ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3302/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3302/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 423 din 27

mai 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpații:

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1) și (4),

art. 14 din Legea nr. 678/2001, în condițiile art. 64 și art. 71 C. pen.

3. D.L.

- la pedeapsa de câte 8 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a),

art. 13 alin. (1) și (2), art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., pentru inculpatul M.V., în condițiile art. 71 și art. 64 C.

pen.

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a),

art. 13 alin. (1) și (4) și art. 14 din Legea nr. 678/2001.

- la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997;

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru art. 78

alin. (1) din O.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiată în întregime executarea pedepsei pentru

infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.G. nr. 195/2002 și s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Au fost contopite pedepsele aplicate

și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

condițiile art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- pistol marca Voltra, calibru 9 mm;

- 8 cartușe cu gaz iritant

lacrimogen;

- telefon Alcatel;

- 2 cartele SIM;

- autoturism BMW.

A fost respinsă acțiunea civilă

formulată de M.A.M.

În baza probelor administrate s-a

reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul R.E., cetățean german,

este prieten cu inculpatul D.L., aceștia cunoscându-se încă din anul 2000, așa

cum rezultă din adresa 3340 din 5 septembrie 2002 a Poliției germane.

În Germania, inculpatul D.L. a

cunoscut și pe inculpatul M.V. în anul 1995, cei doi rămânând în relații de

prietenie.

Tot în Germania, inculpatul R.E. și

D.L. au aderat la o rețea internațională de traficanți de carne vie din care

mai făceau parte numiții B., R., M., etc., rămași nedepistați, cu legături în

Spania și Germania.

În luna martie, inculpatul D.L. a

venit în România, însoțit de cetățeanul spaniol P.R.R., unde aceștia au

constatat condiții prielnice pentru racolare de tinere în vederea practicării

prostituției.

În cursul lunii iunie, inculpații

R.E. și D.L. s-au hotărât să se deplaseze în România, în scopul sus-menționat.

Călătoria celor doi a fost

sponsorizată de proxeneții germani care i-au trimis inculpatului R.E., în

perioada iunie - august 2002, aproximativ 10-15.000 Euro, bani cu care

inculpații urmau să racoleze tinere, să achite contravaloarea pașapoartelor și

celelalte documente și să le transporte în Germania, situație ce rezultă din

convorbirile telefonice interceptate.

Deși nu posedă permis de conducere,

inculpatul R.E. la volanul autoturismului personal a intrat în România la 20

iunie 2002, având ascuns sub scaunul din față un pistol cu gaz și 10 cartușe,

fără să le declare autorităților vamale și fără a avea autorizație de portarmă

în România.

Acesta a mers la Iași, unde

inculpatul D.L. l-a contactat pe inculpatul M.V. solicitu-i serviciile pentru a

intra în legătură cu proxeneții locali pentru a racola tinere.

Inculpatul M.V. a fost de acord cu

solicitarea lui D.L. și i-a pus în legătură cu un proxenet din zona gării,

rămas neidentificat.

Astfel, inculpații au cunoscut-o pe

partea vătămată M.G. căreia i-au propus să meargă în Germania unde îi vor

asigura loc de muncă.

Partea vătămată a acceptat și

inculpații au cazat-o pe rând în mai multe locuri, ultima oară la motelul D.

din Iași. Aici au fost aduse mai multe tinere, respectiv, P.E., B.E., G.T.,

M.G., M.A.M. și minora C.N.A.

Ulterior, de la inculpați au aflat

că urmau să practice prostituția.

Pe timpul cât au stat în România,

inculpatul R.E. a ridicat prin intermediul lui M.G. aproximativ 10.000 Euro

pentru suportarea cheltuielilor.

A mai reținut instanța că,

inculpatul M.V. a vândut-o pe P.E. contra sumei de 300 Euro ce urmau să fie

plătiți lunar, câte 100 Euro timp de 3 luni.

Prin intermediul inculpatului M.V.,

inculpații R.E. și D.L. au intrat în legătură cu numitul Liviu din comuna Podul

Iloaiei, jud. Iași, care în luna august 2002 le-a recrutat și vândut

inculpaților pe părțile vătămate M.A.M., G.T., martora M.G. având cunoștință de

tranzacție însă nu și de suma acesteia.

Prin intermediul lui M.V.,

inculpații R.E., D.L. au racolat-o pe partea vătămată M.T., promițându-i că-i

va obține un loc de muncă în Germania și ei se vor ocupa de acte și de

transport.

