ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5551/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 29 octombrie 2003, G.M.M.,

G.Z. și G.N.N. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu

cu Primarul general al municipiului București în nume propriu și ca

reprezentant al Municipiului București, să se constate nulitatea deciziei nr. 1525

din 18 septembrie 2003 emisă în soluționarea dosarului întocmit în baza

notificării nr. 772/2002 privind imobilul situat în București.

Tribunalul București, secția

a V-a civilă, prin sentința nr. 263 din 31 martie 2004 a admis acțiunea

reclamanților împotriva pârâtului Primarul municipiului București reprezentant

al Municipiului București. A constatat nulitatea dispoziției nr. 1525 din 18

septembrie 2003 emisă de pârât prin care s-a soluționat notificarea

înregistrată sub nr. 772/2002 la BEJ E.&P.

Instanța de fond a

reținut că în raport de dispozițiile art. 47 și art. 48 din Legea nr. 10/2001,

în situația în care persoana îndreptățită optează pentru continuarea judecății

cererii de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, legea prevede că în

cazul în care s-ar respinge prin hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat,

persoana respectivă nu are închisă procedura de restituire potrivit Legii nr. 10/2001.

În asemenea situație, persoana îndreptățită poate solicita, în condițiile noii

reglementări, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobilele

preluate abuziv, termenul de șase luni de notificare prevăzut de art. 21 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 urmând să curgă de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii judecătorești prin care s-a respins acțiunea de restituire.

Prin încheierea din 26

mai 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul

nr. 4195/2003, s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată

de reclamanți care au solicitat pronunțarea hotărârii și în contradictoriu cu

Primarul municipiului București în nume propriu și nu numai ca reprezentant al

Municipiului București.

Soluția instanței de

fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 2626-A din 14 decembrie

2004, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul

București prin Primarul general.

Instanța de apel a

reținut că între intimații-reclamanți, pe o parte și Consiliul general al

municipiului București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe

de altă parte există o cauză având ca obiect revendicarea imobilului. Cum în

practica judecătorească s-a stabilit că Primarul general al municipiului

București, Municipiul București și Consiliul general al municipiului București

reprezintă în fapt una și aceeași persoană juridică și deci pârâtul a avut

cunoștință de existența acțiunii în justiție, era obligat să procedeze la

suspendarea procedurii administrative, chiar dacă persoana îndreptățită nu a

înștiințat de îndată persoana notificată.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Municipiul București prin Primar general arătând că dispozițiile

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt de strictă interpretare. Astfel

notificatorul poate opta pentru continuarea judecății solicitând suspendarea

procedurii administrative. A precizat că în speță nici una dintre notificările

privind suspendarea procedurii administrative nu i-a fost adresată, una fiind

trimisă către Administrația Fondului Imobiliar, instituție cu personalitate

juridică proprie, iar alta către SC A. SA, motiv pentru care s-a emis

dispoziția de respingere având în vedere faptul că la dosarul comisiei nu se

regăseau actele prevăzute de lege a fi depuse sub sancțiunea decăderii până la

data de 30 iunie 2003.

Recursul este nefondat

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în

continuare.

Textul cuprins la art. 47

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în prezent art.46 în forma republicată a

legii) a introdus un nou caz de suspendare de drept a procedurii speciale

declanșată în temeiul legii în situațiile reglementate.

Astfel, se reține că prin

certificatele de grefă emise de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, în dosarul nr. 1893/2003, filele 17 și 33 dosar fond, s-a arătat că pe

rolul respectivei instanțe se află înregistrate apelurile declarate de

reclamanții G.M.M., G.Z., G.N., pârâții Consiliul general al municipiului

București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României

și intervenienții B.S., P.E. și P.V. împotriva sentinței nr. 1164 din 3 noiembrie

2000 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu

pârâții Consiliul local sector 2, DGAFI și SC A. SA, având ca obiect acțiunea

civilă pentru revendicarea imobilului situat în București.

Prin notificarea nr. 772/2002

adresată Direcției generale pentru administrarea fondului imobiliar prin

intermediul Biroului de executori judecătorești E.&P., G.N.N., G.M.M. și G.Z.

au solicitat ca în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 să se suspende procedura de restituire administrativă în temeiul

acestei legi a imobilului situat în București până la soluționarea acțiunii în

revendicare prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Au cerut

totodată persoanei notificate să nu vândă către chiriași apartamentele pe care

le deține din imobilul menționat, arătând că în situația respingerii acțiunii

în revendicare, în temeiul art. 48 din Legea nr. 10/2001 vor solicita măsuri

reparatorii privind imobilul în litigiu. O notificare similară a fost adresată

de reclamanți și SC A. SA.

În loc să se conformeze

cererii de suspendare a procedurii administrative, prin dispoziția nr. 1525 din

18 septembrie 2003 emisă de Primarul general al municipiului București s-a

respins notificarea nr. 772/2002, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de

proprietate și nici a calității de moștenitori.

Nu poate fi reținut

motivul invocat de Municipiul București prin Primar general potrivit căruia

notificarea nr. 772/2002 nu i-a fost adresată, fiind trimisă unei alte unități

cu personalitate juridică distinctă, respectiv Administrația Fondului Imobiliar

atâta timp căt recurentul-pârât a emis dispoziția a cărei nulitate s-a solicitat

chiar în soluționarea notificării menționate, care conține și solicitarea de

suspendare a procedurii administrative. Se reține totodată că potrivit adresei

existentă la fila 26 dosar fond, Administrația Fondului Imobiliar a transmis la

data de 21 februarie 2002 către Primăria municipiului București notificarea

reclamanților.

Pentru cele ce preced,

în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva deciziei

nr. 2626-A din 14 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2006.