ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3070/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3070/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din analiza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 179 din 10 iunie 2009 a

Tribunalului Suceava în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută

de dispozițiile art. 183 C. pen.

În baza art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. c), d) C. pen. a fost condamnată inculpata C.E. la pedeapsa de

17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen.

s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de la art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. pe durata executării pedepsei

S-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada reținerii și arestării preventive, de la 10 ianuarie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest a inculpatei C.E.

S-a luat act că în cauză nu există

constituire de parte civilă.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut, în esență următoarele:

Inculpata C.E. locuiește în comuna

P.C., județul Suceava, divorțată de aproximativ 7 ani, trăiește într-o relație

de concubinaj cu numitul A.M.A., rezultând din această relație minora A.F.G. în

vârstă de 5 ani și A.M.G. în vârstă de 2 luni. Inculpata mai are din prima

căsătorie un minor C.M.P.. Toți membrii familiei locuiesc într-o casă compusă

din două camere ce aparține Regiei Naționale de Drumuri și Poduri, ce a fost

închiriată tatălui inculpatei numitul C.P., salariat al acestei instituții.

Atât inculpata cât și concubinul

acesteia sunt consumatori de băuturi alcoolice care deseori generează conflicte

spontane între aceștia, ambii adresându-și injurii și amenințări, uneori

soldate cu loviri sau violențe.

În seara zilei de 5 ianuarie 2009,

pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, în jurul orelor 17

30

,

între concubini a izbucnit o ceartă violentă, iscată aparent dintr-un conflict

banal, ceartă care a continuat apoi cu acte de violență din partea concubinului

inculpatei, lovind-o pe acesta cu pumnii și picioarele la nivelul corpului.

Ca urmare a fondului stării

conflictuale iscate între cei doi, inculpata a rugat pe fiul său cel mare să

sune la serviciul apel urgență 112 și să solicite sosirea unui echipaj de

poliție ceea ce s-a și întâmplat.

Cei doi ofițeri de poliție din

cadrul Postului de Poliție C. au sosit la orele 18

00

solicitând

concubinului inculpatei să-i însoțească la postul de Poliție să dea o

declarație cu privire la incidentul petrecut, după care concubinul inculpatei a

înnoptat la societatea la care lucrează împreună cu paznicul S.S.

Conform declarației inculpatei,

aceasta l-a hrănit pe nou-născut, după care a adormit cu acesta pe un pat din

încăpere, iar pe celălalt pat dormind fiica sa.

În jurul orelor 03

00

nou

născutul a început să plângă foarte tare, împrejurare care a trezit-o pe

inculpată provocându-i o stare de nervozitate și pe fondul consumului de

alcool, precum și faptul că s-a trezit brusc din somn, a lovit nou născutul cu

putere de un plan dur (stinghie a patului) ori de pardoseala încăperii, pentru

a-l face să nu mai plângă.

Ulterior aceasta a constatat că

nou-născutul murise și a mers în camera alăturată înștiințându-l pe tatăl său

și pe fiul său solicitând totodată să apeleze la serviciul de ambulanță.

Până la orele 04

30

când a

sosit ambulanța inculpata a încercat să resusciteze nou-născutul cu respirație

gură la gură, perioadă în care fiul și tatăl inculpatei nu au intrat în cameră

fiindu-le frică de comportamentul violent al acesteia.

În jurul orelor 05

00

inculpata a sosit la Spitalul Vatra Dornei, unde medicul de gardă T.G. a

constatat decesul minorului A.M.G., în vârstă de 2 luni și 18 zile.

La reținerea situației de fapt

expuse anterior Tribunalul Suceava a avut în vedere întregul material probator

administrat pe parcursul urmăririi penale, precum și declarațiile martorilor

audiați în faza de judecată, precum și concluziile raportului de necropsie

medico-legală întocmit de SML Suceava.

