ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4507/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 iunie

2003, municipiul București, reprezentat prin Primarul General T.B. a solicitat

în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor (fostul Minister

al Administrației Publice), suspendarea Ordinului nr. 188 din 5 aprilie 2003,

emis de pârât, privind numirea lui D.S. în funcția de Secretar General al

municipiului București.

În motivarea cererii, s-a arătat că

potrivit art. 120 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, numirea Secretarului

general al Consiliului județean, funcție cu care este asimilată cea de Secretar

general al municipiului București, se face pe bază de concurs și la baza numirii

trebuie să stea propunerea primarului general, care deține o funcție similară celei

a președintelui Consiliului județean.

Ordinul în discuție a fost contestat

în dosarul nr. 1627/2000 al Curții de Apel București, astfel încât se impune

suspendarea, în condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.

D.S. și Consiliul General al

municipiului București au formulat cereri de intervenție în interes propriu,

prin care solicită respingerea cererii de suspendare.

Aceste cereri au fost admise în

principiu de instanță.

Prin sentința nr. 983 din 23 iunie

2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins

ca nefondată, cererea formulată de municipiul București, reprezentat legal prin

Primarul General, T.B., în contradictoriu cu Ministerul Administrației Publice

și a admis cererile de intervenție formulate de Consiliul General al

municipiului București și de D.S., menținând efectele Ordinului nr. 188/2003,

până la soluționarea dosarului nr. 1627/2003 al Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în cauză nu s-au invocat motive privind existența unei pagube

iminente, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Considerând hotărârea nelegală,

reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii, iar

pe fond, admiterea cererii.

Se arată că în cazul anulării ordinului

de către instanță, toate dispozițiile primarului general și toate hotărârile Consiliului

General al municipiului București, semnate de către acesta și care au produs

efecte juridice, sunt anulabile, astfel fiind îndeplinite cerințele art. 9 din

Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu art. 9 din Legea nr.

29/1990, a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate și pentru

a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței

să dispună suspendarea actului administrativ, până la soluționarea acțiunii”.

În cauză nu s-au invocat motive

privind existența unei pagube iminente, ci numai motive privind nelegalitatea

actului administrativ atacat.

În condițiile date, instanța a

reținut în mod justificat că asupra legalității actului nu se poate pronunța,

întrucât ar antama fondul cauzei.

Nefiind întrunite cerințele art. 9

din Legea nr. 29/1990, soluția instanței, de respingere a cererii și de admitere

a cererilor de intervenție, este temeinică și legală, astfel că recursul se

privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

Excepțiile invocate prin întâmpinare

de către Consiliul General al municipiului București care duc la aceeași

soluție de respingere a recursului, nu vor mai fi analizate, întrucât au

aceeași finalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de municipiul

București, prin Primarul General T.B., împotriva sentinței civile nr. 983 din

23 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2004.