ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4507/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2003, municipiul București, reprezentat prin Primarul General T.B. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor (fostul Minister al Administrației Publice), suspendarea Ordinului nr. 188 din 5 aprilie 2003, emis de pârât, privind numirea lui D.S. în funcția de Secretar General al municipiului București. În motivarea cererii, s-a arătat că potrivit art. 120 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, numirea Secretarului general al Consiliului județean, funcție cu care este asimilată cea de Secretar general al municipiului București, se face pe bază de concurs și la baza numirii trebuie să stea propunerea primarului general, care deține o funcție similară celei a președintelui Consiliului județean.

Ordinul în discuție a fost contestat în dosarul nr. 1627/2000 al Curții de Apel București, astfel încât se impune suspendarea, în condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990. D.S. și Consiliul General al municipiului București au formulat cereri de intervenție în interes propriu, prin care solicită respingerea cererii de suspendare. Aceste cereri au fost admise în principiu de instanță. Prin sentința nr. 983 din 23 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca nefondată, cererea formulată de municipiul București, reprezentat legal prin Primarul General, T.B., în contradictoriu cu Ministerul Administrației Publice și a admis cererile de intervenție formulate de Consiliul General al municipiului București și de D.S., menținând efectele Ordinului nr. 188/2003, până la soluționarea dosarului nr. 1627/2003 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză nu s-au invocat motive privind existența unei pagube iminente, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990. Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii, iar pe fond, admiterea cererii. Se arată că în cazul anulării ordinului de către instanță, toate dispozițiile primarului general și toate hotărârile Consiliului General al municipiului București, semnate de către acesta și care au produs efecte juridice, sunt anulabile, astfel fiind îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ. Recursul este nefondat. În conformitate cu art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea actului administrativ, până la soluționarea acțiunii”.

În cauză nu s-au invocat motive privind existența unei pagube iminente, ci numai motive privind nelegalitatea actului administrativ atacat. În condițiile date, instanța a reținut în mod justificat că asupra legalității actului nu se poate pronunța, întrucât ar antama fondul cauzei. Nefiind întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția instanței, de respingere a cererii și de admitere a cererilor de intervenție, este temeinică și legală, astfel că recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins. Excepțiile invocate prin întâmpinare de către Consiliul General al municipiului București care duc la aceeași soluție de respingere a recursului, nu vor mai fi analizate, întrucât au aceeași finalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de municipiul București, prin Primarul General T.B., împotriva sentinței civile nr. 983 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2004.