În cursul lunii iulie 2002, prin

intermediul inculpatului M.V., inculpații l-au cunoscut pe S.C. din Vaslui care

le-a racolat pe părțile vătămate C.N. și B.E., cărora, de asemeni, le-a promis

locuri de muncă în Germania.

După racolarea celor șapte tinere,

inculpații, prin intermediul mai multor persoane s-au ocupat de obținerea

pașapoartelor și cărților de identitate, au cumpărat îmbrăcăminte părților

vătămate și le-au întreținut în toată perioada șederii, fiind supravegheate de

cel puțin unul din aceștia sau de M.G.

La 23 august 2002, inculpații R.E.

și M.V. împreună cu M., M. și P. s-au deplasat spre punctul de frontieră Petea,

cel care a condus autoturismul fiind R.E.

Înainte de a pleca, inculpatul R.E.

a scos din autoturism pistolul și i-a cerut lui D.L. să-l ascundă.

Acesta l-a îngropat la rădăcina unui

copac, fiind depistat de organele de poliție cu ajutorul martorului A.G.

La 24 august 2002, inculpații M.V.

și R.E., însoțit de cele 2 fete s-au cazat la Hotelul C. din Satu Mare, urmând

ca a doua zi să plece peste graniță.

În acest scop la cererea lui R.E.,

M.V. a căutat un taximetrist căruia i-a oferit suma de 400 dolari S.U.A. pentru

a le transporta pe cele trei fete la Budapesta și a le oferi bani pentru a

trece granița.

Întrucât au fost date în consemn la

frontieră, organele de poliție i-au reținut atât pe inculpați cât și pe părțile

vătămate.

La 20 august 2002, organele de poliție

au procedat la efectuarea unei percheziții la motelul D. din Iași unde au fost

depistați inculpatul D.L. și celelalte părți vătămate.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații.

Parchetul a susținut că nu s-a făcut

o încadrare juridică corectă faptelor comise de inculpați și s-a omis

confiscarea sumelor pe care inculpatul R.E. le-a primit prin intermediul părții

vătămate M.G., respectiv, 15.000 Euro, 700.000 lei și 300 dolari S.U.A. de la

inculpații S.C. și M.V.

Inculpații au susținut greșita

condamnare pentru unele din fapte, precum și reținerea unei încadrări juridice

incorecte, solicitând trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia penală nr. 437 din 28

noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Iași și al inculpaților S.C., D.L. și R.E., și desființând

sentința în parte în latura penală a dispus schimbarea juridică a faptelor

comise de inculpați dintr-o singură infracțiune de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1) și (4) și art.

14 din Legea nr. 678/2001, în 2 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzută de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001.

Inculpații au fost condamnați, după

cum urmează:

- 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001;

- 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea 678/2001.

În baza dispozițiilor art. 1 din

Legea 543/2002 s-au constatat grațiate în întregime și condiționat pedepsele

aplicate și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din lege.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

aplică inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

Au fost înlăturate din hotărârea

fondului pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complimentată de 4

ani, după cum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

- câte 8 ani închisoare, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin.

(1) și (4) din Legea 678/2001, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 și

art. 34 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate și

s-a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani

închisoare.

S-a menținut pedeapsa complimentară

aplicată acestui inculpat, precum și restul dispozițiilor ce-l privește pe

inculpat.

- câte 8 ani închisoare, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și

(4) din Legea 678/2001.

S-au contopit pedepsele aplicate și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complimentată

a interzicerii unor drepturi pe timp de 4 ani și au fost menținute restul

dispozițiilor privind pe acest inculpat.

- câte 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art.

13 alin. (1) și (4) din Legea 678/2001;

- s-a schimbat încadrarea juridică

din infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în

infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și s-a

menținut pedeapsa aplicată de 6 luni închisoare.

S-a menținut art. 1 din Legea nr.

543/2002.

S-au contopit pedepsele negrațiate

și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complimentară

a interzicerii unor drepturi pe timp de 4 ani, aplicată de instanța de fond și

s-au menținut, în rest, dispozițiile sentinței.

În baza art. 111, art. 112 și art.

117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpaților D.L. și R.E., după executarea

pedepselor.

În temeiul art. 19 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea în folosul statului a sumelor de 5.000 Euro de la inculpatul R.E.

și 900.000 lei de la inculpatul S.C.

S-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul M.V. și au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

În termen legal împotriva

hotărârilor, de mai sus, au declarat recurs inculpații M.V., D.L. și R.E.

