ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3070/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3070/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
Din analiza lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 179 din 10 iunie 2009 a
Tribunalului Suceava în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de
schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art.
174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută
de dispozițiile art. 183 C. pen.
În baza art. 174 alin. (1), art. 175
alin. (1) lit. c), d) C. pen. a fost condamnată inculpata C.E. la pedeapsa de
17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat și 5 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. după
executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen.
s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de la art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. pe durata executării pedepsei
S-a dedus din pedeapsa aplicată
perioada reținerii și arestării preventive, de la 10 ianuarie 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a
menținut starea de arest a inculpatei C.E.
S-a luat act că în cauză nu există
constituire de parte civilă.
Pentru a hotărî astfel instanța de
fond a reținut, în esență următoarele:
Inculpata C.E. locuiește în comuna
P.C., județul Suceava, divorțată de aproximativ 7 ani, trăiește într-o relație
de concubinaj cu numitul A.M.A., rezultând din această relație minora A.F.G. în
vârstă de 5 ani și A.M.G. în vârstă de 2 luni. Inculpata mai are din prima
căsătorie un minor C.M.P.. Toți membrii familiei locuiesc într-o casă compusă
din două camere ce aparține Regiei Naționale de Drumuri și Poduri, ce a fost
închiriată tatălui inculpatei numitul C.P., salariat al acestei instituții.
Atât inculpata cât și concubinul
acesteia sunt consumatori de băuturi alcoolice care deseori generează conflicte
spontane între aceștia, ambii adresându-și injurii și amenințări, uneori
soldate cu loviri sau violențe.
În seara zilei de 5 ianuarie 2009,
pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, în jurul orelor 17
30
,
între concubini a izbucnit o ceartă violentă, iscată aparent dintr-un conflict
banal, ceartă care a continuat apoi cu acte de violență din partea concubinului
inculpatei, lovind-o pe acesta cu pumnii și picioarele la nivelul corpului.
Ca urmare a fondului stării
conflictuale iscate între cei doi, inculpata a rugat pe fiul său cel mare să
sune la serviciul apel urgență 112 și să solicite sosirea unui echipaj de
poliție ceea ce s-a și întâmplat.
Cei doi ofițeri de poliție din
cadrul Postului de Poliție C. au sosit la orele 18
00
solicitând
concubinului inculpatei să-i însoțească la postul de Poliție să dea o
declarație cu privire la incidentul petrecut, după care concubinul inculpatei a
înnoptat la societatea la care lucrează împreună cu paznicul S.S.
Conform declarației inculpatei,
aceasta l-a hrănit pe nou-născut, după care a adormit cu acesta pe un pat din
încăpere, iar pe celălalt pat dormind fiica sa.
În jurul orelor 03
00
nou
născutul a început să plângă foarte tare, împrejurare care a trezit-o pe
inculpată provocându-i o stare de nervozitate și pe fondul consumului de
alcool, precum și faptul că s-a trezit brusc din somn, a lovit nou născutul cu
putere de un plan dur (stinghie a patului) ori de pardoseala încăperii, pentru
a-l face să nu mai plângă.
Ulterior aceasta a constatat că
nou-născutul murise și a mers în camera alăturată înștiințându-l pe tatăl său
și pe fiul său solicitând totodată să apeleze la serviciul de ambulanță.
Până la orele 04
30
când a
sosit ambulanța inculpata a încercat să resusciteze nou-născutul cu respirație
gură la gură, perioadă în care fiul și tatăl inculpatei nu au intrat în cameră
fiindu-le frică de comportamentul violent al acesteia.
În jurul orelor 05
00
inculpata a sosit la Spitalul Vatra Dornei, unde medicul de gardă T.G. a
constatat decesul minorului A.M.G., în vârstă de 2 luni și 18 zile.
La reținerea situației de fapt
expuse anterior Tribunalul Suceava a avut în vedere întregul material probator
administrat pe parcursul urmăririi penale, precum și declarațiile martorilor
audiați în faza de judecată, precum și concluziile raportului de necropsie
medico-legală întocmit de SML Suceava.