S-a mai reținut că inculpata a

săvârșit fapta cu intenție indirectă iar concluziile raportului de necropsie

exclud ipoteza susținută de inculpată în sensul că a scăpat minorul din greșeală

în timp ce-l legăna pe picioare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca

nelegală și netemeinică solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei

din omor calificat în ucidere din culpă, motivând că raportul de necropsie

concluzionează cu privire la un anumit mecanism de producere a leziunilor

letale ale minorului, aspecte pe care inculpata nu și le însușește că le-ar fi

produs, ci dimpotrivă a susținut în mod constant că aceasta a scăpat victima de

pe picioare în timp ce-l legăna.

În subsidiar s-a solicitat reținerea

circumstanțelor atenuante facultative cu consecința reducerii pedepsei

principale sub limita minimă de 15 ani, motivat de faptul că nu are antecedente

penale, anterior faptei a fost o mamă responsabilă și că regretă fapta și

urmările ei.

Curtea de Apel Suceava a admis

apelul inculpatei, constatând că acesta este întemeiat numai sub aspectul

individualizării pedepsei reținând că pe de o parte inculpata a comis o faptă

gravă care a dus la suprimarea vieții propriului copil, urmare care nu

justifică reținerea de circumstanțe atenuante facultative și coborârea pedepsei

sub limita minimă specială, dar pe de altă parte inculpata nu are antecedente

penale, a avut un comportament pozitiv înainte de săvârșirea faptei, regretă

săvârșirea faptei împrejurări care au determinat instanța de apel să constate

că realizarea scopului pedepsei de prevenție generală și specială, de

reeducarea inculpatei se poate face și prin aplicarea unei pedepse principale a

închisorii egale cu minimul special de 15 ani.

Pentru aceste considerente Curtea de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 40 din

13 iulie 2009, a admis apelul inculpatei formulat împotriva Sentinței penale

nr. 179 din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, a

desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în rejudecare, a

condamnat pe inculpata C.E. pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat

prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. la pedeapsa

principală de 15 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A dedus în continuare din pedeapsa de executat durata de la data de 10 iunie

2009 la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata, criticând decizia atacată pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând ca motive de casare prin apărătorul său prin concluziile

orale susținute în fața Înaltei Curți, dispozițiile art. 385

9

pct.

14 și pct. 17 C. proc. pen.

A solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), d) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 183 C. pen. A solicitat

reducerea pedepsei sub miniul special reținându-se circumstanțele reale și

personale ale inculpatei.

Inculpata a depus la dosarul cauzei

un memoriu.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a

stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică

corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că

recursul formulat de recurenta inculpată C.E. nu este fondat pentru motivele

care vor fi expuse în continuare.

Cu privire la schimbarea încadrării

juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 174, 175

alin. (1) lit. c), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art.

183 C. pen. Curtea constată că acest motiv de casare nu poate fi primit.

Pentru realizarea laturii obiective

a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 183 C. pen. respectiv care

vizează lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, trebuie să existe între

acțiune sau inacțiune și rezultatul produs o legătură de cauzalitate care

constă în împrejurarea că inculpata a produs victimei numeroase lovituri care

deși au avut ca rezultat moartea victimei, nu prezentau gravitate, mijloacele

folosite nefiind nici ele apte să producă moartea.

Sub aspectul laturii subiective,

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune

praeterintenționată, deoarece lovirea sau fapta de vătămare corporală se

săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă, constând în moartea victimei, îi

este imputabilă făptuitorului pe baza culpei, care nu a prevăzut acest

rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Or, în cauza de față din concluziile

raportului de necropsie nr. 2 C din 9 ianuarie 2009 efectuat de Serviciul de

Medicină Legală Suceava, Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc rezultă

că moartea lui A.M.G. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii meningo

cerebrale cu fractură de calotă craniană, consecutiv unui traumatism

cranio-cerebral acut închis și care s-a putut produce prin proiectarea

copilului cu capul de un corp contondent cu suprafață plană (dușumea, perete)

sau prin lovire activă cu un corp contondent cu suprafață plană. Traumatismul

cranio-cerebral prin gravitatea lui și prin el însuși la scurt timp a fost

sigur și direct letal.