Prin motivele scrise s-a susținut,

în esență, următoarele:

Recurentul inculpat D.L. a criticat

ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- instanțele au comis o gravă eroare

de fapt atunci când au reținut vinovăția sa pentru comiterea faptelor deduse

judecății, nefiind stabilit că a făcut parte din rețele de traficanți și nici

că a cunoscut împrejurarea că inculpatul R.E. racolează tinere în vederea

practicării prostituției; în susținerea acestui motiv de recurs au fost

invocate dispozițiile cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen.;

- recurentul inculpat a mai susținut

că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, în raport de contribuția

materială a acestui inculpat care nu a întreprins în mod nemijlocit nici un fel

de acțiuni concrete în derularea activității infracționale.

Pentru considerentele expuse a

solicitat, în primul caz, achitarea, nefiind realizate cerințele art. 12 și 13

din Legea nr. 678/2001 și respectiv, reducerea pedepsei la limita minimă legală

cu constatarea grațierii în cea de a doua situație.

Recurentul inculpat R.E. a criticat

hotărârile pentru următoarele motive:

- condamnarea greșită pentru

infracțiunile la Legea nr. 678/2001 pentru care nu s-a făcut dovada elementelor

constitutive, respectiv, nedovedirea fraudei și înșelăciunii prin care au fost

determinate părțile vătămate să plece în Germania;

- în același sens, s-a mai susținut

că instanțele au dispus incorect condamnarea acestui inculpat și pentru că

scopul traficului de persoane nu s-a realizat atâta timp cât acestea nu au fost

exploatate.

Pentru aceste considerente a

solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece nu

a fost soluționat fondul;

- s-a mai criticat hotărârea

pronunțată în apel prin aceea că schimbările de încadrare juridică operate nu

au fost puse în discuția părților, ceea ce afectează hotărârea pronunțată, cu

atât mai mult cu cât, instanța nu a motivat aceste schimbări de încadrare

juridică dispuse.

Recurentul inculpat M.V. a formulat

critici împotriva celor două hotărâri numai cu privire la individualizarea

pedepsei, solicitând reducerea pedepselor la limita minimă legală.

Cu ocazia ultimului cuvânt,

recurenții inculpați au cerut reducerea pedepselor aplicate.

Criticile formulate de inculpatul

D.L. vor fi analizate în raport de cazurile de casare înscrise în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., constatându-se însă că nu conduc la

casarea hotărârilor atacate.

Deși recurentul inculpat a invocat

grava eroare de fapt care a condus la condamnarea sa, este evident din întreg

probatoriul administrat și chiar din propriile declarații ale acestui inculpat

că starea de fapt reținută de instanțe este în concordanță cu acesta, și cu

soluția de condamnare dispusă față de inculpat.

Astfel, părțile vătămate M.G., M.A.M.,

B.E., P.E. au descris împrejurările în care au fost racolate de inculpați,

persoanele prin intermediul cărora au fost găsite, condițiile în care au fost

cazate și modul în care se întocmeau documentele de călătorie.

În ceea ce privește scopul în care urmau

să efectueze deplasarea în Germania, aceste părți vătămate au afirmat, în mod

constant, că inculpații le-au spus că vor fi angajate în muncă în Germania, ca

dansatoare în baruri și discoteci, dame de companie, dar pe parcursul cazării

lor la motelul D. și la C. au aflat că de fapt urmau să practice prostituția.

Părțile vătămate au mai declarat că

erau scoase în oraș, permanent însoțite de inculpatul R.E. care efectua

cheltuieli pentru îmbrăcămintea lor dar și pentru ca acestea să fie

prezentabile, elegante și atrăgătoare.

Deși inculpatul D.L. nu recunoaște

scopul adus pentru care s-a deplasat în România, acesta nu poate nega relațiile

cu inculpații R.E. și M.V., natura acestor relații, obiectivele activității

lor, împrejurări dovedite cu declarațiile inculpatului S.C. cât și cu procesele

verbale de interceptare a convorbirilor telefonice.

Desigur, în acest context de fapt,

în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatul D.L. cele două infracțiuni de

trafic de persoane în formă calificată pentru care în mod just s-a pronunțat o

soluție de achitare.

Modul în care au fost concepute și

executate aceste infracțiuni pe baza unei hotărâri infracționale comune și

anticipate, numărul persoanelor racolate, printre care se află și o minoră,

atitudinea procesuală nesinceră, sunt circumstanțe care justifică pedeapsa

aplicată, neexistând motive care să justifice o redozare a acesteia.