S-a mai reținut că inculpata a
săvârșit fapta cu intenție indirectă iar concluziile raportului de necropsie
exclud ipoteza susținută de inculpată în sensul că a scăpat minorul din greșeală
în timp ce-l legăna pe picioare.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel inculpata care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca
nelegală și netemeinică solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei
din omor calificat în ucidere din culpă, motivând că raportul de necropsie
concluzionează cu privire la un anumit mecanism de producere a leziunilor
letale ale minorului, aspecte pe care inculpata nu și le însușește că le-ar fi
produs, ci dimpotrivă a susținut în mod constant că aceasta a scăpat victima de
pe picioare în timp ce-l legăna.
În subsidiar s-a solicitat reținerea
circumstanțelor atenuante facultative cu consecința reducerii pedepsei
principale sub limita minimă de 15 ani, motivat de faptul că nu are antecedente
penale, anterior faptei a fost o mamă responsabilă și că regretă fapta și
urmările ei.
Curtea de Apel Suceava a admis
apelul inculpatei, constatând că acesta este întemeiat numai sub aspectul
individualizării pedepsei reținând că pe de o parte inculpata a comis o faptă
gravă care a dus la suprimarea vieții propriului copil, urmare care nu
justifică reținerea de circumstanțe atenuante facultative și coborârea pedepsei
sub limita minimă specială, dar pe de altă parte inculpata nu are antecedente
penale, a avut un comportament pozitiv înainte de săvârșirea faptei, regretă
săvârșirea faptei împrejurări care au determinat instanța de apel să constate
că realizarea scopului pedepsei de prevenție generală și specială, de
reeducarea inculpatei se poate face și prin aplicarea unei pedepse principale a
închisorii egale cu minimul special de 15 ani.
Pentru aceste considerente Curtea de
Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 40 din
13 iulie 2009, a admis apelul inculpatei formulat împotriva Sentinței penale
nr. 179 din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, a
desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în rejudecare, a
condamnat pe inculpata C.E. pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat
prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. la pedeapsa
principală de 15 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A dedus în continuare din pedeapsa de executat durata de la data de 10 iunie
2009 la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs inculpata, criticând decizia atacată pentru nelegalitate și
netemeinicie, invocând ca motive de casare prin apărătorul său prin concluziile
orale susținute în fața Înaltei Curți, dispozițiile art. 385
9
pct.
14 și pct. 17 C. proc. pen.
A solicitat schimbarea încadrării
juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), d) C.
pen. în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 183 C. pen. A solicitat
reducerea pedepsei sub miniul special reținându-se circumstanțele reale și
personale ale inculpatei.
Inculpata a depus la dosarul cauzei
un memoriu.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,
conform prevederilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. combinate cu
art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
alin. (1) C. proc. pen.,
constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a
stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului
probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică
corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că
recursul formulat de recurenta inculpată C.E. nu este fondat pentru motivele
care vor fi expuse în continuare.
Cu privire la schimbarea încadrării
juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 174, 175
alin. (1) lit. c), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art.
183 C. pen. Curtea constată că acest motiv de casare nu poate fi primit.
Pentru realizarea laturii obiective
a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 183 C. pen. respectiv care
vizează lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, trebuie să existe între
acțiune sau inacțiune și rezultatul produs o legătură de cauzalitate care
constă în împrejurarea că inculpata a produs victimei numeroase lovituri care
deși au avut ca rezultat moartea victimei, nu prezentau gravitate, mijloacele
folosite nefiind nici ele apte să producă moartea.
Sub aspectul laturii subiective,
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune
praeterintenționată, deoarece lovirea sau fapta de vătămare corporală se
săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă, constând în moartea victimei, îi
este imputabilă făptuitorului pe baza culpei, care nu a prevăzut acest
rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Or, în cauza de față din concluziile
raportului de necropsie nr. 2 C din 9 ianuarie 2009 efectuat de Serviciul de
Medicină Legală Suceava, Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc rezultă
că moartea lui A.M.G. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii meningo
cerebrale cu fractură de calotă craniană, consecutiv unui traumatism
cranio-cerebral acut închis și care s-a putut produce prin proiectarea
copilului cu capul de un corp contondent cu suprafață plană (dușumea, perete)
sau prin lovire activă cu un corp contondent cu suprafață plană. Traumatismul
cranio-cerebral prin gravitatea lui și prin el însuși la scurt timp a fost
sigur și direct letal.
