarie 2003, au fost abrogate expres dispozițiile art. 14 și 18 alin. (3) din Legea nr. 678/2001. Referitor la criticile privind individualizarea pedepsei, formulate de acest inculpat, cât și de recurentul M.V., pentru considerațiunile expuse (la momentul discutării recursului declarat de inculpatul D.L.), cât și pentru cele ce urmează, se constată că instanța de apel a respectat prevederile art. 72 C. pen. În considerarea acestor dispoziții, s-a avut în vedere pericolul deosebit al faptelor comise, numărul și natura acestora, existența unor împrejurări care agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte nu se putea ignora atitudinea procesuală nesinceră a inculpaților care prin poziția lor au îngreunat aflarea adevărului în cauză, iar inculpatul M.V. a comis infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie. În complexitatea acestor date și împrejurări, pedepsele trebuie să fie proporționale pericolului social al faptelor și făptuitorilor și în același timp apte să realizeze cerințele art. 52 C. pen. Așa fiind, nu se constată motive de reducere a pedepselor aplicate celor trei inculpați, după cum nici alte motive care să conducă la casarea hotărârilor atacate, în condițiile și examinării din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. În consecință, pentru totalitatea considerentelor expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursurile declarate de inculpați se vor respinge ca nefondate. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se vor computa din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive pentru fiecare recurent. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.L., M.V. și R.E. împotriva deciziei penale nr. 437 din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 26 august 2002 la 16 iunie 2004, pentru fiecare. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2004.