ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3070/2009

Asupra recursului de față, Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 179 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Suceava în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 183 C. pen. În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. a fost condamnată inculpata C.E. la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. pe durata executării pedepsei S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 10 ianuarie 2009 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei C.E. S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență următoarele: Inculpata C.E. locuiește în comuna P.C., județul Suceava, divorțată de aproximativ 7 ani, trăiește într-o relație de concubinaj cu numitul A.M.A., rezultând din această relație minora A.F.G.

în vârstă de 5 ani și A.M.G. în vârstă de 2 luni. Inculpata mai are din prima căsătorie un minor C.M.P.. Toți membrii familiei locuiesc într-o casă compusă din două camere ce aparține Regiei Naționale de Drumuri și Poduri, ce a fost închiriată tatălui inculpatei numitul C.P., salariat al acestei instituții. Atât inculpata cât și concubinul acesteia sunt consumatori de băuturi alcoolice care deseori generează conflicte spontane între aceștia, ambii adresându-și injurii și amenințări, uneori soldate cu loviri sau violențe. În seara zilei de 5 ianuarie 2009, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, în jurul orelor 17 30 , între concubini a izbucnit o ceartă violentă, iscată aparent dintr-un conflict banal, ceartă care a continuat apoi cu acte de violență din partea concubinului inculpatei, lovind-o pe acesta cu pumnii și picioarele la nivelul corpului.

Ca urmare a fondului stării conflictuale iscate între cei doi, inculpata a rugat pe fiul său cel mare să sune la serviciul apel urgență 112 și să solicite sosirea unui echipaj de poliție ceea ce s-a și întâmplat. Cei doi ofițeri de poliție din cadrul Postului de Poliție C. au sosit la orele 18 00 solicitând concubinului inculpatei să-i însoțească la postul de Poliție să dea o declarație cu privire la incidentul petrecut, după care concubinul inculpatei a înnoptat la societatea la care lucrează împreună cu paznicul S.S. Conform declarației inculpatei, aceasta l-a hrănit pe nou-născut, după care a adormit cu acesta pe un pat din încăpere, iar pe celălalt pat dormind fiica sa.

În jurul orelor 03 00 nou născutul a început să plângă foarte tare, împrejurare care a trezit-o pe inculpată provocându-i o stare de nervozitate și pe fondul consumului de alcool, precum și faptul că s-a trezit brusc din somn, a lovit nou născutul cu putere de un plan dur (stinghie a patului) ori de pardoseala încăperii, pentru a-l face să nu mai plângă. Ulterior aceasta a constatat că nou-născutul murise și a mers în camera alăturată înștiințându-l pe tatăl său și pe fiul său solicitând totodată să apeleze la serviciul de ambulanță. Până la orele 04 30 când a sosit ambulanța inculpata a încercat să resusciteze nou-născutul cu respirație gură la gură, perioadă în care fiul și tatăl inculpatei nu au intrat în cameră fiindu-le frică de comportamentul violent al acesteia.

În jurul orelor 05 00 inculpata a sosit la Spitalul Vatra Dornei, unde medicul de gardă T.G. a constatat decesul minorului A.M.G., în vârstă de 2 luni și 18 zile. La reținerea situației de fapt expuse anterior Tribunalul Suceava a avut în vedere întregul material probator administrat pe parcursul urmăririi penale, precum și declarațiile martorilor audiați în faza de judecată, precum și concluziile raportului de necropsie medico-legală întocmit de SML Suceava. S-a mai reținut că inculpata a săvârșit fapta cu intenție indirectă iar concluziile raportului de necropsie exclud ipoteza susținută de inculpată în sensul că a scăpat minorul din greșeală în timp ce-l legăna pe picioare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca nelegală și netemeinică solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei din omor calificat în ucidere din culpă, motivând că raportul de necropsie concluzionează cu privire la un anumit mecanism de producere a leziunilor letale ale minorului, aspecte pe care inculpata nu și le însușește că le-ar fi produs, ci dimpotrivă a susținut în mod constant că aceasta a scăpat victima de pe picioare în timp ce-l legăna. În subsidiar s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante facultative cu consecința reducerii pedepsei principale sub limita minimă de 15 ani, motivat de faptul că nu are antecedente penale, anterior faptei a fost o mamă responsabilă și că regretă fapta și urmările ei.

Curtea de Apel Suceava a admis apelul inculpatei, constatând că acesta este întemeiat numai sub aspectul individualizării pedepsei reținând că pe de o parte inculpata a comis o faptă gravă care a dus la suprimarea vieții propriului copil, urmare care nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante facultative și coborârea pedepsei sub limita minimă specială, dar pe de altă parte inculpata nu are antecedente penale, a avut un comportament pozitiv înainte de săvârșirea faptei, regretă săvârșirea faptei împrejurări care au determinat instanța de apel să constate că realizarea scopului pedepsei de prevenție generală și specială, de reeducarea inculpatei se poate face și prin aplicarea unei pedepse principale a închisorii egale cu minimul special de 15 ani.