Înalta Curte constată că sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzute de art.
174, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. atât sub aspectul laturii obiective
cât și sub aspectul laturii subiective având în vedere că zona unde au fost
aplicate loviturile este o zonă vitală, respectiv capul minorului în vârstă de
2 luni și 18 zile, precum și obiectul folosit la săvârșirea infracțiuni în
sensul că avea aptitudinea să producă acest rezultat, respectiv proiectarea
copilului cu capul de un corp contondent cu suprafață plană (dușumea, perete)
sau prin lovire activă cu un corp contondent cu suprafață plană, așa cum
rezultă din raportul de necropsie precum și numărul și intensitatea loviturilor
aplicate victimei ce au provocat o hemoragie meningo cerebrală cu fractură de
calotă craniană, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral acut închis.
Toate aceste împrejurări sunt
elemente care determină convingerea instanței că leziunile cranio-cerebrale ale
victimei au fost rezultatul loviturilor pe care inculpata le-a aplicat victimei
ci nu contraloviturii cauzate prin căderea victimei, așa cum a susținut
inculpata.
Totodată sunt aplicabile și
dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., victima fiind fiul
inculpatei, iar pe de altă parte sunt întrunite cumulativ elementele agravantei
de la lit. d), art. 175 C. pen., în sensul că victima se afla în stare de
neputință de a se apăra având vârsta de 2 luni și 18 zile și inculpata a
profitat efectiv de starea victimei săvârșind infracțiunea mai ușor.
Inculpata, în declarațiile date la
data de 09 ianuarie 2009, aceasta a declarat inițial că în jurul orelor 03
00
- 03
30
din 08 ianuarie 2009 copilul a început să plângă și în timp
ce-i pregătea de mâncare orez cu lapte copilul a încetat să mai plângă și să
mai respire necunoscând motivul acestor împrejurări. Revenind apoi în
declarația ulterioară dată și arătând că fiindu-i citite concluziile provizorii
ale medicului legist referitor la cauza morții fiului său nu și le însușește și
nici nu și le explică atâta vreme cât "a legănat copilul pe picioare, iar
la un moment dat, probabil, legănându-l prea tare acesta s-a prăbușit cu fața
în jos pe dușumea, iar perna a venit peste el".
În declarația dată în fața instanței
de fond aceasta a arătat că "își menține declarațiile date până în
prezent, numai acelea în care a precizat că a scăpat copilul de pe picioare
atunci când îl legăna întrucât era în stare de ebrietate".
În fața instanței de apel la data de
13 iulie 2009, când cauza a rămas în pronunțare, aceasta a arătat că nu dorește
să dea nicio declarație și își menține celelalte declarații date.
Prin memoriul scris depus la
instanța de recurs aceasta a precizat că din pricina fricii care a pus
stăpânire pe ea a declarat neadevăruri însă pe parcursul anchetei a recunoscut
cele întâmplate.
Înalta Curte nu poate primi
declarațiile acesteia care au fost oscilante și nesincere, chiar aceasta
afirmând în memoriul depus la instanța de recurs că a declarat neadevăruri.
Înalta Curte nu poate primi nici
motivul de recurs privind greșita individualizare a pedepsei aplicată
inculpatei.
Instanța de apel a reținut
justificat în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de
dispozițiile art. 72 C. pen. reducând pedeapsa aplicată de instanța fond de la
17 ani închisoare la 15 ani închisoare, pedeapsa fiind egală cu limita minimă
prevăzută de textul incriminator.
Pedeapsa aplicată de 15 ani
închisoare cu executare în regim de detenție este în măsură să satisfacă scopul
prevăzut de art. 52 C. pen. astfel că reindividualizarea pedepsei inculpatei nu
se impune.
Pentru considerentele arătate
recursul declarat de inculpata C.E. nu este fondat, urmând a fi respins în
temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 192
alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenta inculpată la cheltuieli judiciare
către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpata C.E. împotriva Deciziei penale nr. 40 din 13 iulie 2009 a
Curții de Apel Suceava, secția penală, cauze minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata
reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2009 la 1 octombrie 2009.
Obligă recurenta inculpată la plata
sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1
octombrie 2009.