Nefondate sunt și criticile

formulate de inculpatul R.E., critici ce vor fi examinate în raport de cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 14 și 17

1

C. proc. pen.

Având în vedere probele sus

discutate în considerațiunile prezentate, activitatea materială a inculpaților

constând în racolarea unor tinere în scopul ascuns al practicării prostituției,

întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane în formă calificată, faptele fiind comise de două sau mai multe

persoane împreună [(art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001)]

după cum și a celei incriminate de art. 13 alin. (1) și (4) din aceiași lege,

justificată de racolarea minorei C.N.A. în vârstă de 17 ani.

Cât despre determinarea părților

vătămate, aceasta s-a realizat evident prin înșelăciune. Afirmația se impune,

în raport de declarațiile inculpatului S.C. coroborate cu declarațiile părților

vătămate, cărora li s-a propus deplasarea în Germania în scopul angajării ca

dansatoare, dame de companie; despre scopul real al deplasării, care însă le-a

fost ascuns, tinerele au aflat în mod indirect din ascultarea unor convorbiri în

limba engleză, purtate de inculpați.

Împrejurarea invocată de acest

inculpat, drept exoneratoare de răspundere penală, a scopului nerealizat este

fără relevanță juridică atât timp cât, pe de o parte, părțile vătămate deși au

încercat să plece nu au putut, întrucât erau atent supravegheate de inculpați,

pașapoartele lor fiind reținute de aceștia; pe de altă parte, inculpatul R.E.

fusese dat în consemn la frontieră, situație în care a fost reținut de poliția

de frontieră atât el cât și părțile vătămate și puțin mai târziu inculpatul

M.V.; ulterior cu ocazia perchezițiilor efectuate au fost găsite și celelalte

părți vătămate cât și inculpatul D.L.

Aceste considerațiuni, alături de

cele prezentate de cele două instanțe, demonstrează existența elementelor constitutive

ale faptelor pentru care a fost corect condamnat acest inculpat.

Referitor la nemotivarea

schimbărilor de încadrări juridice operate de instanța de apel, critica este nu

numai neîntemeiată, dar și de rea credință, în raport de ampla și corecta motivare

a instanței.

Astfel, în aplicarea art. 13 C.

pen., instanța de apel a încadrat corect fapta inculpatului R.E., de a conduce

un autoturism pe drum public fără a avea permis de conducere, în infracțiunea

prevăzută de art. 36 din Decretul nr. 328/1966 cu justa motivare că „în

determinarea legii mai favorabile nu se pot combina dispoziții favorabile

dintr-o lege cu altele din cealaltă lege, pentru că în acest fel s-ar ajunge pe

cale judecătorească la o a treia lege, ceea ce este inadmisibil”.

Cât privește greșita reținere a

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 678/2001 instanța de apel a explicat că

prin intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003 la 28 februarie 2003, au fost

abrogate expres dispozițiile art. 14 și 18 alin. (3) din Legea nr. 678/2001.

Referitor la criticile privind

individualizarea pedepsei, formulate de acest inculpat, cât și de recurentul

M.V., pentru considerațiunile expuse (la momentul discutării recursului

declarat de inculpatul D.L.), cât și pentru cele ce urmează, se constată că

instanța de apel a respectat prevederile art. 72 C. pen.

În considerarea acestor dispoziții,

s-a avut în vedere pericolul deosebit al faptelor comise, numărul și natura

acestora, existența unor împrejurări care agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte nu se putea ignora

atitudinea procesuală nesinceră a inculpaților care prin poziția lor au

îngreunat aflarea adevărului în cauză, iar inculpatul M.V. a comis

infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie.

În complexitatea acestor date și

împrejurări, pedepsele trebuie să fie proporționale pericolului social al

faptelor și făptuitorilor și în același timp apte să realizeze cerințele art.

52 C. pen.

Așa fiind, nu se constată motive de

reducere a pedepselor aplicate celor trei inculpați, după cum nici alte motive

care să conducă la casarea hotărârilor atacate, în condițiile și examinării din

oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, pentru totalitatea

considerentelor expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursurile declarate de inculpați se vor respinge ca nefondate.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se vor computa din pedepsele

aplicate perioadele arestării preventive pentru fiecare recurent.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.L., M.V. și R.E. împotriva deciziei penale nr. 437

din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata

arestării preventive de la 26 august 2002 la 16 iunie 2004, pentru fiecare.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iunie 2004.