ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3212/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului Cluj, la 26 iulie 2000, reclamantul D.A.D., în contradictoriu cu

pârâta, SC S.I.E.T.A. S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună anularea hotărârii A.G.A. din 30 iunie 2000, să constate

retragerea reclamantei din S.I.E.T.A., începând cu data de 19 aprilie 2000, să

oblige pârâta să procedeze la efectuarea cuvenitelor modificări din actele

constitutive ale societății și, în registrul acționarilor, să oblige pârâta

să-i plătească contravaloarea celor 419 acțiuni, la valoarea proporțională cu

activul social net, rezultat din ultimul bilanț (pentru anul 1999) prezentat și

adoptat la A.G.A. din 10 aprilie 2000, să oblige pârâta la plata dobânzii

legale asupra sumei datorate cu titlu de contravaloare acțiuni, de la data

introducerii cererii și până la achitarea integrală a creanței, cu cheltuieli

de judecată aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, în calitate de acționar al societății pârâte, și-a exprimat

nemulțumirea în legătură cu schimbarea sediului acesteia, în cadrul ședinței

A.G.A., ocazie cu care a formulat o cerere, prin care a solicitat și achitarea

contravalorii acțiunilor pe care le deținea, depunând toate acțiunile sale.

A mai arătat reclamanta că, deși a

invocat dreptul prevăzut de art. 133 din Legea nr. 31/1990, în A.G.A. din 30

iunie 2000, i s-a respins cererea de retragere și de plată a contravalorii

acțiunilor. Reclamantul mai arată că s-a opus acestei hotărâri și că a cerut să

se înscrie acest fapt în procesul verbal al ședinței din 10 aprilie 2000.

Tribunalul Cluj, prin sentința

civilă nr. 140/C din 24 ianuarie 2001, a admis acțiunea reclamantului și, în

consecință, a dispus anularea parțială a hotărârii A.G.A. din 30 iunie 2000, în

ceea ce privește respingerea solicitării reclamantului, de a renunța la

calitatea de acționar și plata contravalorii acțiunilor, a constatat că

reclamanta s-a retras din societate în data de 19 aprilie 2000, a dispus ca

pârâta să efectueze modificările în actele constitutive și registrul acționarilor,

a obligat pârâta să achite reclamantei o dobândă de 35 % pe an, începând cu

data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și, până la achitarea integrală

a debitului, a obligat pârâta să achite reclamantului 27.161.472 lei cheltuieli

de judecată.

În pronunțarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut, în esență, că, prin hotărârea A.G.A. din 30 iunie 2000,

s-a respins, în mod nelegal, solicitarea reclamantei, de a renunța la calitatea

de acționar și plata contravalorii acțiunilor pe care le deținea la societatea

pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel reclamantul D.A.D. și pârâta SC S.I.E.T.A. S.A., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantul D.A.D. a solicitat schimbarea

hotărârii instanței de fond, în ceea ce privește termenul de la care pârâta urma

să suporte dobânda de 35 %, solicitând ca aceasta să fie acordată de la data

promovării acțiunii. În motivarea apelului, reclamantul a invocat deprecierea

accentuată a monedei naționale, care a dus la diminuarea valorii creanței.

Pârâta SC S.I.E.T.A. S.A. a

solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii,

motivat de faptul că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 414 din 25 aprilie

2001, a respins, ca nefondate, apelurile, reținând, în ceea ce privește apelul

reclamantului, că obligația de plată nu este lichidă, creanța devenind lichidă

prin determinarea făcută de instanță, iar în ceea ce privește apelul pârâtei,

instanța de apel a reținut că Legea nr. 31/1990 nu distinge între schimbarea

sediului social în aceeași localitate sau nu, după cum nu distinge între

înregistrarea unui prejudiciu sau nu, de asociatul care a votat împotriva schimbării

sediului social.

Recursul declarat împotriva acestei

decizii de către pârâta SC S.I.E.T.A. S.A. Cluj, a fost anulat ca netimbrat, prin

decizia nr. 623 din 1 februarie 2002.

Contestația în anularea deciziei

pronunțată în recurs, formulată de contestatoarea SC S.I.E.T.A. S.A. Cluj, a

fost admisă prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 6520 din 5 noiembrie 2002

și, pe cale de consecință, s-a anulat decizia astfel atacată, fixându-se termen

pentru soluționarea recursului.

Pârâta a invocat, în recurs, ca

temeiuri de drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborate cu

cele ale art. 314 C. proc. civ.

Criticile, aduse de pârâtă deciziei

recurate, vizează, în esență, greșita aplicare și interpretare dată de instanțe

prevederilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Curtea, analizând decizia recurată prin

prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele

ce se vor arăta în continuare.

Prin dispozițiile art. 133

(1)

din Legea nr. 31/1990, republicată, legiuitorul a instituit, în mod neechivoc, dreptul

acționarului, care este în dezacord cu hotărârile A.G.A. în ceea ce privește schimbarea

obiectului principal de activitate a societății, mutarea sediului sau forma

societății, de a se retrage din societate și de a obține contravaloarea acțiunilor

pe care le posedă.

De reținut este faptul că

dispozițiile legale la care am făcut referire nu comportă condiționări ale exercitării

unui atare drept al acționarului, cu excepția celor conținute explicit de alin.

(2) al aceluiași articol - depunerea acțiunilor și a declarației de retragere.

Întrucât legiuitorul nu a

circumstanțiat în nici un fel sintagma „mutare de sediu”, susținerile recurentei,

cu privire la faptul că, prin exercitarea acestui drept, s-ar contraveni păstrării

organismului social și că mutarea viza numai distanța de 5 m, au caracter

colateral, fără relevanță în cauză.

Într-o accepțiune teleologică,

dispozițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, republicată, prin dreptul de retragere

pe care îl conferă oricărui asociat, în condițiile expres și limitativ prevăzute,

schimbarea obiectului principal de activitate, formei societății, mutarea sediului,

relevă, odată în plus, elementele esențiale de identificare și de continuitate

ale unei societăți comerciale, având ca finalitate sancționarea tentativelor care

ar conduce la producerea unor dezechilibre în parcursul existențial al unei

societăți comerciale.

În considerarea celor ce preced, Curtea,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

Având în vedere și dispozițiile art.

274 C. proc. civ., Curtea va obliga recurenta să plătească intimatului D.A.D. suma

de 63.356.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S.I.E.T.A. S.A. Cluj împotriva deciziei nr. 414 din 25

aprilie 2001 a Curții de Apel Cluj Napoca., secția comercială.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească

intimatului-reclamant D.A.D. suma de 63.356.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 27 iunie 2003.