Înalta Curte constată că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzute de art.

174, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. atât sub aspectul laturii obiective

cât și sub aspectul laturii subiective având în vedere că zona unde au fost

aplicate loviturile este o zonă vitală, respectiv capul minorului în vârstă de

2 luni și 18 zile, precum și obiectul folosit la săvârșirea infracțiuni în

sensul că avea aptitudinea să producă acest rezultat, respectiv proiectarea

copilului cu capul de un corp contondent cu suprafață plană (dușumea, perete)

sau prin lovire activă cu un corp contondent cu suprafață plană, așa cum

rezultă din raportul de necropsie precum și numărul și intensitatea loviturilor

aplicate victimei ce au provocat o hemoragie meningo cerebrală cu fractură de

calotă craniană, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral acut închis.

Toate aceste împrejurări sunt

elemente care determină convingerea instanței că leziunile cranio-cerebrale ale

victimei au fost rezultatul loviturilor pe care inculpata le-a aplicat victimei

ci nu contraloviturii cauzate prin căderea victimei, așa cum a susținut

inculpata.

Totodată sunt aplicabile și

dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., victima fiind fiul

inculpatei, iar pe de altă parte sunt întrunite cumulativ elementele agravantei

de la lit. d), art. 175 C. pen., în sensul că victima se afla în stare de

neputință de a se apăra având vârsta de 2 luni și 18 zile și inculpata a

profitat efectiv de starea victimei săvârșind infracțiunea mai ușor.

Inculpata, în declarațiile date la

data de 09 ianuarie 2009, aceasta a declarat inițial că în jurul orelor 03

00

- 03

30

din 08 ianuarie 2009 copilul a început să plângă și în timp

ce-i pregătea de mâncare orez cu lapte copilul a încetat să mai plângă și să

mai respire necunoscând motivul acestor împrejurări. Revenind apoi în

declarația ulterioară dată și arătând că fiindu-i citite concluziile provizorii

ale medicului legist referitor la cauza morții fiului său nu și le însușește și

nici nu și le explică atâta vreme cât "a legănat copilul pe picioare, iar

la un moment dat, probabil, legănându-l prea tare acesta s-a prăbușit cu fața

în jos pe dușumea, iar perna a venit peste el".

În declarația dată în fața instanței

de fond aceasta a arătat că "își menține declarațiile date până în

prezent, numai acelea în care a precizat că a scăpat copilul de pe picioare

atunci când îl legăna întrucât era în stare de ebrietate".

În fața instanței de apel la data de

13 iulie 2009, când cauza a rămas în pronunțare, aceasta a arătat că nu dorește

să dea nicio declarație și își menține celelalte declarații date.

Prin memoriul scris depus la

instanța de recurs aceasta a precizat că din pricina fricii care a pus

stăpânire pe ea a declarat neadevăruri însă pe parcursul anchetei a recunoscut

cele întâmplate.

Înalta Curte nu poate primi

declarațiile acesteia care au fost oscilante și nesincere, chiar aceasta

afirmând în memoriul depus la instanța de recurs că a declarat neadevăruri.

Înalta Curte nu poate primi nici

motivul de recurs privind greșita individualizare a pedepsei aplicată

inculpatei.

Instanța de apel a reținut

justificat în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de

dispozițiile art. 72 C. pen. reducând pedeapsa aplicată de instanța fond de la

17 ani închisoare la 15 ani închisoare, pedeapsa fiind egală cu limita minimă

prevăzută de textul incriminator.

Pedeapsa aplicată de 15 ani

închisoare cu executare în regim de detenție este în măsură să satisfacă scopul

prevăzut de art. 52 C. pen. astfel că reindividualizarea pedepsei inculpatei nu

se impune.

Pentru considerentele arătate

recursul declarat de inculpata C.E. nu este fondat, urmând a fi respins în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenta inculpată la cheltuieli judiciare

către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata C.E. împotriva Deciziei penale nr. 40 din 13 iulie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția penală, cauze minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2009 la 1 octombrie 2009.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2009.