Pentru aceste considerente Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 40 din 13 iulie 2009, a admis apelul inculpatei formulat împotriva Sentinței penale nr. 179 din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, a desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în rejudecare, a condamnat pe inculpata C.E. pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. la pedeapsa principală de 15 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A dedus în continuare din pedeapsa de executat durata de la data de 10 iunie 2009 la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, criticând decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca motive de casare prin apărătorul său prin concluziile orale susținute în fața Înaltei Curți, dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și pct. 17 C. proc. pen. A solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 183 C. pen. A solicitat reducerea pedepsei sub miniul special reținându-se circumstanțele reale și personale ale inculpatei. Inculpata a depus la dosarul cauzei un memoriu. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că recursul formulat de recurenta inculpată C.E. nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare. Cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 174, 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 183 C. pen. Curtea constată că acest motiv de casare nu poate fi primit.

Pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 183 C. pen. respectiv care vizează lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, trebuie să existe între acțiune sau inacțiune și rezultatul produs o legătură de cauzalitate care constă în împrejurarea că inculpata a produs victimei numeroase lovituri care deși au avut ca rezultat moartea victimei, nu prezentau gravitate, mijloacele folosite nefiind nici ele apte să producă moartea. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată, deoarece lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă, constând în moartea victimei, îi este imputabilă făptuitorului pe baza culpei, care nu a prevăzut acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Or, în cauza de față din concluziile raportului de necropsie nr. 2 C din 9 ianuarie 2009 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Suceava, Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc rezultă că moartea lui A.M.G. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii meningo cerebrale cu fractură de calotă craniană, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral acut închis și care s-a putut produce prin proiectarea copilului cu capul de un corp contondent cu suprafață plană (dușumea, perete) sau prin lovire activă cu un corp contondent cu suprafață plană. Traumatismul cranio-cerebral prin gravitatea lui și prin el însuși la scurt timp a fost sigur și direct letal. Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzute de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen.

atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective având în vedere că zona unde au fost aplicate loviturile este o zonă vitală, respectiv capul minorului în vârstă de 2 luni și 18 zile, precum și obiectul folosit la săvârșirea infracțiuni în sensul că avea aptitudinea să producă acest rezultat, respectiv proiectarea copilului cu capul de un corp contondent cu suprafață plană (dușumea, perete) sau prin lovire activă cu un corp contondent cu suprafață plană, așa cum rezultă din raportul de necropsie precum și numărul și intensitatea loviturilor aplicate victimei ce au provocat o hemoragie meningo cerebrală cu fractură de calotă craniană, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral acut închis.

Toate aceste împrejurări sunt elemente care determină convingerea instanței că leziunile cranio-cerebrale ale victimei au fost rezultatul loviturilor pe care inculpata le-a aplicat victimei ci nu contraloviturii cauzate prin căderea victimei, așa cum a susținut inculpata. Totodată sunt aplicabile și dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., victima fiind fiul inculpatei, iar pe de altă parte sunt întrunite cumulativ elementele agravantei de la lit. d), art. 175 C. pen., în sensul că victima se afla în stare de neputință de a se apăra având vârsta de 2 luni și 18 zile și inculpata a profitat efectiv de starea victimei săvârșind infracțiunea mai ușor.

Inculpata, în declarațiile date la data de 09 ianuarie 2009, aceasta a declarat inițial că în jurul orelor 03 00 - 03 30 din 08 ianuarie 2009 copilul a început să plângă și în timp ce-i pregătea de mâncare orez cu lapte copilul a încetat să mai plângă și să mai respire necunoscând motivul acestor împrejurări.

Revenind apoi în declarația ulterioară dată și arătând că fiindu-i citite concluziile provizorii ale medicului legist referitor la cauza morții fiului său nu și le însușește și nici nu și le explică atâta vreme cât "a legănat copilul pe picioare, iar la un moment dat, probabil, legănându-l prea tare acesta s-a prăbușit cu fața în jos pe dușumea, iar perna a venit peste el". În declarația dată în fața instanței de fond aceasta a arătat că "își menține declarațiile date până în prezent, numai acelea în care a precizat că a scăpat copilul de pe picioare atunci când îl legăna întrucât era în stare de ebrietate". În fața instanței de apel la data de 13 iulie 2009, când cauza a rămas în pronunțare, aceasta a arătat că nu dorește să dea nicio declarație și își menține celelalte declarații date.

Prin memoriul scris depus la instanța de recurs aceasta a precizat că din pricina fricii care a pus stăpânire pe ea a declarat neadevăruri însă pe parcursul anchetei a recunoscut cele întâmplate. Înalta Curte nu poate primi declarațiile acesteia care au fost oscilante și nesincere, chiar aceasta afirmând în memoriul depus la instanța de recurs că a declarat neadevăruri. Înalta Curte nu poate primi nici motivul de recurs privind greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei. Instanța de apel a reținut justificat în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. reducând pedeapsa aplicată de instanța fond de la 17 ani închisoare la 15 ani închisoare, pedeapsa fiind egală cu limita minimă prevăzută de textul incriminator.

Pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen. astfel că reindividualizarea pedepsei inculpatei nu se impune. Pentru considerentele arătate recursul declarat de inculpata C.E. nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenta inculpată la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva Deciziei penale nr. 40 din 13 iulie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, cauze minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2009 la 1 octombrie 2009. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.