ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4760/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din 2 aprilie

2003, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul M.I.V. la 15 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. și la 5 ani

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu data de 11 aprilie

2001, la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că M.I. nu s-a

constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul locuiește din anul 1990

în satul Dumeni, raionul Râscani, unde trăia în concubinaj cu numita U.A., cei

doi venind în România, comuna Horodniceni, județul Suceava, pentru a lucra ca

muncitori sezonieri în agricultură.

Întrucât în anii precedenți

inculpatul a lucrat în această localitate, cunoștea unele persoane, între care

și pe victima M.M., care locuia în apropierea S.M.A. Horodniceni, locul de

muncă al inculpatului.

La invitația lui M.M., inculpatul a

locuit împreună cu concubina sa câteva zile în locuința acestuia, apoi s-a

mutat din nou la dormitoarele S.M.A.

La data de 8 aprilie 2001, zi de

duminică, inculpatul a plecat de la dormitoare, în jurul orelor 11,00,

consumând băuturi alcoolice. La ora 22,30 s-a hotărât să meargă la domiciliul

lui M.M., aducându-și aminte că la plecarea sa din locuința acestuia a uitat în

dormitor un ceas electric și 2 l vin. L-a găsit acasă pe M.M. și i-a cerut

acestuia să meargă în dormitor pentru a-și recupera bunurile, lucru cu care

victima a fost de acord. Ajungând în holul locuinței, inculpatul i-a reproșat

acestuia că în timpul cât a locuit la el, a încercat să întrețină raporturi

sexuale cu concubina sa, fapt care a dus la unele discuții între ei, apoi au

început să se îmbrâncească și să se lovească reciproc. Inculpatul, care avea asupra

sa o sticlă de 1/2 cu lichior, l-a lovit cu această sticlă în cap, care i-a

provocat o rană acestuia ce sângera puternic, apoi a prins-o cu mâinile de gât

și a doborât-o la pământ, unde a fost lăsată în stare de inconștiență, apoi

inculpatul a intrat în dormitor de unde și-a luat ceasul, recipientul din

plastic de 2 litri cu vin, precum și o pereche de cizme de cauciuc, care

aparțineau victimei. Apoi a părăsit locul faptei și a intrat într-o bucătărie

de vară, de unde de pe un pat a luat un chimir din piele, aparținând victimei,

în care știa că acesta ținea bani, iar dintr-un dulap a luat: 3 sticle de 1/2 l

coniac, un borcan de 800 gr. miere de albine și un flacon fixativ de păr. Luând

toate acestea cu el a părăsit locuința victimei, plecând spre dormitorul

S.M.A., pe o scurtătură. Pe drum s-a întâlnit cu 2 persoane, din care l-a

cunoscut pe numitul S.I., administrator la S.M.A. Ajungând la S.M.A.,

inculpatul a ascuns bunurile sustrase într-un colector al unei combine din

curtea S.M.A., iar banii din chimir i-a luat asupra sa, fără să-i numere.

Apoi a intrat în dormitor fără să-i

spună concubinei sale despre cele întâmplate, iar a doua zi a plătit din banii

sustrași o datorie de 320.000 lei la un bar din localitate și a mai făcut

cumpărături de aproximativ 300.000 – 400.000 lei. Tot atunci a numărat și banii

care i-au mai rămas, constatând că mai este suma de 1.900.000 lei în bancnote

de câte 100.000 lei.

În timpul cercetărilor, bunurile

sustrase din locuința victimei, precum și suma de 1.900.000 lei găsită asupra

inculpatului au fost ridicate și predate fiului victimei, M.I.

Conform raportului medico-legal al

S.M.L. Suceava, victima a prezentat plăti tăiate la nivelul capului și al

feței, plăgi contuze, echimoze și infiltrații hemoragice pe față și gât, fractura

osului hioid și fractură de mandibulă. Moartea victimei a fost violentă și s-a

datorat insuficienței cardiorespiratorii acute instalate ca urmare a asfixiei

mecanice prin comprimarea formațiunilor vasculo-nervoase și aeriene ale

gâtului, prin sugrumare. Leziunile s-au datorat prin strângerea gâtului cu mâna

și prin loviri repetate cu mijloace și corpuri contondente cu margini ascuțite.

În momentul decesului victima avea o alcoolemie de 0,70 gr. la mie, iar

leziunile, prin gravitatea lor au condus direct și necondiționat la deces.

Instanța a reținut încadrarea

juridică a faptelor în art. 174 C. pen. și art. 208 și art. 209 lit. g) C.

pen., cu motivarea că nu s-a dovedit că inculpatul a adus victima în stare de

inconștiență pentru a-i sustrage banii, lovind-o din alte motive și că ideea

sustragerii bunurilor a survenit ulterior, în momentul în care acesta s-a dus

să-și ia bunurile proprii din camera unde le lăsase.

La individualizarea pedepselor s-a

avut în vedere gravitatea faptelor și datele ce caracterizează persoana

inculpatului care este infractor primar și a recunoscut faptele.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 235 din 25 august 2003, admite apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Suceava și desființează sentința atacată, în sensul că reține

și agravanta prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen., menținându-se

celelalte dispoziții.

Prin aceeași decizie s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

S-a motivat că prima instanță a omis

să rețină la infracțiunea de furt și agravanta prevăzută de art. 209 alin. (1)

lit. d) C. pen., atâta vreme cât fapta a fost comisă asupra unei persoane

aflată în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apăra.

În ce privește pedeapsa aplicată s-a

constatat că a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C.

pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat în cauză de

inculpat este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Verificându-se hotărârea atacată sub

aspectul criticii formulate, se constată că, în ceea ce privește dozarea

pedepselor nu sunt elemente de reapreciere, în sensul solicitat, cele două

instanțe făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor generale

prevăzute în textul de lege arătat, prin aprecierea în egală măsură a

circumstanțelor aparținând faptelor, cât și cele ale inculpatului, pedeapsa

aplicată apărând ca fiind proporțională gradului de pericol social pe care îl prezintă

faptele și făptuitorul și aptă să realizeze dublu scop prevăzut de art. 52 C.

pen.

Pentru considerentele arătate și cum

verificând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

inculpat este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.V. împotriva deciziei penale nr.

235 din 25 august 2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 aprilie 2001 la 24 octombrie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.